ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3596/2004

Deliberând asupra recursului

de față

Reclamanta S.N.P. P. SA

București, sucursala Iași a solicitat obligarea pârâtelor C.F.R. M. SA, sucursala

Iași, S.N.P. P. SA București, sucursala Ploiești și sucursala Pitești, care va

fi găsită în culpă, să-i plătească suma de 49.498.925 lei daune reprezentând

contra-valoarea a 3650 kg benzină, constatată lipsă la destinație cât și

cheltuieli de judecată. Cererea a fost înregistrată sub nr. 516 din 4 ianuarie

2001.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a primit benzină expediată de sucursala Ploiești, de la furnizoarea sucursala

Pitești și la destinație s-a constatat o lipsă de 3650 kg benzină, iar vagonul

cu terminația nr. 0782 a ajuns la destinație cu urme de violare.

Tribunalul Prahova, prin

sentința comercială nr. 464 din 20 martie 2001 a respins excepțiile de

necompetență materială și teritorială și a admis acțiunea, în parte. A fost

obligată pârâta C.F.R. M. sucursala Iași la 49.498.925 lei contra-valoare marfă

lipsă și 3.644.936 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut că Tribunalul Prahova era competent să judece

cauza, conform art. 10 pct. 5 C. proc. civ., deoarece în raza acestuia se afla

stația de plecare a transportului, iar celelalte două pârâte aveau calități

diferite în executarea contractului și trebuie să figureze în proces.

Pe fond s-a apreciat că vinovat

de lipsa mărfii este cărăușul întrucât vagonul a sosit la destinație violat,

prezentând un joc la capacul domei de aproximativ 2,5 cm și 6 șuruburi cu

piulițe desfiletate și fără șaibe astfel încât se aplică dispozițiile art. 83.3

din R.T.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta C.F.R. M. sucursala Iași susținând că, în mod nelegal au

fost soluționate excepțiile de necompetență materială și teritorială deoarece

litigiile dintre reclamantă și cele două sucursale pârâte se soluționează pe

cale administrativă, iar Tribunalul Prahova nu era competent teritorial să

judece litigiul.

În ceea ce privește fondul,

apelanta susține că nu are nici o culpă, deoarece vagonul a ajuns la destinație

cu sigiliile intacte, iar deficiența de la capacul domei este imputabilă

predătorului, care nu a verificat mijlocul de transport.

Și calculul daunelor este

considerat ca fiind greșit atât sub aspectul cântăririi cât și a întinderii

prețului, respectiv nedovedindu-se plata taxelor incluse în prețul pretins

pentru produsele petroliere.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia comercială nr. 906 din 17 iulie 2001 a respins ca nefondat apelul

pârâtei C.F.R. M. sucursala Iași, reținând că excepțiile au fost soluționate

corect având în vedere că sucursala Ploiești era predător, iar sucursala

Pitești era furnizor, având deci calități diferite chiar dacă erau sucursale

ale aceleiași P. SA București, iar, pe de altă parte, Tribunalul Prahova era

competent teritorial deoarece, în raza sa teritorială se situează stația de

plecare și locul plății aplicându-se art. 10 pct. 4 și 5 C. proc. civ.

Pe fond se consideră că a

fost corect stabilită culpa cărăușului, întrucât din probe rezultă că acesta nu

a asigurat integritatea mărfii pe parcursul transportului, încălcându-se

obligația, prevăzută de art. 82.1 din R.T., situație în care se aplică

dispozițiile art. 83.1 din același act normativ prezumându-se culpa cărăușului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, invocând motive ce se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sunt reiterate excepțiile

invocate respectiv necompetența materială susținându-se că părțile sunt

sucursale ale aceleiași entități și că reclamanta și-a exercitat drepturile

procedurale cu rea credință, încălcând dispozițiile art. 723 C. proc. civ.

Se consideră că trebuiau

scoase din cauză sucursalele pentru lipsa calității procesuale pasive, iar

competența teritorială nu aparținea Tribunalului Prahova, întrucât acțiunea în

desdăunare aparține destinatarului.

Pe fond se susține că, în

mod greșit a fost reținută culpa cărăușului, cât timp predătorul trebuia să

verifice corespunderea dintre vagon și marfă cât și integritatea vagonului.

În ce privește valoarea

daunei aceasta este apreciată ca nedovedită de către recurentă, deoarece din

nota de debitare-creditare rezultă că furnizoarea nu a încasat de la reclamantă

nici accize, nici TVA sau taxa de drum.

Se apreciază că pretențiile

privind plata sumei de 30.920.425 lei, sunt nejustificate ca și a sumei de

2.567.250 lei diferență de preț.

Nici suma de 675.250 lei

tarife nu se consideră ca fiind datorată întrucât, potrivit dispozițiilor art. 88.3

din R.T., dreptul de a pretinde restituirea tarifelor aparține doar celui care

a efectuat plata, iar în speță plata nu s-a făcut de reclamantă ci de către

expeditoare, transportul purtând mențiunea „francat”.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele motive:

În ceea ce privește

excepțiile se constată că acestea au fost legal soluționate, sucursalele S.N.P.

P., chiar dacă aparțin aceleiași entități au calități diferite în executarea

contractului de transport, sucursala Ploiești fiind predătorul mărfii, iar

sucursala Pitești fiind furnizoarea mărfii.

Competența teritorială a

fost stabilită potrivit art. 10 pct. 4 și 5 C. proc. civ., având în vedere că

stația de plecare se situează în raza de jurisdicție a Tribunalului Prahova ca

și locul plății.

Pe fond, culpa cărăușului a

fost corect stabilită în raport de dispozițiile art. 83 din R.T., întrucât

vagonul a ajuns la destinație cu urme de violare, ceea ce face să opereze

prezumția de culpă a cărăușului.

Referitor la valoarea

daunei, instanțele au stabilit că au fost respectate dispozițiile art. 85.2 din

R.T. adăugându-se la prețul de rafinărie taxa de drum, conform O.G. 10/1999 și

Legii 118/1996, T.V.A. potrivit O.G. 3/1992 și accizele conform O.G. 27/2000

nefiind necesar a fi dovedită plata efectivă a acestor taxe, având în vedere că

ele sunt legal datorate.

Apărarea cu privire la

nedatorarea sumei de 675.250 lei, întrucât expeditoarea și nu reclamanta a

achitat tarifele de transport este nedovedită, întrucât din calculul aflat la

dosarul de fond, nu rezultă că această sumă reprezintă tarife de transport.

Motivele de recurs nefiind

întemeiate, urmează a fi respins ca nefondat recursul pârâtei C.F.R. M., sucursala

Iași.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.F.R. M. SA sucursala Iași, Oficiul Juridic Teritorial Iași, împotriva

deciziei nr. 906 din 17 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 13 octombrie 2004.