ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.126 din 30 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția

comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta S.C. T.G.I.E. împotriva pârâtei S.C. A.E.R.A. S.A., în sensul că a

obligat pârâta la plata sumelor de 108.508.743 lei cu titlu de contravaloare

marfă, 59.394.558 lei cu titlu de dobândă și 10.241.132 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți au existat relații

comerciale privind marfa în litigiu, fapt dovedit cu extrasele de cont

coroborate cu susținerile pârâtei din adresa nr.1809/1999, astfel fiind cert că

reclamanta a livrat marfa, iar pârâta a recunoscut acest fapt prin adresa

invocată. Mai mult, pârâta a recunoscut datoria și a solicitat reeșalonarea ei

prin adresa nr.1809/1999, invocând dificultățile financiare și oferind pentru

stingerea datoriei un imobil în plată, mod de stingere al datoriei neacceptat

de reclamantă.

De

asemenea, sumele în litigiu nu au fost contestate de pârâtă, în nici un fel,

sub aspectul cuantumului. Chiar și în situația dată suma ar fi fost achitată,

plata nu ar fi fost valabilă, întrucât reclamanta a avut raporturi comerciale

cu pârâta și nu cu prepusul ei, iar acțiunea în regres aparține pârâtei

împotriva prepusului și nu reclamantei.

Curtea

de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr.48 din 25 octombrie 2002 a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A.E.R. S.A. împotriva

sentinței nr.126 din 30 martie 2001 a Tribunalului Gorj, secția comercială și

de contencios administrativ.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a stabilit că față de actele noi depuse și

expertizele efectuate, având în vedere și modalitatea în care au avut loc

livrările, în lipsa actelor de recepție, sumele datorate fiind însă confirmate

prin extrase de cont, precum și găsirea de mărfuri urmare a controlului,

reclamanta și-a dovedit integral pretențiile. Expertiza V.D. a constatat că în

fapt marfa se livra din depozitele reclamantei din Tg.Jiu către S.C. R. S.A.,

care ulterior a fost absorbită prin fuziune, de către pârâta S.C. A. S.A. și

care a preluat obligațiile respective. Deși nu există evidențe clare și

confirmări de primire, totuși pârâta prin administrator J.D. a confirmat prin

semnătură și ștampilă debitul de 129.116.873 lei și s-a angajat să-l achite

eșalonat în perioada 28 iunie – 31 iulie 1999. De asemenea, același

administrator, prin adresa nr.1809/4 octombrie 1999 a solicitat o nouă

eșalonare pentru perioada 31 noiembrie – 31 decembrie 1999, oferind chiar în compensare

un spațiu comercial în complexul 51 oraș Motru.

Împotriva

deciziei nr.48 din 25 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția comercială a promovat recurs pârâta A.E.R. A. S.A., care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul

că nu au fost reținute concluziile expertizei efectuate de expertul S.M.,

expert numit de instanță, fiind în schimb reținute greșit în totalitate

concluziile  expertului V.D., expert propus de reclamantă, din probele cauzei

rezultând că facturile din litigiu nu au fost confirmate, marfa nu a fost

recepționată și nici încărcată în gestiune, fiind invocat ca temei de drept

dispozițiile art.304 pct.9 și 10 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă

S.C.

T.G.I.E. S.R.L. a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a

solicitat respingerea recursului.

Curtea,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

formulate în cererea de recurs, constată că recursul este fondat, urmând a fi

admis pentru următoarele considerente:

Greșit și-a fundamentat

instanța de apel întreaga motivare numai pe concluziile raportului de expertiză

contabilă întocmit de expertul V.D., expert desemnat de reclamantă, deoarece în

cauză, la termenul din 7 noiembrie 2001, conform încheierii de ședință, prin

tragerea la sorți, a fost desemnat expert contabil S.M.M., care a efectuat un

raport de expertiză contabilă, un raport de expertiză contabilă refăcut cu

participarea expertului asistent și un nou raport de expertiză cu răspunsurile

la obiecțiunile formulate de S.C. T.G.I.E. S.R.L.            Raportat la

obiectul litigiului comercial dedus judecății, relevanța juridică maximă este

conferită de actele depuse de părți coroborate cu răspunsurile expertului

desemnat de instanță, respectiv experta contabilă S.M.M., care cu obiectivitate

precizează că pârâta nu datorează vreo sumă de bani către reclamantă. Astfel,

facturile în litigiu, respectiv 4545059/3 decembrie 1998, 4545071/4 decembrie

1998, 4545076/4 decembrie 1998, 4545113/4 decembrie 1998 și 4545093/4 decembrie

1998, în valoare totală de 107.038.920 lei nu au fost înregistrate în

contabilitatea pârâtei S.C. A. S.A. și nu au fost achitate de aceasta în nici o

modalitate de plată și nici o sumă. Suportul probator pentru aceste aspecte este

conferit de verificarea următoarelor documente contabile: fișa analitică a

furnizorului, balanța de verificare, centralizatoarele de mărfuri, recepțiile

de mărfuri, notele contabile și jurnalele de cumpărări. Mai mult, marfa care

face obiectul facturilor invocate în cauză nu a fost recepționată de pârâtă, nu

se cunoaște unde se află în prezent marfa, iar pentru aceste facturi nu există

semnătură de primire. Pentru corecta stabilire a situației de fapt,

semnificația prezintă și modalitatea de livrare a mărfii, pârâta fiind aceea

care înainta o notă de comandă către delegatul reclamantei, acesta livra marfa

către S.C. A. S.A. pe bază de factură fiscală pe care se semna de primire de

către gestionarul pârâtei. Ulterior, gestionarul S.C. A. S.A. recepționa marfa

și se încărca în gestiune, acest context neimpunând emiterea de avize de

însoțire a mărfii, deoarece marfa era însoțită de factura fiscală.

Dându-se

eficiență juridică aspectelor invocate anterior, urmează a admite recursul

promovat de pârâta S.C. A.E.R. S.A. – A. împotriva deciziei nr.48 din 25

octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, urmând

a modifica decizia atacată, în sensul că va admite apelul pârâtei și va schimba

sentința primei instanțe, dispunând respingerea acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat

de  pârâta A.E.R. S.A. – A. – Târgu Jiu împotriva deciziei nr.48 din  25

octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială-, modifică decizia

atacată în sensul că admite apelul pârâtei. Schimbă sentința primei instanțe în

sensul că respinge acțiunea reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2004.