ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3550/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.N.P. P.E.T. SA, sucursala

P.E. Neamț, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. 9194/2003,

a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, SC

P.T.S. SA Ploiești și S.N.P. P.E.T. SA București, sucursala P.B.Z. Brazi,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâta în

culpă la plata sumei de 4.196.820 lei contravaloare produse și cheltuieli de

judecată.

Judecătoria Ploiești, prin sentința

civilă nr. 8960 din 24 noiembrie 2003, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, la 5 mai 2003, pârâta SC P.T.S. SA Ploiești a

livrat reclamantei, prin S.N.P. P.E.T. SA, sucursala P.B.Z., cantitatea de

53.120 kg produs petrolier, transportul fiind efectuat de cărăușul S.N.T.F.M.

C.F.R. M. SA, sucursala Iași, vagonul ajungând la stația de destinație cu 220

kg produs petrolier lipsă, în valoare de 4.196.820 lei, comisia de verificare

constatând faptul că sigiliile sunt slăbite la pct. VC, SA, CD, VS, VD, iar la

capacul domei ar fi lipsit un fluturaș, aspecte consemnate în procesul-verbal

preliminar întocmit la 7 mai 2003.

Instanța de fond a mai reținut că,

în lipsa altor constatări, nu se poate reține că sistemul de siguranță al

vagonului ar fi suferit violări, care ar ridica problema neexercitării

corespunzătoare a pazei juridice a bunului, obligație ce cădea în sarcina

cărăușului. Culpa cărăușului nu poate fi reținută nici pentru faptul că s-a

constatat lipsa a 220 kg produs, aceasta înscriindu-se în toleranța de 2%

prevăzută de art. 85.9.1. din Regulamentul de transport C.F.R.

Instanța a mai reținut că lipsa

respectivei cantități s-ar datora S.N.P. P.E.T. SA, sucursala P.B.Z. sau a SC

P.T.S. SA Ploiești, care ar fi încărcat în vagon o cantitate mai mică de produs

decât cea înscrisă în documentele de însoțire a mărfii.

Prin decizia civilă nr. 137 din 13

februarie 2001, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței

de fond.

A schimbat în parte sentința, a

admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA,

sucursala Iași, să plătească reclamantei 4.196.820 lei despăgubiri civile și

402.106 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins acțiunea față de

celelalte pârâte.

Împotriva menționatei decizii,

pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, a declarat recurs în temeiul art.

304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, modificarea

deciziei și menținerea soluției instanței de fond, întrucât culpa aparține în

exclusivitate furnizorului, prin înscrierea unor cantități eronate în actele de

transport și că transportul de marfă a fost eliberat destinatarului, care a

semnat de primire fără obiecții.

Că, nu s-a făcut dovada producerii

lipsurilor pe timpul transportului și că greșit, în cuantumul daunelor, s-au

cuprins accizele, T.V.A. și taxa de drum.

În legătură cu recursul de față se

rețin următoarele: este adevărat că, potrivit art. 85.1 din O.G. nr. 41 din 29

august 1997, privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din

România, cărăușul este dator să plătească despăgubiri pentru pierderea totală

sau parțială ori deprecierea mărfii primite pentru transport.

În speță, este de reținut că

dispozițiile legale menționate nu sunt incidente, așa cum greșit s-a reținut

prin soluția atacată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru

antrenarea răspunderii juridice a cărăușului privind constatarea lipsurilor de

către beneficiar la destinație.

Din probatoriile administrate în

cauză rezultă că marfa din scrisorile de trăsură în discuție a fost eliberată destinatarului

fără obiecții, care a semnat respectivele documente de transport, confirmând

astfel primirea mărfii, necontestată sub aspectul unor eventuale lipsuri.

De altfel, în legătură cu

transportul de față, se constată că nu s-a întocmit un raport de eveniment

privind predarea – violarea mărfii pe timpul transportului, care ar fi fost de

natură să probeze culpa cărăușului.

Actele de constatare încheiate la

recepția mărfii, după preluarea ei fără obiecții de la cărăuș, nu pot fi

opozabile acestuia și nu pot conduce la prezumția de culpă a cărăușului, greșit

fiind antrenată răspunderea sa la plata despăgubirii.

În consecință, recursul pârâtei va

fi admis, se va modifica decizia atacată, în sensul că va fi respins apelul

reclamantei.

Având în vedere această soluție,

instanța în temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează să oblige intimata-reclamantă

la plata sumei de 405.000 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, către

recurenta-pârâtă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta

S.N.T.F.M. - C.F.R. M. SA, sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 137 din 13

februarie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de

reclamanta S.N.P. P.E.T. SA București, sucursala P.E. Piatra Neamț, împotriva

sentinței nr. 8960 din 24 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești.

Obligă intimata-reclamantă la plata

sumei de 405.000 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, către recurenta

pârâtă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 12 octombrie 2004.