ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.04.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1539/2004

HOTĂRÂRE
28.04.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1539/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

aprilie 1996, reclamanta, SC C.G. SA Târgu Jiu, a chemat în judecată pe pârâta,

SC A.A. SRL Târgu Jiu, pentru a fi obligată să-i predea cantitatea de 1055 tone

porumb boabe, sau contravaloarea acestuia în sumă de 215.538.741 lei, plus

215.538.741 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, în baza contractului nr. 234/1994, pârâta trebuia să-i predea

cantitatea de 5000 tone porumb boabe, și deși a primit o parte din această

cantitate, a fost supusă evicțiunii prin executarea silită asupra cantității de

1055 tone porumb, în baza hotărârii judecătorești pronunțată de Judecătoria

Târgu Jiu, rămasă definitivă și irevocabilă.

La primul termen de judecată s-a

modificat acțiunea, în sensul că au fost introduse în cauză, în calitate de

copârâte, SC R.C. SRL București și SC P.S. SA Craiova, pentru a fi obligate,

alături de SC A.A. Târgu Jiu, la plata contravalorii porumbului sau restituirea

în natură a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 112 din 10

martie 2000, Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC C.G. SA Târgu Jiu, iar pârâtele,

SC R.C. București și SC P.S. SA Craiova, au fost obligate să restituie

reclamantei cantitatea de 191,7 tone cereale sau contravaloarea acestora, în

sumă de 87.472.365 lei (actualizată la valoarea de 357.064.795 lei), plus

17.491.745 lei cheltuieli de judecată.

Totodată, a fost respinsă acțiunea

față de pârâta, SC A.A. SA Târgu Jiu, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta, SC P.S. SA Craiova, iar prin decizia nr. 1018 din 9

noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul

pârâtei și a anulat în parte sentința tribunalului, în sensul că a respins, ca

nefondată, acțiunea față de pârâta, SC P.S. SA Craiova, menținând restul

dispozițiilor sentinței și obligând intimata, SC C.G. SA Târgu Jiu, la plata

cheltuielilor de judecată în apel.

Cu actul înregistrat la 21 decembrie

2001, societatea comercială reclamantă a formulat recurs împotriva acestei

decizii și, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a susținut

următoarele critici:

- în mod greșit s-a reținut

autoritatea de lucru judecat în puterea sentinței din 1994, a Tribunalului

Gorj, cauza neavând aceleași părți și același obiect;

- instituția evicțiunii a fost

greșit invocată de instanța de apel;

- hotărârea curții de apel este

netemeinică, deoarece nu a ținut seama de probele administrate în cauză;

- instanța de apel a făcut și o

greșită interpretare și aplicare, a probelor și instituțiilor juridice

incidente, în speță.

Recursul reclamantei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

între reclamanta, SC C.G. SA Târgu Jiu, și pârâta, SC A.A. SRL Târgu Jiu, a mai

existat un litigiu având același obiect, și anume dosarul nr. E/28/1994, al

Tribunalului Gorj, soluționat în baza sentinței civile nr. 9 din 12 mai 1994,

prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC C.G. SA Târgu Jiu, iar

pârâta, SC A.A., a fost obligată să-i predea cantitatea de 1050 tone porumb

furajer (dosarul de fond, volumul II).

Această hotărâre a rămas definitivă

și irevocabilă prin renunțarea pârâtei la apel, ceea ce înseamnă că, în mod

corect, instanța de apel a reținut că, în speță, există autoritate de lucru

judecat.

Într-adevăr, instanța de apel a

stabilit, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1201 din

cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs (act depus la 15 septembrie 2003), recurenta reclamantă a susținut că nu

putea fi reținută autoritatea de lucru judecat, atâta timp cât în acel litigiu

au mai figurat și alte pârâte, dar această împrejurare nu este de natură să

schimbe caracterul raporturilor juridice dintre reclamantă și SC A.A. Târgu

Jiu, aceasta acceptând, de altfel, soluția instanței, prin renunțare la apel.

De altfel, la baza soluției adoptate

de curtea de apel nu a stat această primă hotărâre a tribunalului, ea fiind

invocată numai pentru sublinierea faptului că, în anul 1994, părțile au fost de

acord cu hotărârea instanței, renunțând să exercite calea de atac, situație în

care va fi respins primul motiv de recurs.

Cea de a doua critică formulată de

reclamantă se referă la împrejurarea că instanța de apel a invocat, în mod

greșit, evicțiunea, atunci când a argumentat soluția adoptată.

În realitate, instanța de apel a

reținut corect că situația de fapt, invocată de reclamantă, corespunde întocmai

obligației de garanție pentru evicțiune a vânzătorului și, ca atare, își găsesc

aplicarea dispozițiile art. 1348 din C. civ., urmând ca SC C.G. Târgu Jiu să

fie despăgubită de către SC A.A. SRL, față de care au fost menținute

dispozițiile sentinței tribunalului.

Celelalte motive de recurs vizează

netemeinicia hotărârii, dar nici enunțul acestora și nici dezvoltarea lor

(depusă peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.) nu sunt de natură să

conducă la schimbarea soluției curții de apel, recurenta referindu-se la

împrejurări de fapt ce au fost corect interpretate de instanță.

Pentru toate aceste considerente,

recursul reclamantei va fi respins, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 274

Craiova, suma de 12.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu

de avocat dovedit cu chitanța din dosar.

Respinge recursul declarat de

reclamanta, SC C.G. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 1018 din 9 noiembrie

2001, a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 12.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă, SC P.S. SA Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 28 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 3669/2000 al Tribunalului București, secția comercială, reclamanta S.C. S. S.A. București a acționat în j
ÎCCJ 2010-06-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2295/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului în recurs după admiterea contestației în anulare se reține că: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. la data de 20 octomb
ÎCCJ 2003-04-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2374/2003
obligat, să plătească reclamantei suma de 873.898 lei cu acest titlu. Pentru a soluționa astfel, prima instanță, a reținut în esență, că, în raport de dovezile existente la dosar, pentru neîndeplinirea integrală a obligațiilor asumate prin
ÎCCJ 2003-01-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2003
âu fizic sau contravaloarea produsului în sumă de 5.716.912.456 lei și a sumei de 1.839.794.523 lei penalități și obligarea pârâtei SC W.B.SA – SMB la executarea scrisorii de garanție nr.1086/12 mai 1999 și la dobânzi pentru întârzierea exe
ÎCCJ 2010-03-24
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1174/2010
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. sub nr. 1077 din 20 octombrie 2005, SC I.T.C. S
Sursă