ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1319/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta SNP „P.” SA București- Sucursala „A.” Pitești ,împotriva deciziei

nr.702 COM din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța-Secția Comercială.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta SNP „P.”

SA București- Sucursala „A.” Pitești prin consilier juridic D.A., lipsind

intimata pârâtă SNTFM CFR „M.” SA Sucursala Constanța.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este legal timbrat, declarat și motivat în termen, după care, Curtea,

constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul recurentei.

Recurenta, prin reprezentant, a susținut recursul

oral, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat în

scris, cu cheltuieli de judecată.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr.969 din 19 aprilie 2001

Tribunalul Constanța-Secția comercială a admis acțiunea formulată de reclamanta

SNP „P.” SA București și a obligat-o pe pârâta SNTFM  CFR.”M.”  Constanța la

plata sumei de 13.905.839 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 1100

kg. benzină constatată lipsă la destinație, respingând excepțiile invocate de

pârâtă cu privire la lipsa capacității procesuale de exercițiu a reclamantei și

a inadmisibilității acțiunii.

În considerentele sentinței se reține că,reclamanta

prin decizia nr.9 din 13 ianuarie 1998 a acordat, potrivit statutului propriu,

împuternicire de reprezentare directorului sucursalei, nefiind deci încălcate

prevederile art.42 Cod procedură civilă iar lipsa reclamației administrative

nefiind sancționată de lege, nu împiedică accesul reclamantei la justiție.

Pe fondul cauzei s-a reținut culpa cărăușului ,în

baza art.83.3 din Regulamentul de Transport pe căile ferate, întrucât vagonul a

sosit la destinație cu sigiliile violate.

Curtea de Apel Constanța-Secția comercială prin

decizia nr.702 din 5 iulie 2001 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat

în tot sentința atacată și a respins acțiunea ca nefondată.

S-a reținut în fundamentarea deciziei că, în

speță, culpa aparține predătorului care a încărcat marfa fără a asigura

etanșeitatea vagonului, constatându-se lipsa încuietorilor la domă fără

scurgeri din conținut, făcând aplicarea art.83.5 din Regulament.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta

SNP „P.” SA București-Sucursala Constanța.

Recurenta critică decizia pentru greșita

apreciere a probelor și aplicarea greșită a legii deoarece din procesele

verbale de constatare însușite și de cărăuș rezultă violarea  vagonului,

prezumându-se că sustragerea din conținut a avut loc în acest mod.

Recursul este fondat pentru considerentele care

urmează:

Din probele administrate în cauză, procesul

verbal nr.82 din 29 iulie 2000 și procesul verbal Romcontrol nr.206 din 28

februarie 2000 ,rezultă că vagonul cu terminația 0554 a sosit în Depozitul Sud

Oil Terminal cu sigiliile lipsă la canea și la ventilul central, prezentând un

minus de 1100 kg. la cantitatea de benzină transportată.

Potrivit art.83.3 din Regulamentul de Transport

pe calea ferată aprobat prin O.G. nr.41/1997 în cazul în care mijlocul de

transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare se presupune,

până la proba contrară că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate.

Cum intimata pârâtă nu a reușit să facă dovada

contrară, mențiunea din scrisoarea de trăsură în sensul că nu sunt scurgeri la

robinetele laterale de golire și că supapele de siguranță sunt prevăzute cu

site nefiind contestată de aceasta, în mod greșit instanța de apel a exonerat-o

de răspundere, reținând culpa predătorului.

În atare situație, potrivit art.85.1 din

Regulament, calea ferată este obligată să plătească despăgubiri pentru

pierderea totală sau parțială a mărfii.

Cât privește întinderea răspunderii patrimoniale

a transportatorului, ea este limitată în principal, potrivit art.85 alin.2 din Regulament

la prețul stabilit de părți, în speță cu care rezultă din  nota de

debitare-creditare echivalentă facturii în acest caz.

Cum reclamanta prin acțiune nu a prezentat decât

formula prețului, neindicând structura valorică a elementelor de preț indicate,

Curtea va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare

pentru determinarea valorică a acestora pe baza probelor ce se vor administra.

În baza art.725 alin.2 teza a II-a instanța de

trimitere va rejudeca calea de atac în compunerea legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Secția Comercială, cu trimitere spre

rejudecare la aceeași instanță.

Admite recursul declarat de reclamanta SNP ”P” SA, sucursala „A.”

Pitești

.

Casează decizia nr.702

COM din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța - Secția Comercială, cu

trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.