ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.126 din 30 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. T.G.I.E. împotriva pârâtei S.C. A.E.R.A. S.A., în sensul că a obligat pârâta la plata sumelor de 108.508.743 lei cu titlu de contravaloare marfă, 59.394.558 lei cu titlu de dobândă și 10.241.132 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți au existat relații comerciale privind marfa în litigiu, fapt dovedit cu extrasele de cont coroborate cu susținerile pârâtei din adresa nr.1809/1999, astfel fiind cert că reclamanta a livrat marfa, iar pârâta a recunoscut acest fapt prin adresa invocată.

Mai mult, pârâta a recunoscut datoria și a solicitat reeșalonarea ei prin adresa nr.1809/1999, invocând dificultățile financiare și oferind pentru stingerea datoriei un imobil în plată, mod de stingere al datoriei neacceptat de reclamantă. De asemenea, sumele în litigiu nu au fost contestate de pârâtă, în nici un fel, sub aspectul cuantumului. Chiar și în situația dată suma ar fi fost achitată, plata nu ar fi fost valabilă, întrucât reclamanta a avut raporturi comerciale cu pârâta și nu cu prepusul ei, iar acțiunea în regres aparține pârâtei împotriva prepusului și nu reclamantei. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr.48 din 25 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C.

A.E.R. S.A. împotriva sentinței nr.126 din 30 martie 2001 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că față de actele noi depuse și expertizele efectuate, având în vedere și modalitatea în care au avut loc livrările, în lipsa actelor de recepție, sumele datorate fiind însă confirmate prin extrase de cont, precum și găsirea de mărfuri urmare a controlului, reclamanta și-a dovedit integral pretențiile. Expertiza V.D. a constatat că în fapt marfa se livra din depozitele reclamantei din Tg.Jiu către S.C. R. S.A., care ulterior a fost absorbită prin fuziune, de către pârâta S.C. A. S.A. și care a preluat obligațiile respective.

Deși nu există evidențe clare și confirmări de primire, totuși pârâta prin administrator J.D. a confirmat prin semnătură și ștampilă debitul de 129.116.873 lei și s-a angajat să-l achite eșalonat în perioada 28 iunie – 31 iulie 1999. De asemenea, același administrator, prin adresa nr.1809/4 octombrie 1999 a solicitat o nouă eșalonare pentru perioada 31 noiembrie – 31 decembrie 1999, oferind chiar în compensare un spațiu comercial în complexul 51 oraș Motru. Împotriva deciziei nr.48 din 25 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială a promovat recurs pârâta A.E.R.

A. S.A., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu au fost reținute concluziile expertizei efectuate de expertul S.M., expert numit de instanță, fiind în schimb reținute greșit în totalitate concluziile expertului V.D., expert propus de reclamantă, din probele cauzei rezultând că facturile din litigiu nu au fost confirmate, marfa nu a fost recepționată și nici încărcată în gestiune, fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art.304 pct.9 și 10 din C. proc. civ. Intimata-reclamantă S.C. T.G.I.E. S.R.L. a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Greșit și-a fundamentat instanța de apel întreaga motivare numai pe concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul V.D., expert desemnat de reclamantă, deoarece în cauză, la termenul din 7 noiembrie 2001, conform încheierii de ședință, prin tragerea la sorți, a fost desemnat expert contabil S.M.M., care a efectuat un raport de expertiză contabilă, un raport de expertiză contabilă refăcut cu participarea expertului asistent și un nou raport de expertiză cu răspunsurile la obiecțiunile formulate de S.C.

T.G.I.E. S.R.L. Raportat la obiectul litigiului comercial dedus judecății, relevanța juridică maximă este conferită de actele depuse de părți coroborate cu răspunsurile expertului desemnat de instanță, respectiv experta contabilă S.M.M., care cu obiectivitate precizează că pârâta nu datorează vreo sumă de bani către reclamantă. Astfel, facturile în litigiu, respectiv 4545059/3 decembrie 1998, 4545071/4 decembrie 1998, 4545076/4 decembrie 1998, 4545113/4 decembrie 1998 și 4545093/4 decembrie 1998, în valoare totală de 107.038.920 lei nu au fost înregistrate în contabilitatea pârâtei S.C. A. S.A. și nu au fost achitate de aceasta în nici o modalitate de plată și nici o sumă. Suportul probator pentru aceste aspecte este conferit de verificarea următoarelor documente contabile: fișa analitică a furnizorului, balanța de verificare, centralizatoarele de mărfuri, recepțiile de mărfuri, notele contabile și jurnalele de cumpărări.

Mai mult, marfa care face obiectul facturilor invocate în cauză nu a fost recepționată de pârâtă, nu se cunoaște unde se află în prezent marfa, iar pentru aceste facturi nu există semnătură de primire. Pentru corecta stabilire a situației de fapt, semnificația prezintă și modalitatea de livrare a mărfii, pârâta fiind aceea care înainta o notă de comandă către delegatul reclamantei, acesta livra marfa către S.C. A. S.A. pe bază de factură fiscală pe care se semna de primire de către gestionarul pârâtei. Ulterior, gestionarul S.C. A. S.A. recepționa marfa și se încărca în gestiune, acest context neimpunând emiterea de avize de însoțire a mărfii, deoarece marfa era însoțită de factura fiscală. Dându-se eficiență juridică aspectelor invocate anterior, urmează a admite recursul promovat de pârâta S.C.

A.E.R. S.A. – A. împotriva deciziei nr.48 din 25 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, urmând a modifica decizia atacată, în sensul că va admite apelul pârâtei și va schimba sentința primei instanțe, dispunând respingerea acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta A.E.R. S.A. – A. – Târgu Jiu împotriva deciziei nr.48 din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială-, modifică decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtei. Schimbă sentința primei instanțe în sensul că respinge acțiunea reclamantei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2004.