ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4276/2003

Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată sub nr. 12103 din 18 decembrie 2000, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P.E. Iași, a solicitat obligarea pârâtelor, sucursala P.S. Ploiești, sucursala A.R. Pitești și S.N.T.F.M., sucursala Iași, la plata sumei de 25.517.798 lei daune, cât și cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că sucursala P.S. a S.N.P. P. SA București a expediat, prin S.N.P. P. SA, sucursala A.R., combustibil către reclamantă. Vagonul nr. 315378841763 a ajuns la destinație cu urme de violare și scurgeri majore, constatându-se o lipsă de 4.570 kg combustibil, în valoare de 25.517.798 lei. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 12103 din 12 martie 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea față de pârâta S.N.T.F.M.

C.F.R. M. SA, sucursala Iași, și ca inadmisibilă față de pârâtele sucursala P.S. și sucursala A.R. S-a reținut că nu există culpa cărăușului, deoarece, din procesul-verbal semnat fără obiecțiuni și de prepusul reclamantei, cauza pierderii cantității de 4.570 kg benzină a fost starea necorespunzătoare a vagonului utilizat la transportul mărfii. Îndepărtarea plombelor aplicate de predător a fost determinată de nevoia de a acționa sistemele de siguranță și a diminua pierderea. Au fost aplicate dispozițiile art. 58.13 și art. 83.4 din Regulamentul de transport pe C.F.R. Față de celelalte 2 pârâte, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea sunt subunități fără personalitate juridică ale aceleiași persoane juridice, respectiv, S.N.P.

P. SA București. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, S.N.P. P. SA, sucursala P.E. Iași, susținând că aceasta se bazează pe o apreciere eronată a probelor, căci, din înscrisurile de la dosar, respectiv, procesul-verbal din 22 iunie 2000, în stația Galbeni, vagonul prezenta scurgeri din conținut tocmai din cauza garniturilor de etanșare de la ventilul de sub vagon și, ca urmare a strângerii acestora, s-a redus scurgerea cu 50%. În aceste condiții, trebuie reținută culpa cărăușului. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 290 A din 25 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut că, în speță, nu operează prezumția de culpă a cărăușului, care avea obligația să verifice mijlocul de transport, conform art. 58.13 din Regulamentul de transport pe C.F.R.

S-a apreciat că toate aceste aspecte au fost corect reținute de instanța de fond și că scurgerea s-a datorat unei garnituri uzate la ventilul de sub vagon, care, însă, a fost preluat fără obiecțiuni de furnizor. Încălcând dispozițiile art. 4 din Regulamentul nr. 1784 din 17 aprilie 2000, ale art. 58.12 și 58.13 din Regulamentul de transport C.F.R. din 1997 și N.U.T. nr. 33, cât și prevederile contractului nr. 3644/1994, expeditorul este în culpă și corect i-a fost respinsă acțiunea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, arătând că, în mod greșit, s-a reținut de instanțe culpa expeditorului, când aceasta aparține cărăușului.

Se arată că, la data predării, atât predătorul, cât și cărăușul și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 7 din Convenția nr. 1784 din 17 aprilie 2000, verificând starea tehnică a vagonului și starea acestuia a fost corespunzătoare, pentru ca, abia în a cincea zi de la preluare, să se constate scurgeri din conținut, din cauza unor vicii ascunse, care nu puteau fi descoperite nici de predător și nici de cărăuș, ca urmare a unor încercări de sustragere prin desfacerea șuruburilor de la flanșele porțiunii ce duce spre gurile de descărcare. Recurenta susține că au fost aplicate greșit prevederile art. 58.13 din Regulamentul de transport pe C.F.R., neconstatându-se vicii ale vagonului la data predării acestuia.

Se mai arată că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 83.4 din Regulament, privind scutirea de răspundere a cărăușului, întrucât, din probele administrate, nu se poate reține culpa expeditorului, iar paguba s-a produs în timpul cât vagonul s-a aflat în paza juridică a cărăușului. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Procesul-verbal de predare la data expediției este semnat de ambele părți, ceea ce înseamnă că s-au respectat obligațiile de verificare a vagonului atât de către expeditor, cât și de cărăuș. Nu se poate pretinde expeditorului mai multă diligență decât cărăușului. Rezultă că vagonul nu prezenta defecțiuni la data expedierii sau viciile erau ascunse și nu puteau fi sesizate, așa încât, în mod greșit, au fost aplicate dispoziții art. 58.13 din Regulament, considerându-se că expeditorul nu și-a îndeplinit obligația de verificare a stării vagonului.

În această situație, în mod greșit instanțele au exonerat de răspundere cărăușul, înlăturând prezumția de culpă a acestuia, în baza art. 83.4 din Regulamentul de transport pe C.F.R. În realitate, scurgerea din vagon s-a produs după mai multe zile de la predare, iar faptul că s-a intervenit în stația Galbeni, diminuându-se paguba prin strângerea șuruburilor, denotă faptul că aceste șuruburi au fost slăbite pe parcursul transportului, când cărăușul avea paza juridică a vagonului. Așadar, există culpa cărăușului, prezumându-se că defectarea vagonului s-a produs pe parcursul transportului, astfel încât, în cauză, trebuiau aplicate dispozițiile art. 83 pct. 1, 2 și 3 din Regulamentul de transport pe C.F.R.

Urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în care se încadrează motivele de recurs, să fie admis recursul reclamantei. Se va modifica decizia recurată și se va admite apelul reclamantei, schimbându-se sentința de fond, în sensul că se va admite acțiunea reclamantei pentru motivele reținute. Va fi obligată pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, la plata sumei de 25.517.798 lei daune, reprezentând valoarea celor 4.570 kg benzină. În temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată aceeași pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 4.582.848 lei, reprezentând taxe judiciare în toate fazele procedurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P.E. Iași, împotriva deciziei nr. 290/A din 25 iunie 2001 a Curții de Apel Iași. Modifică decizia recurată. Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 412/F din 22 martie 2001 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, la 25.517.798 lei daune și 4.582.848 lei cheltuieli de judecată, menținând soluția instanței de fond pentru celelalte două pârâte. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2003.