ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3709/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 8793 din 19 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SNP P.M. SA București, sucursala P.O. Mureș, în contradictoriu cu pârâtele SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov și SC P.S. SA Ploiești și tot în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.S. SA Ploiești, obligând pe prima pârâtă SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, să plătească reclamantei suma de 48.636.864 lei, contravaloare marfă și 3.683.212 lei, cheltuieli de judecată, iar pârâtei SC P.S. SA Ploiești, 1.183.703 lei, contravaloare tarif transport și 99.336 lei, cheltuieli de judecată, fiind respinse pretențiile, față de pârâta SC P.S.

SA Ploiești. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, din actele de la dosar, rezultă că, la data de 5 februarie 2003, au sosit în gara Luduș vagoanele cu terminația 3991 și 5666, încărcate cu produse petroliere expediate la data de 30 ianuarie 2003 și că la destinație s-a constatat că acestea prezintă nereguli comerciale la capacul domei, precum și o lipsă de 2.444 kg motorină 0,2%, în valoare de 48.636.864 lei, situații constatate prin procesul verbal de eveniment, precum și prin procesul verbal de recepție întocmit la destinație.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că probele dosarului atestă că răspunderea pentru marfa lipsă constatată la destinație revine cărăușului feroviar, care a preluat vagonul la transport fără obiecțiuni, ceea ce presupune că acesta era apt din punct de vedere tehnic și comercial și l-a predat la destinație cu urme de violare și marfă lipsă din conținut, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 82-83 din Regulamentul de transport C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997. Apelul declarat de pârâta SNTFM, C.F.R.M.

SA, sucursala Brașov, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 238 din 25 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, instanța de apel reținând, în fundamentarea soluției, că susținerile apelantei în sensul lipsei sale de vinovăție, cu privire la marfa constatată lipsă la destinație, sunt nefondate, în contextul în care, atât constatarea neregulilor comerciale la vagoanele menționate, cât și lipsurile cantitative de marfă s-au consemnat în acte încheiate în prezența delegatului nostru din partea Primăriei orașului Luduș și reprezentantul organului de poliție local, astfel că, față de cele expuse, a concluzionat instanța de apel că bine judecătoria a angajat răspunderea cărăușului (care a primit vagoanele la transport fără obiecțiuni), pentru daunele solicitate de reclamantă prin acțiune, reprezentând contravaloarea mărfii constatată lipsă la destinație.

În ceea ce privește cuantumul daunelor, instanța de apel a considerat că acesta a fost corect stabilit de prima instanță, în raport de dispozițiile art. 85.2 din Regulamentul de transport pe C.F.R., care statuează că volumul acestora este echivalent prețului curent al mărfii, care în cazul produsului petrolier include accize, T.V.A. și taxa de drum, care devin exigibile din momentul expedierii mărfii de către rafinăria furnizoare. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, invocând, ca motive de casare, dispozițiile art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, de către pârâtă, că procesul verbal preliminar din 6 februarie 2003 nu face dovada culpei sale, în legătură cu marfa constatată lipsă la destinație, din moment ce vagonul a circulat din stația de expediție și până la stația de destinație fără nici o neregulă de natură comercială sau tehnică, situație, dealtfel, atestată prin aplicarea de către reprezentanții reclamantei a ștampilei în registrul veghetor și semnarea avizului de adeverire de primite la rubrica primit expediția fără obiecțiuni, urme de violare.

Or, în această situație, atâta timp cât destinatarul a confirmat primirea mărfii fără obiecțiuni, din acest moment marfa trece în paza juridică a acestuia, așa cum s-a statuat prin deciziile nr. 199 din 23 februarie 1993 și nr. 3956 din 5 noiembrie 1998, pronunțate de Curtea Supremă de Justiție, astfel că, față de toate cele arătate, calea ferată este exonerată de răspundere, întrucât se consideră că a predat vagonul fără obiecțiuni și, ca atare, culpa pentru lipsurile constatate revine destinatarului. Prin cel de al doilea motiv de recurs, pârâta susține că, chiar dacă, în pofida celor arătate, instanțele apreciau că, în raport de probatoriul administrat în cauză, ar trebui angajată răspunderea sa pentru marfa constatată lipsă la destinație, aceasta trebuia limitată numai la valoarea mărfii prevăzută în avizul de însoțire, respectiv la suma de 21.739.380 lei.

În ce privește cererea reconvențională, formulată de pârâta SC P.S. SA Ploiești, prin admiterea căreia SNTFM C.F.R.M. SA a fost obligată la plata sumei de 1.183.703 lei, reprezentând contravaloare taxe de transport, pârâta susține că aceasta ar fi întemeiată cu totul în subsidiar, numai pentru suma de 572.569 lei. În consecință, pârâta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, respingerea acțiunii principale cât și a cererii reconvenționale. Recursul pârâtei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că intimata reclamantă SNP P.M. SA București, sucursala P.O. Mureș, confirmă, prin adresa emisă pentru termenul din 14 octombrie 2004, că recurenta pârâtă SNTFM C.F.R.M.

SA, sucursala Brașov, i-a achitat suma datorată, în care sens a anexat răspunsul pârâtei la reclamația administrativă și ordinul de plată nr. 2807 din 5 august 2004. Ca urmare a celor arătate, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului pârâtei, întrucât litigiul a rămas fără obiect. Așa fiind, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 238 din 25 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2004.