ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5051/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6361/ COM din 18 septembrie 2003, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtele SC O.T. SA și SC R. SA și ca urmare a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Timiș față de cele două pârâte. Pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timiș, în contradictoriu cu pârâta C.F.R. M. SA sucursala Timișoara și pe cale de consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.772.399 lei, cu titlu de despăgubiri cu 1.529.192 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat împotriva susmenționatei sentințe de către pârâta C.F.R.

M. SA, sucursala Timișoara, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 8/ COM din 15 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială. Pentru a hotărî astfel, ambele instanțe au reținut în esență, că, răspunzătoare pentru cantitatea de 878 kg motorină constatată lipsă la destinație la vagonul cu terminația 1565, prin procesul verbal nr. 36 din 54 din 25 martie 2002, este pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, care în calitate de cărăuș, a preluat marfa de la expeditor fără obiecțiuni și cu toate acestea, pe parcurs, s-a constatat că două sigilii nu au fost aplicate instrucțional fiind înlocuite, ceea ce demonstrează culpa pârâtei în legătură cu marfa constatată lipsă și cum aceasta nu a putut răsturna prezumția de culpă care este instituită în sarcina cărăușului, conform art. 83.3 din R.T.

C.F.R./1997 a fost antrenată răspunderea acesteia pentru daunele solicitate prin acțiune. De asemenea instanțele au înlăturat susținerile pârâtei în sensul că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 83.1 din regulamentul menționat, cu motivarea că, chiar dacă lipsurile constatate se încadrează în toleranța de 2%, această împrejurare nu poate conduce la concluzia că transportatorul poate fi exonerat de răspundere în cazul existenței unui eveniment pe parcurs, din moment ce pierderea nu rezultă din cauze care să justifice aplicarea toleranței. În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtei, instanțele au reținut că potrivit art. 85.2 din R.T.

pe C.F.R./1997, în caz de pierdere a mărfii, calea ferată trebuie să plătească excluzând alte daune interese, o despăgubire calculată după factură sau după prețul curent al mărfii și că față de precizările transmise de Ministerul Finanțelor Publice prin adresa nr. 460689/27 iulie 2001 și cele conținute în adresa nr. 198605 din 21 decembrie 2000, emisă de Administrația Financiară a Municipiului Timișoara, în prețul curent al mărfii se includ și accizele, taxa de drum și T.V.A., potrivit actelor normative care stabilesc momentul de la care se datorează aceste taxe. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se susține în esență că numai printr-o interpretare eronată a probelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de apel a menținut sentința primei instanțe de admitere a acțiunii, deoarece vagonul a ajuns la destinație cu sigiliile corect aplicate de predător și nu a prezentat urme de scurgeri din conținut, astfel că, dacă totuși pe parcurs s-a constatat că sigiliul a fost aplicat formal la unul dintre fluturașii domei, această împrejurare nu demonstrează (atâta timp cât sigiliul a fost aplicat de predător, căruia îi revine răspunderea în legătură cu acest aspect) culpa cărăușului, din moment ce celelalte sigilii au fot corect aplicate și asigurau integritatea mărfii, aceasta în afara faptului că în condițiile speței nu erau aplicabile dispozițiile art. 66.3 și art. 66.5 din R.T.

pe C.F.R./1997, așa cum a reținut greșit instanța de apel, care îndreptățesc pe cărăuș să refuze primirea mărfii la transport, în cazul în care sigiliile sunt deteriorate sau defectuos aplicate. De asemenea se mai susține că instanțele au angajat răspunderea pârâtei cu încălcarea dispozițiilor art. 83.9.1 din R.T. C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997, întrucât minusul de 878 kg motorină se încadra în toleranța de 2% din masă, admisă pentru mărfurile lichide sau predate la transport în stare umedă. În sfârșit, mai susține pârâta că și sub aspectul întinderii prejudiciului, soluțiile pronunțate în cauză sunt criticabile în contextul în care nici la reclamația administrativă și nici ulterior la acțiune, reclamanta nu a anexat dovezi care să ateste temeinicia pretențiilor sale, astfel cum au fost formulate prin cerere.

În consecință, pârâta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului și schimbare în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii. Recursul pârâtei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Timiș, confirmă că ulterior promovării recursului, pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara i-a achitat integral debitul, inclusiv cheltuielile de judecată, solicitând în această situație, respingerea recursului declarat în cauză ca rămas fără obiect.

Față de această declarație a intimatei reclamante se reține că prin plata efectuată, recurenta pârâtă și-a recunoscut implicit culpa în legătură cu marfa constatată lipsă la destinație, astfel că motivele de recurs prin care aceasta a criticat decizia instanței de apel sub aspectul menținerii sentinței primei instanțe, prin care a fost obligată la plata sumei de 13.772.394 lei cu titlu de despăgubiri, sunt pur formale și ca atare, este de prisos a mai fi examinate. Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, împotriva deciziei nr. 8/ COM din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2004.