ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4600/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1139, pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2004 de Judecătoria Ploiești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. SA, sucursala Neamț, cu sediul în Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Iași cu sediul în Iași, SC P. SA cu sediul în Ploiești și P. SA, sucursala Brazi, Județul Prahova, în sensul că a fost obligată pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași să plătească reclamantei suma de 4.685.936 lei, cu titlu de preț și suma de 441.275 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată. De asemenea a fost respinsă acțiunea față de pârâta SC P. SA ca neîntemeiată și respinsă acțiunea față de pârâta P. SA, sucursala Brazi, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în baza relațiilor contractuale dintre părți, pârâta SC P. SA Ploiești a livrat reclamantei din și prin sucursala Brazi cantitatea de 45.980 kg motorină cu vagonul cu terminația nr. 3745 însoțit de scrisoarea de trăsură din 15 iulie 2003 și avizul de însoțire din 15 iulie 2003. Din procesul verbal preliminar încheiat la data de 18 iulie 2003 și procesul verbal de recepție, reiese că vagonul cu numărul mai sus menționat a ajuns la destinație cu evenimente C.F.R. și anume cu scurgeri din conținut, în total lipsind o cantitate de 230 kg produs petrolier. Față de împrejurarea că pârâta C.F.R. M. SA sucursala Iași a predat vagonul fără obiecțiuni, iar acesta a ajuns la destinație cu lipsuri cantitative, în baza dispozițiilor art. 82 și art. 83 din R.T.

pe Căile Ferate din 1997 și art. 425 C. com., acțiunea a fost admisă numai față de această pârâtă. Sub aspectul cuantumului daunelor s-a considerat că reclamanta a plătit, către bugetul de stat accize, taxă de drum, T.V.A., obligații care au fost achitate pentru întreaga cantitate de marfă livrată și nu individualizată pe laturi de livrare, după cum reiese din ordinele de plată. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 403 din 25 mai 2004 a respins apelul formulat de apelanta pârâtă C.F.R. M., sucursala Iași, împotriva sentinței civile nr. 1139 din 11 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că vagonul încărcat cu motorină a fost primit spre transport de către apelanta – cărăuș, în scrisoarea de trăsură făcându-se mențiunea că vagonul a fost încărcat, conform reglementărilor comune, fiind corespunzător din punct de vedere tehnic și comercial. Din procesele verbale de recepție preliminară, dar și de constatare definitivă, a rezultat fătă dubiu că vagonul a ajuns la destinație cu urme de violare, precum și scurgeri de produs petrolier. Potrivit art. 83.1 și 83.3 din R.T. pe C.F.R., calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare, iar în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare, se presupune că, până la proba contrară, mărfurile au fost avariate din vina căii ferate.

Referitor la cuantumul despăgubirilor s-a constatat că potrivit art. 85.2 din regulament, în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire calculată după prețul curent al mărfii, despăgubire care cuprindea la momentul efectuării transportului, pe lângă valoarea de rafinărie a produsului și cheltuielile de transport, accize și T.V.A. pe care intimata – reclamantă era obligată să le achite, pentru cantitățile efectiv expediate din rafinărie. Împotriva deciziei nr. 403 din 25 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a declarat recurs pârâta C.F.R.

M. sucursala Iași, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectele că recurenta nu este în culpă pentru lipsa a 230 kg de produs petrolier constatată la destinație, iar valoarea daunei suportată de reclamantă este de numai 1.927.860 lei, pentru care calea ferată nu are nici o răspundere, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Intimata reclamantă P. SA sucursala Neamț, cu sediul în Piatra Neamț a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit cu rigurozitate raporturile juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și dispozițiile legale aplicabile litigiului de natură comercială. De necontestat că potrivit art. 82.1 din R.T. C.F.R., calea ferată care a primit la transport marfa cu scrisoare de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe tot parcursul până la eliberare, iar exonerarea de răspundere a cărăușului pentru lipsurile cantitative intervine numai în situația expres, prevăzută de art. 82.5 din același Regulament, respectiv atunci când mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, avariere și cu sigiliile intacte.

Bine au apreciat, atât instanța de fond cât și cea de recurs, că pentru lipsa cantitativă de 230 kg produs petrolier, în valoare de 4.685.936 lei se instituie o prezumție de culpă în sarcina cărăușului, deoarece marfa a fost preluată la transport fără obiecțiuni și a ajuns la destinație cu evenimente C.F.R., respectiv urme de violare la vagonul, constând în scurgeri de produs la ventilul drept, debordări la ventilul central și la supapa de aerisire, prin lipsa a trei șuruburi la flanșa ventilului stâng și a patru șuruburi la flanșa ventilului drept, situație atestată prin procesul verbal preliminar din 18 iulie 2003. Mai mult, potrivit reglementărilor privind operațiunile de predare – primire a vagoanelor cisternă, goale și încărcate cu produse petroliere, care vor fi incluse în convențiile cadru de încărcare – descărcare, ce se vor încheia conform R.T.

pe căile ferate, aprobat prin O.G. nr. 41/1997, după acceptarea vagoanelor cisternă fără obiecțiuni, C.F.R. M. răspunde de executarea transportului și integritatea mărfii. Cu privire la împrejurarea că în speță operează toleranța de 2 % din cantitatea lipsă constatată, nu poate fi primită această teză, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 83.10 din R.T. al C.F.R., înlăturarea răspunderii căii ferate pentru cantitatea de produs ce se încadrează în toleranța legală de 2 % nu poate fi invocată, decât în condițiile în care vagoanele ajung la destinație fără urme de violare. Cuantumul prejudiciului a fost corect determinat, fiind raportat la valoarea reală a produsului, care au inclus T.V.A.

și accizele, obligații legale pe care reclamanta le varsă cu regularitate la bugetul de stat. Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situației de fapt și de drept, astfel încât urmează a respinge ca nefondat recursul promovat de pârâta C.F.R. M., sucursala Iași nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 403 din 25 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M., sucursala Iași împotriva deciziei nr. 403 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 noiembrie 2004.