ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1330/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 decembrie 2000, reclamanta S.N.P P. SA

București, sucursala A. Pitești, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R

M. SA Constanța, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

obligată la plata sumei de 39.136.932 lei, cu titlu de pretenții, reprezentând

contravaloarea cantității de 3.050 kg benzină lipsă la destinație, și 3.023.215

lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința

civilă nr. 534 din 9 martie 2001, admite cererea formulată de reclamantă și

obligă pe pârâtă la plata sumei de 39.136.932 lei contravaloare marfă

constatată lipsă la destinație și 3.023.215 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că pârâta a încălcat reglementările în materia transportului feroviar,

și anume, art. 83.1 și 83.3 din R.T. – C.F.R, care nu înlătură răspunderea

cărăușului în situația în care mijlocul de transport a sosit la destinație cu

sigiliile violate.

Apelul declarat de pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Constanța,

împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

care, prin decizia nr. 664/Com din 28 iunie 2001, schimbă în tot sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Obligă intimata-reclamantă la 1.526.608 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a

reținut că vagoanele în litigiu prezintă lipsa încuietorilor la domă, fără

scurgeri din conținut, ceea ce demonstrează că vina aparține predătorului, care

a încărcat marfa în vagon și nu a asigurat etanșeitatea, împrejurări față de

care, cărăușul este exonerat de răspundere, conform art. 83.5 din Regulament.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, în

termen legal, motivat și timbrat, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala

A. Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în

esență, că instanța a făcut o apreciere greșită a probelor și aplicarea eronată

a legilor, deoarece, din procesele-verbale de constatare însușite și de cărăuș,

rezultă violarea vagoanelor, prezumându-se că sustragerea din conținut a avut

loc în acest mod.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond,

admiterea acțiunii.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de

recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanța de apel,

în mod greșit, a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile

administrate în cauză, astfel, din procesele verbale nr. 61 și 62 din 17

februarie 2000, semnate de cărăuș și destinatarul transportului, rezultă că

sigiliile aplicate la doma vagoanelor cu terminațiile 5900 și 7033 lipsesc,

vagoanele prezentând un minus cantitativ de 3.050 kg benzină.

Potrivit art. 83.3 din RT– C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997,

în cazul în care mijlocul de transport a fost violat de parcurs sau poartă urme

de violare, se presupune, până la proba contrară, că lipsurile se datorează

cărăușului.

Cum intimata-pârâtă nu a reușit să facă dovada contrară,

mențiunea din scrisoarea de trăsură, în sensul că nu sunt scurgeri la

robinetele laterale de golire și că supapele de siguranță sunt prevăzute cu

site, nefiind contestată de aceasta, în mod greșit, instanța de apel a

exonerat-o de răspundere, reținând culpa predătorului.

În atare situație, potrivit art. 85.1. din RT-C.F.R., calea

ferată este obligată să plătească despăgubiri pentru pierderea totală sau

parțială a mărfii.

Cât privește întinderea răspunderii patrimoniale a

transportatorului, ea este limitată în principal, potrivit art. 85 alin. (2)

din Regulament, la prețul stabilit de părți, în speță, cel care rezultă din

nota de debitare-creditare echivalentă facturii în acest caz.

Cum reclamanta, prin acțiune, nu a prezentat decât formula

prețului, neindicând structura valorică a elementelor de preț indicate, Curtea

va admite recursul, va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, pentru determinarea valorică a acestora, pe baza probelor ce se vor

administra în cauză.

În baza art. 725 alin. (2) teza a II-a, instanța de

trimitere va judeca calea de atac în compunerea legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești.

Casează decizia nr. 664/Com din 28 iunie 2001 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, cu trimitere, spre rejudecare, la aceiași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 martie 2003.