ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 35/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.N.T. P. S.A. București, prin sucursala

A. Pitești, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M., solicitând să

fie obligată la plata sumei de 10.113.338 lei, reprezentând contravaloare marfă

lipsă.

Prin sentința civilă nr. 878/ COM din 6 aprilie 2001,

Tribunalul Constanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de

pârâtă și a admis acțiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă la plata a

10.113.138 lei despăgubiri și 884.067 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut

că lipsa reclamației administrative nu conduce la pierderea dreptului

reclamantei de a se adresa instanței, atâta vreme cât legea nu prevede expres o

astfel de sancțiune.

Pe fondul cauzei, constatându-se că s-a dovedit culpa

cărăușului, respectiv, a pârâtei, s-au constatat incidente dispozițiile art.

83.1, 83.2 și 83.3 din Regulamentul de Transport C.F.R.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M., criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală, întrucât hotărârea este lipsită de temei legal și s-a făcut o

aplicare greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a susținut că în mod greșit s-a apreciat că

pârâta, în calitate de cărăuș, se face vinovată de lipsa mărfii, cum, la fel de

greșit, s-a stabilit contravaloarea pierderii prin includere de accize, T.V.A.

și taxă de drum.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din actele de la dosar, rezultă că mijlocul de

transport a sosit la destinație cu sistemele de sigilare violate, iar aceasta

s-a produs în intervalul în care paza juridică aparținea cărăușului, conform

art. 83.1 din Regulamentul de Transport C.F.R., ceea ce creează prezumția de

culpă, potrivit aceluiași act normativ.

Prin urmare, culpa pârâtei fiind nu numai prezumată

dar și dovedită, în mod corect a fost angajată răspunderea contractuală a

acesteia.

Sub aspectul modului de calcul al despăgubirilor,

acesta corespunde dispozițiilor art. 85.2 din același regulament, dar și

dispozițiilor art. 10 alin. (1) și ale art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 3/1992,

care stipulează că plata T.V.A.-ului ia naștere la data efectuării livrării,

deci, în momentul predării efective a produselor petroliere către cărăuș.

O.G. nr. 27/2000, în art. 16 și 17 stipulează, în

materie de accize, că sunt plătitori de accize, pentru produsele petroliere,

agenții economici producători, în speță, reclamanta.

La rândul ei, taxa de drum a fost corect inclusă în

preț ,conform Legii nr. 118/1996.

Această compunere a prețului se află în concordanță

și cu dispozițiile art. 45 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 2388 din 15

decembrie 1998, care se referă la valoarea de înlocuire a mărfurilor constatate

lipsă.

Prin urmare, decizia recurată fiind temeinică și

legală, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta

S.N.T.F.M. C.F.R.M. S.A. sucursala Constanța, prin S.M.F. S.A., Agenția

teritorială Constanța, împotriva deciziei nr. 671/COM din 28 iunie 2001 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie

2003.