ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 14/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC H.S. SRL Târgu Jiu, a chemat în judecată pe pârâta, A.P. SA Târgu Jiu, solicitând plata sumei de 1.160.000.000 lei, reprezentând preț neachitat pentru marfa vândută. Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 628 din 16 decembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.160.000.000 lei, preț neachitat, și la 38.845.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut existența unor note de comenzi, prin care pârâta a solicitat livrarea unor mărfuri, recepționate dar plătite parțial.

Curtea de Apel Craiova, soluționând apelul declarat de pârâtă prin decizia nr. 358 din 19 aprilie 2001, a respins cererea, obligând pe apelantă la 500.000 lei cheltuieli de judecată, considerând că raporturile contractuale dintre părți s-au derulat pe perioada noiembrie 1995-august 1998, iar produsele livrate de pârâtă, pe bază de comandă, au fost parțial plătite. Împotriva deciziei astfel pronunțată, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că raporturile comerciale dintre părți nu au existat în formă scrisă, iar neplata unei părți a prețului s-a datorat produselor necomandate și refuzate. Pe de altă parte, recurenta susține că instanța de apel a localizat perioada de plată anterior litigiului.

Recursul este nefondat și va fi respins. Dreptul comercial înlătură formalismul existent în alte ramuri de drept, pentru a răspunde exigențelor comerțului: celeritate, încrederea părților, stabilitatea operațiunilor încheiate. De aceea, principiul consensualismului domină raporturile dintre comercianți, facilitând astfel schimbul de mărfuri. Simplul acord al părților, urmat de executarea convenției astfel încheiate, este suficient pentru caracterizarea raporturilor comerciale. Dacă părțile nu au considerat necesară forma scrisă a convenției lor, derularea activității va fi caracterizată de formele ulterioare întocmite, ca urmare a executării acesteia. Astfel, comanda urmată de recepția mărfii este suficientă, pentru a face dovada deplină a raporturilor desfășurate între părți.

Cu atât mai mult existența proceselor verbale din 30 decembrie 1999 și din 25 martie 1998, alături de referatul de necesitate, întocmite chiar de pârâtă, conduc la calificarea indubitabilă a actelor de comerț efectuate. Caracterizând judicios raporturile desfășurate între părți și probele administrate, instanțele de fond și apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice. Apare surprinzătoare apărarea pârâtei, depășind chiar limitele bunei credințe, în condițiile în care, după recepția produselor comandate, invocă inexistența comenzii sau incertitudinea datei la care produsele s-au livrat. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 358 din 19 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SNP P.M. SA București, agenția de aprovizionare Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 358 din 19 aprilie 2001, a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2004.