ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 445/PI din 09 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC M.R.P.P. SRL, cu sediul în Cluj Napoca, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, cu sediul în Timișoara, în sensul că a obligat pârâta la plata următoarelor sume de bani către reclamantă: 31.482.425 lei, reprezentând contravaloarea a 2.500 kg. benzină și 2.563.945 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respinsă în rest acțiunea față de pârâta SC L.R. SA cu sediul în București. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta a preluat marfa pe un cântar recunoscut, astfel încât, în baza art. 82.1 – 82.5 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G.

nr. 41/1997, calea ferată, care a primit marfa, răspunde de integritatea acesteia pe întreg parcursul transportului, până la predare. Având în vedere că lipsa benzinei, constatate la recepție, s-a produs în timpul transportului de la furnizor la destinatar, cărăușul este răspunzător pentru această lipsă, conform art. 83.1 din Regulamentul de transport. De asemenea, deoarece mijlocul de transport a fost violat pe parcurs, potrivit art. 83.3 din același regulament, se prezumă că mărfurile lipsă se datorează culpei căii ferate. S-a respins acțiunea reclamantei față de pârâta SC L.R. SA București, cu motivarea că, reținându-se culpa căii ferate pentru lipsurile invocate de reclamantă, nu se poate reține și culpa predătorului mărfii la transport.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 510/A din 09 mai 2001, a admis apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 445 din 9 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, în sensul că a schimbat sentința și, în fond, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.R.P.P. SA Cluj Napoca și a obligat pârâta SC L.R. SA București la restituirea sumei de 31.482.425 lei încasată nejustificat și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.563.945 lei. De asemenea, a fost respinsă acțiunea față de pârâta S.N.T.F.M. M. SC ,sucursala Timișoara. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, în mod eronat, prima instanță a reținut culpa exclusivă a cărăușului în producerea prejudiciului, respectiv a lipsei cantitative constatate la destinație de 2.500 kg.

benzină. Lipsa sigiliului predătorului de la doma cisternei nu poate fi asimilată cu o violare a mijlocului de transport, din moment ce sigiliul aplicat de stația de predare la domă a fost găsit intact, iar fluturașii de strângere și etanșare de la capacul domei au fost găsiți sigilați. Atâta timp cât cisterna în litigiu a fost predată destinatarei cu toate sigiliile predătorului și cărăușului intacte, la toate dispozitivele de siguranță, este exclusă posibilitatea sustragerii din conținut, pe timpul transportului pe la doma cisternei, aceasta fiind asigurată corespunzător cu sigiliul intact, aplicat de stația de predare și cu sigiliile aplicate la fluturașii de strângere și etanșare. Singurul răspunzător pentru lipsa cantitativă de 2.500 kg.

de benzină constatată la destinație este predătorul, respectiv pârâta SC L.R. SA București, care nu a încărcat întreaga cantitate de benzină înscrisă în documentele de livrare și transport, din probatoriul administrat în cauză rezultând că sustragerea din conținut în timpul transportului fiind imposibilă. Împotriva deciziei civile nr. 510/A din 09 mai 2001, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC L.R. SA, cu sediul în București, care a criticat această hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că, în mod corect, trebuie să se rețină că la momentul predării vagonului de la furnizor la cărăuș, riscul pierderilor cantitative sunt preluate de transportator, conform dispozițiilor art. 82.1 - 82.5 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G.

nr. 41/41/1997, invocând, ca temei de drept, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata pârâtă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, motivat în fapt și drept, respingerea recursului. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor administrate în cauză, instanța de fond a stabilit riguros exact raporturile juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și dispozițiile legale aplicabile litigiului de natură comercială.

Relevanța juridică, în corecta stabilire a situației de fapt și de drept, o reprezintă procesul-verbal de constatare nr. 1/207/339/2000, care atestă recepția vagonului cu un minus efectiv de 2.500 kg. de benzină, vagonul sosind cu nereguli de la stația R.T., respectiv lipsa sigiliului de la capacul domei. Cu maximă certitudine s-a stabilit că în culpă, pentru cantitatea de 2.500 kg. benzină lipsă, se află cărăușul, motivat și de aspectul esențial că marfa a fost preluată, conform documentelor existente, pe un cântar recunoscut de părți, iar sosirea la destinație a vagonului a prezentat nereguli evidente, prin lipsa sigiliului la doma de încărcare.

Cadrul juridic instituit de Regulamentul de transport pe căile ferate din România, în art. 82.1, menționează că, primind marfa cu scrisoare de trăsură, calea ferată este răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare, iar în art. 82.2, atunci când calea ferată a cântărit mărfurile, ea răspunde de cantitatea constatată pe cântarul său. Aprecierile instanței de apel, în sensul că din probatoriul administrat a rezultat că sustragerea benzinei în timpul transportului era imposibilă, urmează a fi înlăturate, deoarece reglementările legale expuse anterior instituie o prezumție de culpă în sarcina transportatorului, iar calea ferată nu a făcut dovada, conform art. 83.4 din regulament că mijlocul de transport, și expediția au eliberate fără urme de violare, sustragere, scurgere și alte cauze similare.

În acest context, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC L.R. SA, cu sediul în București, în sensul că modifică decizia nr. 510/A din 09 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, respingând apelul. În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata reclamantă SC M.R.P.P. SRL, cu sediul în Cluj Napoca, la plata sumei de 1.296.473 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC L.R. SRL București. Modifică decizia nr. 510 A din 09 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul. Obligă intimata-reclamantă SC M.R.P.P. SRL Cluj la 1.296.473 lei cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 martie 2003.