ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 22 decembrie 2000, reclamanta S.N.P. P. SA

București, sucursala A. Pitești, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. M. C.F.R.

M. Constanța, pentru a fi obligată la plata sumei de 12.641.672 lei daune,

reprezentând contravaloare marfă lipsă la destinație, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 1041 din 26 aprilie 2001,

Tribunalul Constanța a respins excepția lipsei capacității de exercițiu a

reclamantei și a lipsei calității de reprezentant al acesteia, a admis acțiunea

și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.264.672 lei preț marfă lipsă și

1.026.833 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 814

din 6 septembrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința civilă de

mai sus, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la

cheltuieli de judecată în sumă de 543.417 lei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești,

reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale,

așa cum a fost formulată, întrucât lipsa de marfă s-a produs pe timpul

transportului din culpa cărăușului.

Recursul reclamantei este fondat pentru cele ce se

vor arăta în continuare.

Potrivit art. 83.1 din Regulamentul de transport pe

căile ferate, aprobat prin O.G. nr. 41 din 28 august 1997, calea ferată este

răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și

din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la

eliberare, precum și pentru paguba ce rezultă din depășirea termenului

contractului de transport.

Iar conform art. 83.3, în cazul în care mijlocul de

transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare, se presupune –

până la proba contrară – că mărfurile au fost avariate din culpa căii ferate.

În speță, se constată că, potrivit proceselor-verbale

de constatare, vagoanele au sosit la destinație violate, cu încuietori lipsă și

cu sigiliu al stației C.F.R. Lehliu la caneaua de pe partea stației.

Astfel că, transportul sosind cu raport de eveniment și

sigilii ale C.F.R. Lehliu din parcursul transportului, pentru lipsurile

constatate la destinație, răspunderea aparține, în raport cu prevederile legale

menționate mai sus, pârâtei-cărăuș, soluția pronunțată în apel fiind greșită

sub acest aspect.

În consecință, recursul reclamantei va fi admis, se

va modifica decizia atacată, în sensul că se va respinge apelul pârâtei,

menținându-se soluția instanței de fond, care a angajat corect răspunderea

cărăușului pentru transportul de marfă sosit violat la destinație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA

București, sucursala A. Pitești, împotriva deciziei nr. 814/Com din 6

septembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, modifică decizia, în sensul că respinge

apelul pârâtei, S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.N.C. Constanța, împotriva sentinței nr. 1041/COM

din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie

2003.