ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4313/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SNP P.M., sucursala

Iași, a chemat în judecată pe pârâtele, SNTFM C.F.R. Marfă, SNP P.M., sucursala

P.S. Ploiești și SNP P.M., sucursala Petrobrazi, solicitând obligarea pârâtei,

aflate în culpă, la plata contravalorii a 11.910 kg benzină, sustrase în timpul

transportului.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă 476 din 4 mai 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând

SNTFM C.F.R. Marfă, sucursala Iași, la plata sumei de 143.853.722 lei daune și

la 9.326.223 lei cheltuieli de judecată, și a respins acțiunea față de

celelalte pârâte.

Instanța de fond a reținut, în

esență, culpa cărăușului pentru lipsa cantității de benzină, întrucât preluarea

mărfii de către cărăuș s-a făcut fără obiecțiuni.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 756 din 11 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul, constatând

că vagonul a ajuns la destinație sigilat în mod necorespunzător.

Prin decizia 6592 din 15 noiembrie

2001, Curtea Supremă de Justiție a admis apelul, a casat cu trimitere cauza

spre rejudecare, întrucât nu s-au făcut dovezi în legătură cu taxa de drum, T.V.A.,

dar și taxele pentru marfa recepționată.

În rejudecare, Curtea de Apel

Ploiești, prin decizia nr. 12 din 21 februarie 2002, a respins ca nefondat

apelul.

Instanța de apel a reținut că

reclamanta a primit în tranzit, achitat, un vagon încărcat cu cantitatea de

41.950 kg benzină, sigilat necorespunzător, culpa cărăușului fiind prezumată

când mijlocul de transport a sosit la destinație violat.

În privința taxelor, accizelor și T.V.A.,

instanța a reținut că prețul curent include în afara prețului de producție și

celelalte taxe și accize care se plătesc de producător la momentul livrării.

Prin recursul declarat, pârâta,

SNTFM C.F.R. Marfă, sucursala Iași, a criticat decizia atacată, întrucât greșit

a considerat culpa cărăușului, greșit a soluționat excepția de necompetență

teritorială, reclamanta exercitând abuziv drepturile procesuale, pentru că

singura parte care avea calitate procesuală era cărăușul.

Pe de altă parte, vagonul a ajuns la

destinație cu sigiliile predătorului pentru care nu răspunde cărăușul.

În privința valorii daunei,

recurenta susține că furnizorul nu a încasat de la reclamantă taxele și

accizele, așa încât valoarea mărfii în litigiu este de 36.642.747 lei.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Dispozițiile art. 7 C. proc. civ., reglementează

competența teritorială generală, adică regula conform căreia cererea de chemare

în judecată se face la instanța sediului principal al persoanei juridice de

drept privat. De la aceasta, însă, derogă competența alternativă, potrivit

căreia pricina poate fi judecată de două sau mai multe instanțe deopotrivă

competente. Astfel, art. 10 al aceluiași ©, prevede că în afara domiciliului

pârâtului mai sunt competente, în cererile izvorâte dintr-un contract de

transport, instanța locului de plecare sau de sosire (art. 10 pct. 5).

Așadar, nu poate fi vorba de o

greșită rezolvare a chestiunii competenței teritoriale, dată de instanțele de

fond, și nici de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, ci mai degrabă

de o interpretare cu totul singulară și lipsită de susținere a recurentei.

În legătură cu responsabilitatea

cărăușului, aceasta este prezumată iar dispozițiile art. 83.1 și 85.2 din regulamentul

C.F.R., stabilesc atât condițiile de responsabilitate cât timp bunul se află în

paza juridică a transportatorului, cât și obligațiile fiscale care grevează

prețul produselor.

De altfel, decizia de casare a avut

în vedere numai cuantumul prejudiciului, problema responsabilității fiind

irevocabil rezolvată. Iar rezolvarea prejudiciului este dată de textul de lege

susmenționat, furnizorul recuperând taxele de drum, accizele și T.V.A., pentru

că în calculul prețului sunt incluse acestea.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva

deciziei 12 din 21 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

SNTFM C.F.R. Marfă SA București, sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 12 din

21 februarie 2002, a Curții de apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

11 noiembrie 2003.