ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC “B” SA București împotriva deciziei nr.969 din 15 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția a VI-a comercială. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă SC ”B.” AS București prin avocat NT și intimata-reclamantă A.N.S.R.-UT nr..515 București, prin consilier juridicG.A, lipsind intimații-pârâți W.B SA -SUCURSALA MUNICIPIULUI București și SC “C.” SA Călărași. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat. Curtea, constatând că nu mai sunt cereri prealabile și cauza este în stare de judecată, dă cuvântul părților asupra recursului. Reprezentantul recurentei pârâte susținând motivele recursului, solicită admiterea lui și depune note scrise.

Precizează că recursul a fost depus la curtea de apel. Reprezentanta intimatei reclamante, analizând motivele recursului, solicită respingerea acestuia. În subsidiar, consideră că recursul este nul, întrucât recurenta-pârâtă a promovat recursul la Curtea Supremă de Justiție și depune concluzii scrise. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 13 octombrie 1999 reclamanta A.N.S.R-UT nr.515 București, a chemat în judecată SC “B.”SA, S.C. “W.B.” SA - SMB și SC ”C.” SA Călărași, solicitând obligarea pârâtei SC “B.” SA la restituirea cantității de 1.741.670 kg grâu fizic sau contravaloarea produsului în sumă de 5.716.912.456 lei și a sumei de 1.839.794.523 lei penalități și obligarea pârâtei SC W.B.SA – SMB la executarea scrisorii de garanție nr.1086/12 mai 1999 și la dobânzi pentru întârzierea executării acestei scrisori de garanție.

Tribunalul București – Secția comercială, prin sentința civilă nr.2976/17 aprilie 2001 a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtei SC “B.” SA și a dispus obligarea acesteia la restituirea cantității de 1.741.670 kg grâu sau contravaloarea în sumă de 8.811.347.265 lei și la 2.137.203.025 lei dobândă și 1.651.097.649 lei penalități, precum și 746.131.428 lei adaos de 8%. Prin aceeași sentință s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC “C.” SA și s-a respins ca nefondată acțiunea față de pârâta SC “W.B.”SA , luându-se act că pârâta SC “C.” SA nu solicită cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în baza contractului de depozit și prestări servicii nr.243/30 aprilie 1999 și a notei de negociere nr.8/1368/6 mai 1999 dintre reclamantă și pârâtă în calitate de depozitar, s-a încheiat contractul de negociere nr.8/13 mai 1999. Potrivit art.1 din acest contract, pârâta SC “B.”SA a primit de la A.N.S.R.

– UT nr.515 București cantitatea de 3.023 tone grâu din stocul rezervei de stat pentru împrospătarea produsului din depozitul pârâtei de la silozul Perișoru. Conform art.3 din contract, s-a convenit ca livrarea să se facă până la data limită de 30 mai 1999, ceea ce s-a realizat, iar restituirea de către aceeași pârâtă să se facă în termen de 90 zile de la data punerii la dispoziție. Pârâta nu și-a executat integral obligația asumată, atâta vreme cât din cantitatea primită de 3.023 tone grâu, a restituit cantitatea de 1.289,900 kg la 10 septembrie 1999, având de restituit diferența de 1.741.676 kg grâu ori contravaloarea acesteia. Nerespectarea obligației contractuale asumate justifică pretențiile reclamantei privind plata dobânzii conform art.1088 Cod civil și art.43 Cod comercial, căt și a penalităților prevăzute de art.11alin.1 din contracul nr.18/1999 și adaos potrivit art.11.

alin.3 din același contract. Apelul declarat de pârâta SC “B.” SA a fost anulat ca insuficient timbrat, prin decizia civilă nr.969/15 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București -–Secția comercială. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC “B.” SA , susținând nelegalitatea acesteia ca urmare a încălcării formelor de procedură prevăzute de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă. S-a arătat că pentru termenul din 15 iunie 2001, procedura de citare cu societaea s-a făcut prin afișare, deși aceasta este societate pe acțiuni, persoană juridică ce nu poate fi citată prin afișare. Recursul este nefondat.

Observând modul în care s-a îndeplinit procedura, se constată din dovada aflată la fila 8 că aceasta a fost îndeplinită prin afișare, întrucât biroul era închis și nici o persoană nu a făsit găsită. Dispozițiile art.92 1 Cod procedură civilă, prevăd posibilitatea comunicării citației în acest mod atunci când se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora, cum a fost cazul în speță. Prin urmare, procedura de citare a pârâtei SC “B.” SA , s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, astfel că nu sunt incidente disp.art.105 pct.2 Cod procedură civilă. În consecință, motivul de recurs prev.de art.304 pct.5 Cod procedură civilă nu se regăsește în cauză, ceea ce duce la aplicarea disp.art.312(1) Cod procedură civilă, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SC “B.” SA București, împotriva deciziei nr.969/15 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția a VI-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ: Pronunțată în ședință publică astăzi 28 ianuarie 2003.