ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 2831 din 16 noiembrie 2000, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. S.A. București prin sucursala A. Pitești și a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala de marfă Constanța, la plata sumei de 29.961.885 lei cu titlu de daune către reclamantă și la 2.471.951 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință s-a respins excepția invocată de pârâtă cu privire la lipsa capacității procesuale active a reclamantei, cu motivarea că sucursala A. Pitești stă în proces în calitate de reprezentant al S.N.P. P. S.A. București, iar nu în nume propriu.

Pe fond, admiterea acțiunii s-a întemeiat pe prevederile art. 83.1 din Regulamentul care instituie prezumția de culpă a cărăușului pentru cantitatea de marfă constatată lipsă la destinație, vagoanele, în speță, sosind fără sigilii la domă prezentând, deci, urme de violare. Cât privește despăgubirea acordată, se afirmă doar că aceasta a fost calculată, conform prevederilor art. 85.2 din Regulament. Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 461 din 3 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M., sucursala de marfă Constanța. Critica privind angajarea răspunderii a fost înlăturată, reținându-se că apelanta, în calitate de cărăuș, a semnat de primirea transportului fără obiecțiuni, iar la destinație s-a constatat că transportul a fost violat, fiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 83.1 și 83.3 din Regulament.

Cât privește critica modului de calcul al despăgubirilor, și aceasta a fost înlăturată cu motivarea că s-a avut în vedere prețul din factură de la data efectuării transportului (23 iulie 1999), prețul de rafinărie, accizele și T.V.A. datorate în baza legilor speciale, precum și taxa pentru drumuri. Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, acesta reiterând criticile formulate în apel și anume: - greșita angajare a răspunderii sale deoarece, sub linie electrificată, sigiliile nu puteau fi rupte pe timpul transportului, ci doar la expediție, printr-un fapt al expeditorului; - elementele de preț nu au fost dovedite, la dosar neexistând documente în acest sens. Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care susține legalitatea deciziei atacate cu recurs, solicitând, deci, respingerea recursului.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează. Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 29.961.855 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 2850 kg benzină constatată lipsă la destinație, indicând formula de calcul al prețului de vânzare cu amănuntul: preț rafinărie + accize + 1,22% T.V.A. + 25% din prețul de rafinărie (taxa de drum), fără a prezenta însă structura valorică a componentelor de preț și fără a face dovada prețului stabilit cu destinatara mărfii și pe care ea l-a încasat. Potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport pe calea ferată, răspunderea transportatorului este limitată în principal la prețul stabilit prin factură și, implicit, a documentului care-i ține locul, cum ar fi, de exemplu, nota de debitare - creditare.

Cum, în speță, instanțele au acordat reclamantei prețul de vânzare cu amănuntul pe litru de benzină la destinatar, în abstract, fără a se preocupa însă de a stabili prin orice mijloc de probă dacă există documentele contabile la care face referire art. 85.2 din Regulament, decizia atacată este greșită sub acest aspect. Nu este întemeiată însă critica cu privire la angajarea răspunderii deoarece recurenta pârâtă nu a reușit să răstoarne prezumția de răspundere a cărăușului instituită de art. 83.3 din Regulament, aspectul evocat, și anume circulația trenului sub linie electrificată, neconstituind dovada culpei expeditorului. Prin urmare, Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza la instanța de apel pentru rejudecare în sensul considerentelor expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala de marfă Constanța, împotriva deciziei nr. 461 din 3 mai 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.