ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4685/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 506/COM din 7 martie 2001,

pronunțată în rejudecare, după desființare, Tribunalul Constanța, secția

comercială, a respins ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale de

exercițiu a reclamantei sucursala A. S.N.P.P. S.A. București, invocată de pârâta

S.N.T.F.M. S.A., sucursala M. Constanța, și pe fond a admis acțiunea formulată

de reclamantă obligând pârâta la plata sumei de 32.247.390 lei, cu titlu de

contravaloare marfă constatată lipsă la destinație, plus 2.609.843 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

în esență că, S.N.P. S.A. București, a acordat, potrivit statutului propriu,

prin decizia nr. 9 din 19 ianuarie 1998, împuternicire de reprezentare

directorilor de sucursale în domeniile: economic, comercial, financiar și

juridic, astfel că, în aceste circumstanțe, în speță au fost respectate

dispozițiile art. 42 C. proc. civ., care stabilesc condițiile în care pot sta

în judecată persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor, și ca urmare,

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei sucursala A. Pitești

a S.N.P. P. S.A. București, invocată de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala M

Constanța, este nefondată, fiind respinsă ca atare.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, că din

moment ce, vagoanele au sosit la destinație, potrivit proceselor verbale,

încheiate cu participarea reprezentantului pârâtei, cu sigiliile violate sau

lipsă și cu scurgeri din conținut, răspunderea pentru pierderile constatate

revine cărăușului, conform art. 83.3 din R.T.C.Fr. care instituie, în sarcina

acesteia prezumția de culpă în toate cazurile în care coletul sau mijlocul de

transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare cum e cazul în

speță.

Cum pârâta nu a putut răsturna prezumția de

culpă, în legătură cu marfa constatată lipsă la destinație, prima instanță a

apreciat că, aceasta datorează cu titlu de despăgubiri, contravaloarea

cantității de 6.200 kg. benzină, în sumă de 32.247.390 lei, stabilită în

conformitate cu dispozițiile art. 65.2 din regulamentul de transport respectiv

corespunzător prețului unei mărfi de aceeași natură și calitate la locul și la

data la care marfa a fost primită la transport.

Apelul declarat împotriva susmenționatei

sentințe de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala Constanța, a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 630/COM din 20 iunie 2001, pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția comercială.

Pentru a soluționa astfel, instanța de apel a

reținut, că tribunalul, a făcut o corectă interpretare și aplicare a probelor

de la dosar, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, și ca

urmare, bine a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 32.247.390

lei cu titlu de contravaloare marfă constatată lipsă la destinație, în

contextul în care aceasta a primit scrisoarea de trăsură fără nici o

obiecțiune, iar paguba a fost dovedită, prin refuzul de plată manifestat de

beneficiarul final al transportului S.C. O.T. S.A. Constanța, pentru suma

corespunzătoare cantității de marfă constatată lipsă la destinație.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs pârâta S.N.T.F.M. S.A., C.F.R. M., sucursala M. Constanța, susținând în

esență, că în mod criticabil, instanța de apel a menținut sentința

tribunalului, prin care a fost angajată răspunderea sa pentru cantitatea de

marfă constatată lipsă la destinație din moment ce, benzina a fost încărcată de

predător, pe linia sa industrială și s-a preluat spre transport în baza

sigiliilor aplicate de acesta, care a stabilit totodată și greutatea pe

propriul său cântar, și ca urmare față de toate ele arătate, răspunderea pentru

greutatea declarată revenea predătorului, context în care, în mod greșit, a

fost angajată, răspunderea cărăușului pentru contravaloarea mărfii constatată

lipsă la destinație, care s-a datorat expeditorului.

Mai susține pârâta, că, în condițiile speței,

era exclusă posibilitatea sustragerii de produs pe parcurs, deoarece vagoanele

au circulat sub firul de contact (care au o tensiune de 27.000 V) și ca atare

exista pericolul electrocutării eventualelor persoane, care ar fi procedat la

sustragerea produselor, aceasta în afara faptului că reclamanta nu a făcut

dovada, cu acte pertinente și concludente a existenței și întinderii pagubei,

și în plus, că la dosar nu s-a depus avizul de însoțire a mărfii și factura

pentru transportul în cauză.

