ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4685/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 506/COM din 7 martie 2001, pronunțată în rejudecare, după desființare, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei sucursala A. S.N.P.P. S.A. București, invocată de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala M. Constanța, și pe fond a admis acțiunea formulată de reclamantă obligând pârâta la plata sumei de 32.247.390 lei, cu titlu de contravaloare marfă constatată lipsă la destinație, plus 2.609.843 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, S.N.P. S.A.

București, a acordat, potrivit statutului propriu, prin decizia nr. 9 din 19 ianuarie 1998, împuternicire de reprezentare directorilor de sucursale în domeniile: economic, comercial, financiar și juridic, astfel că, în aceste circumstanțe, în speță au fost respectate dispozițiile art. 42 C. proc. civ., care stabilesc condițiile în care pot sta în judecată persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor, și ca urmare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei sucursala A. Pitești a S.N.P. P. S.A. București, invocată de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala M Constanța, este nefondată, fiind respinsă ca atare. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, că din moment ce, vagoanele au sosit la destinație, potrivit proceselor verbale, încheiate cu participarea reprezentantului pârâtei, cu sigiliile violate sau lipsă și cu scurgeri din conținut, răspunderea pentru pierderile constatate revine cărăușului, conform art. 83.3 din R.T.C.Fr.

care instituie, în sarcina acesteia prezumția de culpă în toate cazurile în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare cum e cazul în speță. Cum pârâta nu a putut răsturna prezumția de culpă, în legătură cu marfa constatată lipsă la destinație, prima instanță a apreciat că, aceasta datorează cu titlu de despăgubiri, contravaloarea cantității de 6.200 kg. benzină, în sumă de 32.247.390 lei, stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 65.2 din regulamentul de transport respectiv corespunzător prețului unei mărfi de aceeași natură și calitate la locul și la data la care marfa a fost primită la transport. Apelul declarat împotriva susmenționatei sentințe de pârâta S.N.T.F.M.

S.A., sucursala Constanța, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 630/COM din 20 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială. Pentru a soluționa astfel, instanța de apel a reținut, că tribunalul, a făcut o corectă interpretare și aplicare a probelor de la dosar, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, și ca urmare, bine a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 32.247.390 lei cu titlu de contravaloare marfă constatată lipsă la destinație, în contextul în care aceasta a primit scrisoarea de trăsură fără nici o obiecțiune, iar paguba a fost dovedită, prin refuzul de plată manifestat de beneficiarul final al transportului S.C. O.T. S.A. Constanța, pentru suma corespunzătoare cantității de marfă constatată lipsă la destinație.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. S.A., C.F.R. M., sucursala M. Constanța, susținând în esență, că în mod criticabil, instanța de apel a menținut sentința tribunalului, prin care a fost angajată răspunderea sa pentru cantitatea de marfă constatată lipsă la destinație din moment ce, benzina a fost încărcată de predător, pe linia sa industrială și s-a preluat spre transport în baza sigiliilor aplicate de acesta, care a stabilit totodată și greutatea pe propriul său cântar, și ca urmare față de toate ele arătate, răspunderea pentru greutatea declarată revenea predătorului, context în care, în mod greșit, a fost angajată, răspunderea cărăușului pentru contravaloarea mărfii constatată lipsă la destinație, care s-a datorat expeditorului.

Mai susține pârâta, că, în condițiile speței, era exclusă posibilitatea sustragerii de produs pe parcurs, deoarece vagoanele au circulat sub firul de contact (care au o tensiune de 27.000 V) și ca atare exista pericolul electrocutării eventualelor persoane, care ar fi procedat la sustragerea produselor, aceasta în afara faptului că reclamanta nu a făcut dovada, cu acte pertinente și concludente a existenței și întinderii pagubei, și în plus, că la dosar nu s-a depus avizul de însoțire a mărfii și factura pentru transportul în cauză. În subsidiar, pârâta susține, că față de dispozițiile art. 85.2 din R.T.C.F., în mod greșit a fost obligată la plata despăgubirilor la nivelul prețului de vânzare practicat de stațiile P., în loc, ca, instanțele să constate că în speță despăgubirile trebuiau calculate în raport de prețul de livrare facturat de furnizor, care este inferior celui menționat anterior, și ca atare și cuantumul despăgubirilor trebuia redus corespunzător.

