ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 484/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SNTFM CFR M. SA – Sucursala Constanța, împotriva deciziei nr.684 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția comercială. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent după care Curtea, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată și reține pricina în pronunțare. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune reclamanta SNP “P”. SA București – Sucursala A.Pitești a chemat în judecată pe pârâta SNTFM CFR M. Constanța, solicitând să fie obligată la plata sumei de 17.093.997 lei contravaloare marfă lipsă și a sumei de 1.442.519 lei cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.715/COM din 27 martie 2001, Tribunalul Constanța a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei și excepția privind lipsa capacității procesuale a reclamantei și excepția lipsei calității de reprezentant și a admis acțiunea așa cum a fost formulată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a avut calitate procesuală fiind împuternicită în acest sens, deoarece acțiunea a fost formulată de SNP “P.” prin Sucursala A., iar pe fondul cauzei probele au condus clar la culpa cărăușului. Sentința a fost menținută de către Curtea de Apel Constanța care a respins apelul declarat de pârâta SNTFM SA Sucursala Constanța prin SNF Constanța.

Împotriva deciziei nr.684/COM din 4 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța , SNTFM SA Sucursala CFRM. Constanța a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în ceea ce privește stabilirea culpei sale, deși vagonul în cauză a sosit cu sigiliile intacte la destinație, situație față de care culpa aparține predătorului. Se mai susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.83.9 din regulament, potrivit cărora calea ferată cu răspunde de pierderile de până la 2% din masa mărfurilor lichide transportate nici chiar când au fost cântărite pe cântarul căii ferate, în cauză greutatea declarată de predător este de 126250 kg, iar diferența de greutate la destinație este de 1400 kg, cantitate ce se încadrează în procentul ce 2%.

Din actele și lucrările dosarului rezultă: Potrivit proceselor verbale nr.1, 2 și 3/1999, întocmite chiar de cărăuș în prezența destinatarului SC “O. T.” SA Constanța, vagoanele 7631, 3889 și 6957 au sosit cu sigiliile lipsă la canea pe partea stației, la domă, respectiv cu scurgeri din conținut, înregistrându-se lipsa cantității de 1400 kg benzină. În această situație, răspunerea pentru pierderea mărfii aparține cărăușului, conform art.93.3 din regulamentul de transport pe CFR, acesta având paza juridică a mărfii din momentul predării și până la predarea la destinație. Toleranța de 2% prevăzută de art.83.9 din același regulament nu poate fi aplicat față de faptul că vagoanele au sosit cu sigiliile violate și scurgeri din conținut potrivit art.83.10 din regulamentul de transport.

Astfel fiind, recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins conform art.312 Cod procedură civilă, decizia recurată fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SNTFM CFRM. SA – Sucursala Constanța împotriva deciziei nr.684 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică astăzi 30 ianuarie 2003.