ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1488/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1488/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita,
sub nr. 2785 din 29 august 2000, reclamanta Sucursala P. Harghita, în
contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala marfă Brașov, a solicitat
instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească
suma de 18.972.070 lei cu titlu de daune, respectiv contravaloarea a 191 litri
benzină premium II, găsită lipsă la destinație.
Tribunalul Harghita, prin sentința nr. 50 din 25
ianuarie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să
plătească reclamantei suma de 18.972.070 lei cu titlu de daune și cheltuieli de
judecată aferente.
În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut,
în raport de materialul probatoriu administrat, culpa cărăușului pe timpul
transportului mărfii, în speță, fiind incidente dispozițiile art. 82.1, 83.1,
83.3 din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta
.S.N.T.F.M. C.F.R. S.A., sucursala Brașov, a fost respins, ca nefondat, prin
decizia nr. 390/ A din 4 septembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ.
În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a
reținut, în esență, că violarea vagonului s-a realizat pe parcursul
transportului, ceea ce angajează culpa cărăușului în condițiile prevăzute de
Regulamentul de Transport C.F.R.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs
pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. S.A., sucursala Brașov, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Criticile aduse deciziei atacate vizează, în esență,
greșita aplicare a legii în raport de probele administrate în cauză, în ceea ce
privește culpa cărăușului.
Curtea, analizând decizia recurată prin prisma
criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se
vor arăta.
Astfel, materialul probatoriu administrat în cauză
relevă, în mod indubitabil, că, potrivit raportului de eveniment nr. 1159 din
15 decembrie 1999, vagonul cu terminația 1743 a sosit la stația de destinație
cu semne de violare, constatându-se că sigiliul de golire a vagonului a fost
violat și înlocuit cu sigiliul nr. 13174 al stației C.F.R. Triaj Brașov.
Se reține, totodată, că, prin procesul-verbal nr. 195
din 28 decembrie 1999, încheiat în condiții de opozabilitate față de pârâta
S.N.T.F.M. C.F.R. S.A., sucursala Brașov, se consemnează lipsa unei cantități
de 4940 litri benzină.
Rezultă, așadar, indubitabil, că violarea vagonului
s-a realizat pe parcursul transportului, în speță, fiind astfel incidente
dispozițiile din Regulamentul de Transport C.F.R. care angajează răspunderea
cărăușului în atare condiții (art. 82.1, art. 83.1, art. 83.3) .
În considerarea celor ce preced, Curtea, reținând
legalitatea și temeinicia deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta
S.N.T.F.M. C.F.R. sucursala Brașov, prin S.M.F. S.A. București, Oficiul
teritorial Brașov, împotriva deciziei nr. 390/ A din 4 septembrie 2001, a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 martie 2003.