În sfârșit, pârâta mai susține că, în raport de dispozițiile legale menționate în cerere – art. 83.4.1.; art. 83.4.2.; art. 83.5.3.; art. 83.9.1 din R.T.C.F. și Apendicele XI pct. 17 din RID, calea ferată, trebuia exonerată integral de răspundere, deoarece în cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației privind verificarea etanșeității vagonului, pentru prevenirea scurgerilor pe timpul transportului. În consecință pârâta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii. Recursul pârâtei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, respectiv a proceselor verbale nr. 84 și nr. 95/1998 întocmite în prezența reprezentantului Stației C.F.R. Palas și nr. 1523/1998, încheiat de R., rezultă că vagoanele cu terminațiile 0188; 7631; 0660; 6680; 9687; 7863, încărcate cu benzină, au sosit la destinație violate, constatându-se prin actele menționate, lipsa cantității de 6.200 kg.

benzină în valoare de 32.247.390 lei. Potrivit art. 83.3 din R.T.C.F. în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare, și la destinație, se constată lipsuri cantitative sau calitative, se presupune, până la proba contrară, că acestea se datorează culpei cărăușului, care este răspunzător de executarea transportului și integritatea mărfii până la eliberare, adică pe toată perioada în care marfa s-a aflat în paza sa juridică. Ca atare, față de conținutul acestui text legal, rămân fără relevanță, toate susținerile în apărare ale pârâtei, în sensul că, lipsurile s-ar datora altor cauze neimputabile cărăușului, din moment ce marfa a fost preluată spre transport fără nici o obiecțiune, iar la destinație s-a constatat în condiții de deplină opozabilitate lipsa cantității de 6.200 kg.

benzină, pentru care, în mod corect, instanțele au angajat răspunderea căii ferate pentru despăgubiri în sumă de 32.247.390 lei. De altfel, faptul că susținerile în apărare ale pârâtei astfel cum au fost menționate în cererea de recurs sunt în totalitatea lor formale, rezultă chiar din întâmpinarea acesteia prin care recunoaște că, pretențiile reclamantei vor fi întemeiate numai pentru contravaloarea cantității de 1.900 kg. benzină, pentru ca în recurs, să conteste în totalitate aceste pretenții, fără a invoca nici o probă care să susțină această schimbare de opinie și care să demonstreze că în realitate, lipsurile constatate la destinație, s-au datorat, așa cum se pretinde, fie încărcării de către predător a unei cantități de marfă inferioară celei declarate, fie expedierii benzinei, fără o verificare prealabilă a vagoanelor, în sensul, dacă acestea corespundeau în raport de natura mărfii, pentru eliminarea scurgerilor pe parcurs.

Referitor la susținerile subsidiare ale pârâtei, în sensul că nivelul daunelor, la plata cărora a fost obligată la plată ar fi fost greșit stabilit, se constată că potrivit art. 85.2 din R.T.C.F., în cazul de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată, trebuie să plătească, o despăgubire calculată după factură, după prețul curent al mărfii și în lipsa unuia sau altuia, după prețul mărfurilor de aceeași natură și calitate, la locul și la data la care marfa a fost încredințată la transport.

Or, în raport de aceste prevederi legale, se constată, că bine a apreciat instanța de apel că, prețul în raport de care trebuia stabilit nivelul despăgubirilor, este cel de la data și locul primirii mărfii spre transport și cuprinde prețul de vânzare cu amănuntul în care se include toate taxele (accize, TVA, taxa de drumuri) care formează prețul la care benzina se valorifică de stațiile P., și care a fost refuzat la plată (fiind astfel paguba dovedită) de beneficiarul final al mărfii S.C. O.T. S.A. Constanța. Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala M. Constanța, prin Oficiul Juridic Teritorial Constanța, împotriva deciziei nr. 630/COM din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2003.