ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3709/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 8793 din 19

noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești, s-a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta SNP P.M. SA București, sucursala P.O. Mureș, în contradictoriu cu

pârâtele SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov și SC P.S. SA Ploiești și tot în

parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.S. SA Ploiești, obligând

pe prima pârâtă SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, să plătească reclamantei

suma de 48.636.864 lei, contravaloare marfă și 3.683.212 lei, cheltuieli de

judecată, iar pârâtei SC P.S. SA Ploiești, 1.183.703 lei, contravaloare tarif

transport și 99.336 lei, cheltuieli de judecată, fiind respinse pretențiile,

față de pârâta SC P.S. SA Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în

esență, că, din actele de la dosar, rezultă că, la data de 5 februarie 2003, au

sosit în gara Luduș vagoanele cu terminația 3991 și 5666, încărcate cu produse

petroliere expediate la data de 30 ianuarie 2003 și că la destinație s-a

constatat că acestea prezintă nereguli comerciale la capacul domei, precum și o

lipsă de 2.444 kg motorină 0,2%, în valoare de 48.636.864 lei, situații

constatate prin procesul verbal de eveniment, precum și prin procesul verbal de

recepție întocmit la destinație.

De asemenea, prima instanță a mai

reținut că probele dosarului atestă că răspunderea pentru marfa lipsă constatată

la destinație revine cărăușului feroviar, care a preluat vagonul la transport

fără obiecțiuni, ceea ce presupune că acesta era apt din punct de vedere tehnic

și comercial și l-a predat la destinație cu urme de violare și marfă lipsă din

conținut, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 82-83 din

Regulamentul de transport C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997.

Apelul declarat de pârâta SNTFM, C.F.R.M.

SA, sucursala Brașov, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 238 din 25

martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, instanța de apel reținând, în fundamentarea soluției,

că susținerile apelantei în sensul lipsei sale de vinovăție, cu privire la

marfa constatată lipsă la destinație, sunt nefondate, în contextul în care,

atât constatarea neregulilor comerciale la vagoanele menționate, cât și

lipsurile cantitative de marfă s-au consemnat în acte încheiate în prezența

delegatului nostru din partea Primăriei orașului Luduș și reprezentantul

organului de poliție local, astfel că, față de cele expuse, a concluzionat

instanța de apel că bine judecătoria a angajat răspunderea cărăușului (care a

primit vagoanele la transport fără obiecțiuni), pentru daunele solicitate de

reclamantă prin acțiune, reprezentând contravaloarea mărfii constatată lipsă la

destinație.

În ceea ce privește cuantumul

daunelor, instanța de apel a considerat că acesta a fost corect stabilit de

prima instanță, în raport de dispozițiile art. 85.2 din Regulamentul de

transport pe C.F.R., care statuează că volumul acestora este echivalent

prețului curent al mărfii, care în cazul produsului petrolier include accize, T.V.A.

și taxa de drum, care devin exigibile din momentul expedierii mărfii de către

rafinăria furnizoare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, invocând, ca motive

de casare, dispozițiile art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, de către

pârâtă, că procesul verbal preliminar din 6 februarie 2003 nu face dovada

culpei sale, în legătură cu marfa constatată lipsă la destinație, din moment ce

vagonul a circulat din stația de expediție și până la stația de destinație fără

nici o neregulă de natură comercială sau tehnică, situație, dealtfel, atestată

prin aplicarea de către reprezentanții reclamantei a ștampilei în registrul

veghetor și semnarea avizului de adeverire de primite la rubrica primit

expediția fără obiecțiuni, urme de violare. Or, în această situație, atâta timp

cât destinatarul a confirmat primirea mărfii fără obiecțiuni, din acest moment

marfa trece în paza juridică a acestuia, așa cum s-a statuat prin deciziile nr.

199 din 23 februarie 1993 și nr. 3956 din 5 noiembrie 1998, pronunțate de

Curtea Supremă de Justiție, astfel că, față de toate cele arătate, calea ferată

este exonerată de răspundere, întrucât se consideră că a predat vagonul fără

obiecțiuni și, ca atare, culpa pentru lipsurile constatate revine

destinatarului.

Prin cel de al doilea motiv de

recurs, pârâta susține că, chiar dacă, în pofida celor arătate, instanțele

apreciau că, în raport de probatoriul administrat în cauză, ar trebui angajată

răspunderea sa pentru marfa constatată lipsă la destinație, aceasta trebuia

limitată numai la valoarea mărfii prevăzută în avizul de însoțire, respectiv la

suma de 21.739.380 lei.

În ce privește cererea

reconvențională, formulată de pârâta SC P.S. SA Ploiești, prin admiterea căreia

SNTFM C.F.R.M. SA a fost obligată la plata sumei de 1.183.703 lei, reprezentând

contravaloare taxe de transport, pârâta susține că aceasta ar fi întemeiată cu

totul în subsidiar, numai pentru suma de 572.569 lei.

În consecință, pârâta solicită

admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, respingerea acțiunii

principale cât și a cererii reconvenționale.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că intimata reclamantă SNP P.M. SA București, sucursala P.O. Mureș, confirmă,

prin adresa emisă pentru termenul din 14 octombrie 2004, că recurenta pârâtă SNTFM

C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, i-a achitat suma datorată, în care sens a anexat

răspunsul pârâtei la reclamația administrativă și ordinul de plată nr. 2807 din

5 august 2004.

Ca urmare a celor arătate, intimata

reclamantă a solicitat respingerea recursului pârâtei, întrucât litigiul a

rămas fără obiect.

Așa fiind, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M.

SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 238 din 25 martie 2004 a Curții de

Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 14 octombrie 2004.