ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 2831 din 16

noiembrie 2000, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. S.A.

București prin sucursala A. Pitești și a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. S.A.,

sucursala de marfă Constanța, la plata sumei de 29.961.885 lei cu titlu de

daune către reclamantă și la 2.471.951 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință s-a respins excepția invocată de pârâtă cu privire

la lipsa capacității procesuale active a reclamantei, cu motivarea că sucursala

A. Pitești stă în proces în calitate de reprezentant al S.N.P. P. S.A.

București, iar nu în nume propriu.

Pe fond, admiterea acțiunii s-a întemeiat pe

prevederile art. 83.1 din Regulamentul care instituie prezumția de culpă a

cărăușului pentru cantitatea de marfă constatată lipsă la destinație,

vagoanele, în speță, sosind fără sigilii la domă prezentând, deci, urme de

violare.

Cât privește despăgubirea acordată, se afirmă doar că

aceasta a fost calculată, conform prevederilor art. 85.2 din Regulament.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 461 din 3

mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M.,

sucursala de marfă Constanța.

Critica privind angajarea răspunderii a fost

înlăturată, reținându-se că apelanta, în calitate de cărăuș, a semnat de

primirea transportului fără obiecțiuni, iar la destinație s-a constatat că

transportul a fost violat, fiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 83.1 și

83.3 din Regulament.

Cât privește critica modului de calcul al

despăgubirilor, și aceasta a fost înlăturată cu motivarea că s-a avut în vedere

prețul din factură de la data efectuării transportului (23 iulie 1999), prețul

de rafinărie, accizele și T.V.A. datorate în baza legilor speciale, precum și

taxa pentru drumuri.

Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, acesta

reiterând criticile formulate în apel și anume:

- greșita angajare a răspunderii sale deoarece, sub

linie electrificată, sigiliile nu puteau fi rupte pe timpul transportului, ci

doar la expediție, printr-un fapt al expeditorului;

- elementele de preț nu au fost dovedite, la dosar

neexistând documente în acest sens.

Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care

susține legalitatea deciziei atacate cu recurs, solicitând, deci, respingerea

recursului.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.

Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 29.961.855 lei, reprezentând contravaloarea

cantității de 2850 kg benzină constatată lipsă la destinație, indicând formula

de calcul al prețului de vânzare cu amănuntul: preț rafinărie + accize + 1,22%

T.V.A. + 25% din prețul de rafinărie (taxa de drum), fără a prezenta însă

structura valorică a componentelor de preț și fără a face dovada prețului

stabilit cu destinatara mărfii și pe care ea l-a încasat.

Potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport pe

calea ferată, răspunderea transportatorului este limitată în principal la

prețul stabilit prin factură și, implicit, a documentului care-i ține locul,

cum ar fi, de exemplu, nota de debitare - creditare.

Cum, în speță, instanțele au acordat reclamantei

prețul de vânzare cu amănuntul pe litru de benzină la destinatar, în abstract,

fără a se preocupa însă de a stabili prin orice mijloc de probă dacă există

documentele contabile la care face referire art. 85.2 din Regulament, decizia

atacată este greșită sub acest aspect.

Nu este întemeiată însă critica cu privire la

angajarea răspunderii deoarece recurenta pârâtă nu a reușit să răstoarne

prezumția de răspundere a cărăușului instituită de art. 83.3 din Regulament,

aspectul evocat, și anume circulația trenului sub linie electrificată,

neconstituind dovada culpei expeditorului.

Prin urmare, Curtea va admite recursul, va casa

decizia atacată și va trimite cauza la instanța de apel pentru rejudecare în

sensul considerentelor expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. S.A.,

sucursala de marfă Constanța, împotriva deciziei nr. 461 din 3 mai 2001 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2003.