În subsidiar, pârâta susține, că față de

dispozițiile art. 85.2 din R.T.C.F., în mod greșit a fost obligată la plata

despăgubirilor la nivelul prețului de vânzare practicat de stațiile P., în loc,

ca, instanțele să constate că în speță despăgubirile trebuiau calculate în

raport de prețul de livrare facturat de furnizor, care este inferior celui

menționat anterior, și ca atare și cuantumul despăgubirilor trebuia redus

corespunzător.

În sfârșit, pârâta mai susține că, în raport de

dispozițiile legale menționate în cerere – art. 83.4.1.; art. 83.4.2.; art.

83.5.3.; art. 83.9.1 din R.T.C.F. și Apendicele XI pct. 17 din RID, calea

ferată, trebuia exonerată integral de răspundere, deoarece în cauză, reclamanta

nu a făcut dovada îndeplinirii obligației privind verificarea etanșeității

vagonului, pentru prevenirea scurgerilor pe timpul transportului.

În consecință pârâta solicită admiterea

recursului, casarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, respectiv a

proceselor verbale nr. 84 și nr. 95/1998 întocmite în prezența reprezentantului

Stației C.F.R. Palas și nr. 1523/1998, încheiat de R., rezultă că vagoanele cu

terminațiile 0188; 7631; 0660; 6680; 9687; 7863, încărcate cu benzină, au sosit

la destinație violate, constatându-se prin actele menționate, lipsa cantității

de 6.200 kg. benzină în valoare de 32.247.390 lei.

Potrivit art. 83.3 din R.T.C.F. în cazul în care

mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare, și

la destinație, se constată lipsuri cantitative sau calitative, se presupune,

până la proba contrară, că acestea se datorează culpei cărăușului, care este

răspunzător de executarea transportului și integritatea mărfii până la

eliberare, adică pe toată perioada în care marfa s-a aflat în paza sa juridică.

Ca atare, față de conținutul acestui text legal,

rămân fără relevanță, toate susținerile în apărare ale pârâtei, în sensul că,

lipsurile s-ar datora altor cauze neimputabile cărăușului, din moment ce marfa

a fost preluată spre transport fără nici o obiecțiune, iar la destinație s-a

constatat în condiții de deplină opozabilitate lipsa cantității de 6.200 kg.

benzină, pentru care, în mod corect, instanțele au angajat răspunderea căii

ferate pentru despăgubiri în sumă de 32.247.390 lei.

De altfel, faptul că susținerile în apărare ale

pârâtei astfel cum au fost menționate în cererea de recurs sunt în totalitatea

lor formale, rezultă chiar din întâmpinarea acesteia prin care recunoaște că,

pretențiile reclamantei vor fi întemeiate numai pentru contravaloarea

cantității de 1.900 kg. benzină, pentru ca în recurs, să conteste în totalitate

aceste pretenții, fără a invoca nici o probă care să susțină această schimbare

de opinie și care să demonstreze că în realitate, lipsurile constatate la

destinație, s-au datorat, așa cum se pretinde, fie încărcării de către predător

a unei cantități de marfă inferioară celei declarate, fie expedierii benzinei,

fără o verificare prealabilă a vagoanelor, în sensul, dacă acestea corespundeau

în raport de natura mărfii, pentru eliminarea scurgerilor pe parcurs.

Referitor la susținerile subsidiare ale pârâtei,

în sensul că nivelul daunelor, la plata cărora a fost obligată la plată ar fi

fost greșit stabilit, se constată că potrivit art. 85.2 din R.T.C.F., în cazul

de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată, trebuie să plătească, o

despăgubire calculată după factură, după prețul curent al mărfii și în lipsa

unuia sau altuia, după prețul mărfurilor de aceeași natură și calitate, la

locul și la data la care marfa a fost încredințată la transport.

Or, în raport de aceste prevederi legale, se

constată, că bine a apreciat instanța de apel că, prețul în raport de care

trebuia stabilit nivelul despăgubirilor, este cel de la data și locul primirii

mărfii spre transport și cuprinde prețul de vânzare cu amănuntul în care se

include toate taxele (accize, TVA, taxa de drumuri) care formează prețul la

care benzina se valorifică de stațiile P., și care a fost refuzat la plată

(fiind astfel paguba dovedită) de beneficiarul final al mărfii S.C. O.T. S.A.

Constanța.

Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala

M. Constanța, prin Oficiul Juridic Teritorial Constanța, împotriva deciziei nr.

630/COM din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27

noiembrie 2003.