ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2203/2005

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Neamț, a solicitat obligarea pârâtelor C.F.R. M. SA, sucursala Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA sucursala Pitești, la plata sumei de 6.940.989 lei contra-valoare marfă constatată lipsă la transport și 621.679 lei cheltuieli de judecată. Se motivează că vagonul a ajuns la destinație cu urme de violență și cu lipsă 250 kg. benzină. Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 3324 din 16 octombrie 2003, a admis, în parte, acțiunea și a obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, să plătească reclamantei suma de 6.940.989 lei contra-valoare marfă și 621.679 lei cheltuieli de judecată. S-a respins acțiunea față de pârâtele SC P. SA Ploiești și S.N.P.

P. SA, sucursala Pitești. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că vagonul a ajuns la destinație cu urme de violare și cu lipsă la marfă în valoare de 6.940.989 lei, culpa pentru această pagubă revenind cărăușului conform art. 83.3 din R.T. Valoarea pagubei a fost stabilită conform art. 85.2 din același regulament. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, criticând-o atât cu privire la modul de stabilire a culpei cât și referitor la valoarea pagubei. Se susține că, în mod greșit a fost luat în considerare procesul-verbal de recepție încheiat ulterior, acest act nefiindu-i opozabil și, pe de altă parte, valoarea pagubei este doar de 2.609.575 lei, neputând fi incluse T.V.A., accizele și taxele de drum fără să se fi făcut dovada plății lor.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 64 din 27 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei reținând că vagonul în discuție a fost preluat la transport fără obiecții, iar la recepția mărfii s-a constatat lipsă cantitatea de 250 kg. benzină. Instanța de apel a apreciat că există culpa cărăușului pentru paguba produsă iar întinderea prejudiciului a fost calculată, conform art. 85.2 din regulament, respectiv după prețul curent al mărfii. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Se arată că au fost ignorate probele administrate, apreciindu-se ca opozabil procesul-verbal de recepție deși delegatul său nu a participat la recepție.

Se consideră că în mod greșit a fost reținută culpa cărăușului aplicându-se greșit dispozițiile art. 83.1, 83.3, 82.5 și 91.1 din R.T. pe calea ferată. La data de 30 februarie 2005, Curtea a ridicat din oficiu excepția nelegalității căii de atac a apelului potrivit dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ. Excepția va fi admisă și va fi casată decizia art. 64 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, pentru următoarele considerente: La data la care s-a pronunțat sentința nr. 3324 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova era în vigoare art. 282 1 C. proc. civ., nemodificat, iar valoarea litigiului dintre părți era sub 200.000.000 lei, astfel că litigiul nu avea calea apelului ci doar cea a recursului.

Cum competența de soluționare a recursului aparținea Curții de Apel Ploiești, în mod greșit aceasta a judecat calea de atac ca fiind apel când trebuia să judece recurs. Urmează a fi trimisă cauza spre rejudecarea căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția. Desființează deciziei nr. 64 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru soluționarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 martie 2005.