ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3710/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 8792 din 19

noiembrie 2003, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SNP P.M. SA București, sucursala P.O. Mureș, precum și tot în parte

cererea reconvențională, formulată de pârâta SC P.S. SA Ploiești, împotriva

pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov și, în consecință, a obligat pârâta

SNTFM C.F.R.M., sucursala Brașov, să plătească reclamantei suma de 2.848.902

lei, contravaloare marfă constatată lipsă la destinație, plus suma de 297.691

lei, cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință, pârâta SNTFM C.F.R.M.,

sucursala Brașov, a fost obligată să plătească pârâtei SC P.S. SA Ploiești suma

de 66.645 lei, cu titlu de contravaloare tarif de transport, cu 20.000 lei,

cheltuieli de judecată.

Totodată, prin sentința menționată,

a fost respinsă acțiunea față de pârâta SC P.S. SA Ploiești, precum și cererea

reconvențională îndreptată împotriva reclamantei.

Apelul declarat, împotriva

susmenționatei sentințe, de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 236 din 25 martie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

instanța de apel reținând, în esență, în fundamentarea acestei soluții, la fel

ca instanța de fond, că din moment ce vagonul a fost preluat de cărăuș de la

furnizor fără obiecțiuni, iar la destinație s-a constatat, prin acte opozabile,

că acesta a sosit cu urme de violare și lipsuri cantitative de motorină și

legat de care pârâta nu a putut răsturna prezumția de culpă, instituită prin art.

83.3 din Regulamentul de transport C.F.R., în sarcina transportatorului, acela

din urmă este dator să o despăgubească, aferent contravaloarea cantității de

marfă lipsă constatată la destinație de reclamantă.

În ce privește cuantumul daunelor,

instanțele au reținut că acesta a fost stabilit corect, conform art. 85.2 din

Regulamentul de transport C.F.R,. adică în funcție de prețul curent al mărfii,

care în cazul produselor petroliere include accize, T.V.A., taxa de drum, sunt

taxe care sunt exigibile din momentul expedierii mărfii de către rafinăria

furnizoare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, invocând, ca motive

de recurs, dispozițiile art. 304 pct. 10, 7 și 9 C. proc. pen.

Se susține, în esență, că soluțiile

pronunțate în cauză sunt criticabile, întrucât, din probele de la dosar,

rezultă fără nici un dubiu că vagonul a sosit la destinație fără nereguli de

natură tehnică sau comercială, situație confirmată de reprezentanții

reclamantei prin semnăturile și ștampilele aplicate pe Registrul veghetor și pe

avizul de adeverințe de primire, acesta în afara faptului că destinatarul nu a

solicitat, la preluarea vagonului, întocmirea unui proces verbal de constatare,

ci a făcut acest lucru abia a doua zi, astfel că, în raport de aceste

împrejurări și având în vedere dispozițiile art. 83.4 din NUT 1, calea ferată

este scutită de răspundere, din moment ce vagonul a sosit la destinație fără

urme de violare, sustragere sau scurgere din conținut și, ca atare, greșit a

fost menținută soluția obligatorie a sa la plata sumei solicitate prin acțiune,

cu titlu de daune, întrucât, în circumstanțele arătate, răspunderea pentru

marfa constatată lipsă la destinație rămâne destinatarului.

În subsidiar, pârâta critică

soluțiile pronunțate în cauză și, sub aspectul cuantumului daunelor la care a

fost obligată, susținând, în esență, cu privire la acest aspect că, chiar dacă

instanțele au angajat prin soluțiile pronunțate în cauză, răspunderea sa pentru

contravaloarea mărfii constatată lipsă la destinație, cuantumul daunelor s-ar

cifra numai la suma de 1.172.345,58 lei și nu la suma de 2.048.942 lei,

întrucât, în cauză, nu s-a făcut nici o dovadă care să ateste că reclamanta a

virat la bugetul statului accizele, T.V.A.-ul și taxa de drum, aferente

cantității de marfă constatată lipsă la destinație și care, fiind acordate, a

condus implicit la îmbogățirea fără just temei a reclamantei, în dauna pârâtei,

cu diferența dintre cele două sume (2.848.902 lei-1.172.345,51 lei).

În consecință, pârâta solicită

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și

schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, și-a recunoscut, după

promovarea recursului, culpa sa în legătură cu marfa constatată lipsă la

destinație, motiv pentru care a și procedat la plata sumei de 3.146.593 lei, cu

ordinul de plată nr. 2804 din 5 august 2004.

Cum, această situație este

confirmată expres de reclamanta SNP P.M. SA, sucursala P.O. Mureș, prin adresa nr.

9375 din 22 septembrie 2004, se constată că litigiul a rămas fără obiect, motiv

pentru care recursul declarat în cauză, urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 236

din 25 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 14 octombrie 2004.