ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2203/2005

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala

Neamț, a solicitat obligarea pârâtelor C.F.R. M. SA, sucursala Iași, SC P. SA

Ploiești și S.N.P. P. SA sucursala Pitești, la plata sumei de 6.940.989 lei

contra-valoare marfă constatată lipsă la transport și 621.679 lei cheltuieli de

judecată.

Se motivează că vagonul a

ajuns la destinație cu urme de violență și cu lipsă 250 kg. benzină.

Tribunalul Prahova, prin

sentința nr. 3324 din 16 octombrie 2003, a admis, în parte, acțiunea și a

obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, să plătească reclamantei suma

de 6.940.989 lei contra-valoare marfă și 621.679 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins acțiunea față de

pârâtele SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Pitești.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut că vagonul a ajuns la destinație cu urme de

violare și cu lipsă la marfă în valoare de 6.940.989 lei, culpa pentru această

pagubă revenind cărăușului conform art. 83.3 din R.T.

Valoarea pagubei a fost

stabilită conform art. 85.2 din același regulament.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, criticând-o atât cu privire

la modul de stabilire a culpei cât și referitor la valoarea pagubei.

Se susține că, în mod greșit

a fost luat în considerare procesul-verbal de recepție încheiat ulterior, acest

act nefiindu-i opozabil și, pe de altă parte, valoarea pagubei este doar de

2.609.575 lei, neputând fi incluse T.V.A., accizele și taxele de drum fără să

se fi făcut dovada plății lor.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia nr. 64 din 27 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei

reținând că vagonul în discuție a fost preluat la transport fără obiecții, iar

la recepția mărfii s-a constatat lipsă cantitatea de 250 kg. benzină.

Instanța de apel a apreciat

că există culpa cărăușului pentru paguba produsă iar întinderea prejudiciului a

fost calculată, conform art. 85.2 din regulament, respectiv după prețul curent

al mărfii.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și

10 C. proc. civ.

Se arată că au fost ignorate

probele administrate, apreciindu-se ca opozabil procesul-verbal de recepție

deși delegatul său nu a participat la recepție.

Se consideră că în mod

greșit a fost reținută culpa cărăușului aplicându-se greșit dispozițiile art. 83.1,

83.3, 82.5 și 91.1 din R.T. pe calea ferată.

La data de 30 februarie 2005,

Curtea a ridicat din oficiu excepția nelegalității căii de atac a apelului

potrivit dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ.

Excepția va fi admisă și va

fi casată decizia art. 64 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești,

pentru următoarele considerente:

La data la care s-a

pronunțat sentința nr. 3324 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova era în

vigoare art. 282

1

C. proc. civ., nemodificat, iar valoarea

litigiului dintre părți era sub 200.000.000 lei, astfel că litigiul nu avea

calea apelului ci doar cea a recursului.

Cum competența de

soluționare a recursului aparținea Curții de Apel Ploiești, în mod greșit aceasta

a judecat calea de atac ca fiind apel când trebuia să judece recurs.

Urmează a fi trimisă cauza

spre rejudecarea căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția.

Desființează deciziei nr. 64

din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza, aceleiași

instanțe, pentru soluționarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 30 martie 2005.