ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 101/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 653/COM din 22 martie 2001 a

Tribunalului Constanța, secția comercială, au fost respinse excepțiile lipsei

capacității de exercițiu a reclamantei și cea a inadmisibilității acțiunii

reclamantei S.N.P. P.M. SA București, reprezentată prin sucursala A. Pitești,

excepții invocate de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala de marfă Constanța,

iar acțiunea reclamantei a fost admisă, pârâta fiind obligată la 14.848.342 lei

cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea a 1200 kg. carburant lipsă pe

durata transportului.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei sentințe,

a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 710 din 5 iulie 2001 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Instanța de apel a reținut că pârâta este cea

culpabilă de lipsa mărfii pe durata transportului, iar calculul prejudiciului

s-a reținut corect de către instanța de fond, pârâta datorând și accizele, T.V.A-ul

și taxa de drum, aferente mărfii lipsă.

Nemulțumită de această decizie, pârâta a declarat

recurs, solicitând modificarea ei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică

modul de calcul al despăgubirilor acordate, susținând că au fost încălcate

dispozițiile art. 85.2 din Regulamentul T.F., prin acordarea accizelor, T.V.A-ului

și taxei de drum reclamantei.

Taxa de drum este datorată de cumpărătorul

carburanților și nu de producător, iar T.V.A-ul se achită de vânzătorul

carburanților.

În ceea ce privesc accizele aferente produselor

petroliere, ele nu sunt datorate, deoarece reclamanta nu a vândut marfa lipsă,

iar accizele pot fi încasate doar în acest moment.

Prin întâmpinare, reclamanta-intimată a solicitat

respingerea recursului.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și ale art. 12

alin. (1) din O.G. nr. 3/1992, obligația plății T.V.A și exigibilitatea ei ia

naștere în momentul efectuării livrării, respectiv, în momentul predării mărfii

către cărăuș, iar accizele, pentru produsele petroliere, sunt datorate de

agenții economici producători și ele se virează în momentul efectuării

livrării, conform dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 27/2000.

În raport cu aceste dispoziții legale și cu cele

stipulate în art. 45 din Ordinul M.F. nr. 2388 din 15 decembrie 1995, Curtea

apreciază că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a

respectivelor dispoziții legale, precum și a celor stipulate în Legea nr. 118/1996,

privind taxa de drum, motiv pentru care recursul va fi respins, decizia din

apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. SA C.F.R. SA,

sucursala de marfă Constanța, împotriva deciziei nr. 710 din 5 iulie 2001 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie

2003.