ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 383/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 879 din 6 aprilie 2001

pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția lipsei capacității

procesuale a reclamantei invocată de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M. S.A.

Constanța și s-a admis în parte acțiunea reclamantei S.N.P. P. S.A., sucursala

A. Pitești, și a obligat-o pe pârâtă la 21.263.726 lei contravaloare marfă și

1.776.099 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a

reținut culpa pârâtei în calitate de cărăuș ceea ce atrage răspunderea în

condițiile art. 418 și art. 425 C. com. și Regulamentul de Transport, respectiv

art. 80.1 și art. 85.2.

Apelul declarat de pârâtă, a fost respins prin

decizia civilă nr. 672 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială și de contencios administrativ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală întrucât în

mod neîntemeiat a fost angajată răspunderea sa, ca și modul de calcul al despăgubirilor.    Recursul

este nefondat pentru considerentele următoare.

Din actele de la dosar rezultă că vagonul a

sosit cu sistemele de sigilare violate, iar aceasta s-a întâmplat în intervalul

în care marfa din vagon se află în paza juridică a cărăușului conform art.

83.1. din Regulamentul de Transport, ceea ce vizează prezumția de culpă,

potrivit aceluiași act normativ.

Prin urmare, culpa pârâtei fiind nu numai

prezumată dar și demonstrată, în mod corect a fost angajată răspunderea contractuală

a acesteia.

Sub aspectul calculului despăgubirilor acesta

corespunde dispozițiilor art. 85.2. din același Regulament dar și dispozițiilor

art. 10 alin. (1) și art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 3/1992, care stipulează că

plata TVA –ului i-a naștere la data efectuării livrării, deci în momentul

predării efective a produselor petroliere către cărăuș.

O.G. nr. 27/2000, în art. 16 și art. 17,

stipulează în materie de accize că, sunt plătitori de accize pentru produsele

petroliere, agenții economici producători, respectiv în speță reclamanta.

La rândul ei, taxa de drum a fost corect inclusă

în preț conform Legii nr. 118/1996.

Această compunere a prețului având ca temei

legal actele normative arătate, se află în concordanță și cu dispozițiile art.

45 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2388 din 15 decembrie 1995 care se referă

la valoarea de înlocuire a contravalorii mărfurilor lipsă.

În consecință, decizia recurată fiind temeinică și

legală, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. - C.F.R. M. S.A., sucursala M.

Constanța, prin S.M.F. S.A., agenția teritorială Constanța, împotriva deciziei

nr. 672 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

ianuarie 2003.