ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1364/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 831 din 3 aprilie 2001, a admis acțiunea introdusă de reclamanta S.N.P.

P. SA București, sucursala A., împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. Constanța,

care a fost obligată la plata sumei de 13.195.591 lei, reprezentând

contravaloare marfă constatată lipsă la destinație.

Prin aceeași sentință au fost

respinse excepțiile privind lipsa capacității procesuale active a reclamantei

și a dovezii de reprezentare.

S-a reținut că, în speță, sunt

incidente dispozițiile art. 83.1 din Regulamentul C.F.R., care instituie o

prezumție relativă de culpă în sarcina cărăușului, pentru paguba rezultată din

pierderea totală sau parțială a mărfii constatată la destinație.

Cu probele administrate, s-a făcut

dovada că vagonul încărcat cu benzină de reclamantă a ajuns cu sigiliile

violate, procesul-verbal de constatare fiind încheiat de reprezentantul

Romcontrol, astfel că este opozabil pârâtei.

S-a mai reținut că pârâta nu a făcut

nici o probă de natură a răsturna prezumția legală din art. 83.1 din

Regulamentul C.F.R.

Apelul declarat de pârâtă a fost

admis de Curtea de Apel Constanța, care, prin decizia civilă nr. 703 din 5

iulie 2001, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea ca nefondată.

S-a motivat de instanța de apel că,

din procesul-verbal încheiat cu ocazia constatării pagubei, rezultă că

sigiliile au fost corect aplicate și intacte, vagonul nu a prezentat urme de violare

sau scurgeri din conținut și, în plus, acesta a circulat pe linie electrică

până la stația Palas, unde s-a constatat lipsa.

Față de situația de fapt reținută,

instanța a apreciat că nu operează dispozițiile art. 83.3 din Regulamentul C.F.R.,

culpa cărăușului fiind exclusă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala A. Pitești,

invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

S-a susținut că, deși reține aceeași

situație de fapt ca și instanța de fond, Curtea de Apel Constanța ajunge la o

concluzie greșită, contrarie procesul-verbal de constatare a pagubei, încheiat

la destinație și în care se menționează ruperea sigiliilor la canea pe partea

stației și scurgeri din vagoane.

Se apreciază de recurentă că, în

atare situație, operează dispozițiile art. 82.1 din Regulamentul C.F.R.

Se solicită admiterea recursului,

respingerea apelului pârâtei și menținerea sentinței.

Recursul este fondat.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, inclusiv din reclamația administrativă, la data de 15 februarie 1999,

reclamanta a expediat, la SC O.T. SA Constanța, vagoane-cisternă încărcate cu benzină,

care, la destinație, au ajuns cu sigiliile rupte și cu o lipsă de 1100 kg.

benzină.

Situația în care a ajuns vagonul

cisternă, cu terminația nr. 0852, la destinație rezultă din procesul-verbal de

constatare nr. 559 din 1999 și în care se menționează expres, în contradicție

cu cele reținute de instanța de apel, că acesta are lipsă sigilii la domă și

cremoane, iar în continuare, raportat la condițiile de tranzitare a vagonului, se

precizează în același proces-verbal (opozabil pârâtei) că lipsa a avut loc

înainte de sosirea vagonului în stația Palas.

Atât prin întâmpinare, cât și oral,

pârâta s-a apărat, în ceea ce privește culpa sa, că marfa a fost încărcată de

predător, iar calea ferată a luat-o în primire în baza sigiliilor aplicate de

predător, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 82.2 și art. 61.2

din Regulamentul C.F.R.

Aceste apărări nu înlătură

răspunderea cărăușului, stabilită prin art. 83.1 și 83.3 din Regulamentul C.F.R.,

deoarece, spre deosebire de pârâtă, reclamanta a făcut dovada, potrivit art.

1169 C. civ., cu procesul-verbal nr. 559 din 1999, că, în cauză, sunt incidente

dispozițiile art. 83.3 din același regulament, care instituie o prezumție de

culpă în sarcina cărăușului.

Susținerea pârâtei, față de modul

cum a fost încărcată marfa, că operează prevederile art. 61.1 sau ale art. 2

din Regulamentul de transport C.F.R., este neîntemeiată, iar hotărârea

instanței de apel greșită, pentru că din conținutul acestui text rezultă că

expeditorul răspunde de exactitatea declarațiilor înscrise în scrisoarea de

trăsură sau de mențiunile privind greutatea mărfii, cu condiția desprinsă din

această reglementare, ca mijlocul de transport să ajungă intact la destinație,

pentru că, în caz contrar, nu și-ar mai avea justificare art. 83.2 din

Regulamentul de transport.

Mențiunea din procesul-verbal nr.

559/1999 că „vagonul nu prezintă scurgeri din conținut”, deși nu a constituit

un considerent al hotărârii din apel, nu înlătură răspunderea cărăușului,

prevăzută de art. 83.1 și 83.3 din Regulamentul de transport, care menționează

expres „violarea vagonului prin ruperea sigiliilor” și nu scurgerea din

conținut.

Față de motivele arătate, cu

precizarea că încadrarea în drept a recursului este art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., urmează a se admite recursul și a se modifica decizia, în sensul

respingerii apelului și menținerea sentinței.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

urmează ca intimata să plătească recurentei suma de 1.050.000 lei cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala A. Pitești,

împotriva deciziei nr. 703 din 5 iulie 2001 de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat

împotriva sentinței nr. 831 din 3 aprilie 2001 a Tribunalului Constanța, secția

comercială.

Obligă

la 1.050.000 lei cheltuieli de judecată, în sarcina intimatei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 5 martie 2003.