ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 484/2003

S-a luat în examinare recursul

declarat de pârâta SNTFM CFR M. SA – Sucursala Constanța, împotriva deciziei

nr.684 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția comercială.

La apelul nominal se constată

lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei

de către magistratul asistent după care Curtea, luând act că nu s-au formulat cereri

și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată și

reține pricina în pronunțare.

C

U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune reclamanta SNP

“P”. SA București – Sucursala A.Pitești a chemat în judecată pe pârâta SNTFM

CFR M. Constanța, solicitând să fie obligată

la plata

sumei de 17.093.997 lei contravaloare marfă

lipsă și a sumei de 1.442.519 lei cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă

nr.715/COM din 27 martie 2001, Tribunalul Constanța a respins excepția lipsei calității

procesuale a reclamantei și excepția privind lipsa capacității procesuale a reclamantei

și excepția lipsei calității de reprezentant și a admis acțiunea așa cum a fost

formulată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta a avut calitate procesuală fiind împuternicită

în acest sens, deoarece acțiunea a fost formulată de SNP “P.” prin Sucursala A.,

iar pe fondul cauzei probele au condus clar la culpa cărăușului.

Sentința a fost menținută

de către Curtea de Apel

Constanța

care a respins apelul declarat de pârâta SNTFM SA Sucursala Constanța

prin SNF Constanța.

Împotriva deciziei

nr.684/COM din 4 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța

, SNTFM SA Sucursala CFRM.

Constanța

a declarat recurs, criticând-o

ca fiind nelegală și netemeinică în ceea ce privește stabilirea culpei sale, deși

vagonul în cauză a sosit cu sigiliile intacte la destinație, situație față de

care culpa aparține predătorului.

Se mai susține că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art.83.9 din regulament, potrivit cărora calea ferată

cu răspunde de pierderile de până la 2% din masa mărfurilor lichide transportate

nici chiar când au fost cântărite pe cântarul căii ferate, în cauză greutatea declarată

de predător este de 126250 kg, iar diferența  de greutate la destinație este de

1400 kg, cantitate ce se încadrează în procentul ce 2%.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă:

Potrivit proceselor verbale

nr.1, 2 și 3/1999, întocmite chiar de cărăuș în prezența destinatarului SC “O.

T.” SA Constanța, vagoanele 7631, 3889 și 6957 au sosit cu sigiliile lipsă la canea

pe partea stației, la domă, respectiv cu scurgeri din conținut, înregistrându-se

lipsa cantității de 1400 kg benzină.

În această situație, răspunerea

pentru pierderea mărfii aparține cărăușului, conform art.93.3 din regulamentul

de transport pe CFR, acesta având paza juridică a mărfii din momentul predării și

până la predarea la destinație.

Toleranța de 2% prevăzută de

art.83.9 din același regulament nu poate fi aplicat față de faptul că vagoanele

au sosit cu sigiliile violate și scurgeri din conținut potrivit art.83.10 din regulamentul

de transport.

Astfel fiind, recursul declarat

este nefondat și urmează a fi respins conform art.312 Cod procedură civilă, decizia

recurată fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SNTFM CFRM. SA

– Sucursala Constanța împotriva deciziei nr.684 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel

Constanța

– Secția comercială,

ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică

astăzi 30 ianuarie 2003.