ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 445/PI din 09

martie 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, a fost admisă

în parte acțiunea reclamantei SC M.R.P.P. SRL, cu sediul în Cluj Napoca,

împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, cu sediul în

Timișoara, în sensul că a obligat pârâta la plata următoarelor sume de bani

către reclamantă: 31.482.425 lei, reprezentând contravaloarea a 2.500 kg.

benzină și 2.563.945 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a

fost respinsă în rest acțiunea față de pârâta SC L.R. SA cu sediul în

București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâta a preluat marfa pe un cântar recunoscut, astfel încât,

în baza art. 82.1 – 82.5 din Regulamentul de transport pe căile ferate din

România, aprobat prin O.G. nr. 41/1997, calea ferată, care a primit marfa,

răspunde de integritatea acesteia pe întreg parcursul transportului, până la

predare. Având în vedere că lipsa benzinei, constatate la recepție, s-a produs

în timpul transportului de la furnizor la destinatar, cărăușul este răspunzător

pentru această lipsă, conform art. 83.1 din Regulamentul de transport. De

asemenea, deoarece mijlocul de transport a fost violat pe parcurs, potrivit art.

83.3 din același regulament, se prezumă că mărfurile lipsă se datorează culpei

căii ferate.

S-a respins acțiunea reclamantei

față de pârâta SC L.R. SA București, cu motivarea că, reținându-se culpa căii

ferate pentru lipsurile invocate de reclamantă, nu se poate reține și culpa

predătorului mărfii la transport.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 510/A din 09

mai 2001, a admis apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala

Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 445 din 9 martie 2001, pronunțată de

Tribunalul Timiș, secția comercială, în sensul că a schimbat sentința și, în

fond, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.R.P.P. SA Cluj Napoca și a

obligat pârâta SC L.R. SA București la restituirea sumei de 31.482.425 lei

încasată nejustificat și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de

2.563.945 lei. De asemenea, a fost respinsă acțiunea față de pârâta S.N.T.F.M.

M. SC ,sucursala Timișoara.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că, în mod eronat, prima instanță a reținut culpa exclusivă a

cărăușului în producerea prejudiciului, respectiv a lipsei cantitative

constatate la destinație de 2.500 kg. benzină. Lipsa sigiliului predătorului de

la doma cisternei nu poate fi asimilată cu o violare a mijlocului de transport,

din moment ce sigiliul aplicat de stația de predare la domă a fost găsit intact,

iar fluturașii de strângere și etanșare de la capacul domei au fost găsiți

sigilați. Atâta timp cât cisterna în litigiu a fost predată destinatarei cu

toate sigiliile predătorului și cărăușului intacte, la toate dispozitivele de

siguranță, este exclusă posibilitatea sustragerii din conținut, pe timpul

transportului pe la doma cisternei, aceasta fiind asigurată corespunzător cu

sigiliul intact, aplicat de stația de predare și cu sigiliile aplicate la

fluturașii de strângere și etanșare. Singurul răspunzător pentru lipsa

cantitativă de 2.500 kg. de benzină constatată la destinație este predătorul,

respectiv pârâta SC L.R. SA București, care nu a încărcat întreaga cantitate de

benzină înscrisă în documentele de livrare și transport, din probatoriul

administrat în cauză rezultând că sustragerea din conținut în timpul

transportului fiind imposibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 510/A

din 09 mai 2001, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC L.R. SA, cu sediul în

București, care a criticat această hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate

și netemeinicie, sub aspectul că, în mod corect, trebuie să se rețină că la

momentul predării vagonului de la furnizor la cărăuș, riscul pierderilor

cantitative sunt preluate de transportator, conform dispozițiilor art. 82.1 - 82.5

din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr.

41/41/1997, invocând, ca temei de drept, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă S.N.T.F.M. C.F.R. M.

SA, sucursala Timișoara, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, motivat în

fapt și drept, respingerea recursului.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile aduse în cererea de recurs,

constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele

considerente:

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor administrate în cauză, instanța de fond a stabilit riguros

exact raporturile juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor

asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situația nerespectării

clauzelor contractuale, precum și dispozițiile legale aplicabile litigiului de

natură comercială.

Relevanța juridică, în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept, o reprezintă procesul-verbal de

constatare nr. 1/207/339/2000, care atestă recepția vagonului cu un minus

efectiv de 2.500 kg. de benzină, vagonul sosind cu nereguli de la stația R.T., respectiv

lipsa sigiliului de la capacul domei. Cu maximă certitudine s-a stabilit că în

culpă, pentru cantitatea de 2.500 kg. benzină lipsă, se află cărăușul, motivat

și de aspectul esențial că marfa a fost preluată, conform documentelor

existente, pe un cântar recunoscut de părți, iar sosirea la destinație a

vagonului a prezentat nereguli evidente, prin lipsa sigiliului la doma de

încărcare.

Cadrul juridic instituit de

Regulamentul de transport pe căile ferate din România, în art. 82.1,

menționează că, primind marfa cu scrisoare de trăsură, calea ferată este

răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg

parcursul până la eliberare, iar în art. 82.2, atunci când calea ferată a

cântărit mărfurile, ea răspunde de cantitatea constatată pe cântarul său.

Aprecierile instanței de apel, în

sensul că din probatoriul administrat a rezultat că sustragerea benzinei în

timpul transportului era imposibilă, urmează a fi înlăturate, deoarece reglementările

legale expuse anterior instituie o prezumție de culpă în sarcina

transportatorului, iar calea ferată nu a făcut dovada, conform art. 83.4 din

regulament că mijlocul de transport, și expediția au eliberate fără urme de

violare, sustragere, scurgere și alte cauze similare.

În acest context, urmează a admite

recursul declarat de pârâta SC L.R. SA, cu sediul în București, în sensul că

modifică decizia nr. 510/A din 09 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, respingând apelul.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata

reclamantă SC M.R.P.P. SRL, cu sediul în Cluj Napoca, la plata sumei de

1.296.473 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC L.R. SRL București.

Modifică decizia nr. 510 A din 09

mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, în sensul că respinge apelul.

Obligă intimata-reclamantă SC

M.R.P.P. SRL Cluj la 1.296.473 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 21 martie 2003.