ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
S-a luat în examinare recursul declarat de SNTFM SA
CFR MARFĂ SA Sucursala Constanța prin SMF SA Agenția Constanța împotriva
deciziei nr.711/COM din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția
Comercială.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că:
recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 al.2 Cod
procedură civilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 26 decembrie 2000, reclamanta S.N.P. „P.”
SA București – Sucursala A. Pitești a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. –
Marfă - CFR Marfă Constanța pentru a fi obligată la plata sumei de 52.318.389
lei reprezentând contravaloare marfă lipsă la destinație, cu cheltuilei de
judecată.
Prin sentința civilă nr.971 din 19 aprilie 2001, Tribunalul
Constanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de
52.318.389 lei contravaloare marfă lipsă și 3.814.104 lei cheltuieli de
judecată, respingând excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei,
și a lipsei dovezii calității de reprezentant.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr.711
din 5 iulie 2001, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
În contra acestei soluții, pârâta a declarat recurs,
susținând în esență, că despăgubirea reținută în sarcină a fost greșit
calculată prin închiderea accizelor, TVA și a taxei de drum.
Recursul esre nefondat pentru cele ce se vor arăta
în continuare :
Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de
susținerile ce se fac în recursul de față se constată că acestea nu sunt de
natură a conduce la casarea hotărârii atacate în copndițiile art.304 cod
procedură civilă.
Fiind restituită cantitatea de marfă lipsă pe timpul
transportului, corect instanțele au făcut aplicațiunea dispozițiilor art.85.2
din Regulamentul de transport pe O.G. nr.41 din 28 august 1997, obligând pe
pârâta cărăuș la plata despăgubirilor reprezentând marfă lipsă, calculată după
factură având datoria să restituie tariful de transport, taxele vamale și
celelalte sume plătite de client cu ocazia transportului mărfuu pierdute.
Rezultă deci, că răspunderea cărăușului prin plata
de daune calculate la prețul curent al mărfii în compunerea căruia intra și
accizele, TVA și taxa de drum a fost corect angajată de instanțe în aceste
limite.
De altfel, din dispozițiile Regulamentului de
transport CFR din 1997 nu rezultă altă modalitate de plată, care ar exonera pe
transportator de plata tuturor elementelor ce compun prețul legal al
produselor.
În consecință recursul se privește ca nefondat și va
fi respins ca atare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SNTFM SA
CFR MARFĂ SA Constanța prin SNF SA Agenția Constanța, împotriva deciziei
nr.711/COM din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția Comercială.