ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.04.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2003

HOTĂRÂRE
02.04.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

La

data de 26 martie 2003, s-au luat în examinare recursurile declarate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt

și Ministerul Finanțelor Publice, precum și de S.C. „C” SA

împotriva sentinței civile nr.250 din 30 august 2002 a Curții de Apel

Craiova – Secția contencios administrativ.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea din data de 26 martie 2003, iar

pronunțarea deciziei s-a amânat la data de 2 aprilie 2003.

C

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 5 iunie 1999, reclamanta S.C. ”C” SA a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, solicitând

anularea deciziei nr.1263/1999 și a procesului-verbal nr. 1326/1996

și exonerarea societății de plata sumei de 58.982.908 lei.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că organul de control a reținut

în mod eronat că ar fi încasat necuvenit suma respectivă, prin

practicarea unor prețuri mai mari la livrarea către S.C.”E”   a

cantității de 2,957 tone grâu.

Prin

sentința nr.138/ 7.03.2001 Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea

și a dispus anularea actelor administrative atacate, cu motivarea că

societatea, care nu încasase de la cumpărător suma în litigiu, nu o

datorează bugetului de stat.

Recursul

declarat de pârâți a fost admis de Curtea Supremă de Justiție

care, prin decizia nr.60/ 15.01.2002 a Secției Contencios Administrativ a

casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță în vederea completării materialului probator, eventual

a efectuării unei noi expertize contabile.

În

fond după casare, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios

administrativ a dispus, prin sentința nr.250/ 30.08.2002 admiterea în

parte a acțiunii, anularea parțială a celor două acte

administrative și constatarea că reclamanta datorează la bugetul

de stat suma de 42.231.256 lei.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut

că reclamanta a încasat necuvenit o sumă de bani prin practicarea

unor prețuri mai mari față de prețul negociat, dar

contravaloarea comisionului de 10,80 lei/ kg. grâu a fost în total de

12.138.660 lei și nu de 21.212.982 lei, întrucât la facturile nr.613

și 614 nu a fost practicat acest comision.

Cu

privire la eroarea de calcul a prețului, stabilită de organul de

control  la suma de 37.769.929 lei, instanța a constatat că valoarea

reală este de 30.092.596 lei, sumă pe care societatea o

datorează la bugetul de stat.

Împotriva

sentinței au declarat recurs atât reclamanta S.C. „C” SA , cât și

pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și

Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a învederat că suma de 10,80 lei/kg. grâu a fost negociată

cu societatea care a cumpărat grâul, reprezentând contravaloarea

operațiunilor suplimentare aferente vânzării și a invocat drept

act justificativ adresa nr.18/2002 emisă de SC „E” .

Referitor

la eroarea de calcul, reclamanta a susținut că suma nu a fost

încasată de societate și la două luni după control,

respectiv la 26.09.1996, s-a efectuat stornarea ei în contabilitate, astfel

încât instanța a reținut în mod eronat că s-ar datora bugetului

de stat  suma de 30.092.596 lei.

Pârâții

au criticat sentința sub aspectul valorii comisionarului reținut de

instanță ca fiind încasat de reclamantă. În acest sens, s-a

susținut că instanța a greșit, preluând fără

motivare concluziile raportului de expertiză privind nefacturarea

comisionului la facturile nr.613 și 614 din 31.01.1996.

În

realitate, au arătat pârâții, reclamanta a încasat necuvenit suma de

58.952.908 lei, încasând suplimentar cu ocazia livrării

cantității de 2,957 tone grâu de panificație un comision de

10,80/ Kg., în afară de prețul de 318 lei/kg.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate de recurenți și având în vedere

prevederile art.304 și 304

1

Cod procedură civilă,

Curtea va admite recursul declarat de reclamantă prin modificarea în parte

a sentinței, în sensul că suma datorată de reclamantă la

bugetul statului este de 12.138.660 lei. Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și se va dispune respingerea recursului

formulat de pârâți, ca nefondat.

Instanța

de fond a reținut în mod corect faptul că S.C. „C” SA  a practicat

prețuri mai mari decât prețul  negociat, de 318 lei/kg. grâu,

încasând un comision de 10,80 lei/kg.

Livrarea

grâului de panificație s-a făcut în lipsa unui contract de

vânzare-cumpărare, în baza repartiției emise de Romcereal

București care a transmis prin telex și valoarea prețului.

La

data facturării, astfel cum a constatat instanța, nu a existat un

accept scris al cumpărătorului privind comisionul de 10,80 lei/kg.

că reprezentând contravaloarea unor operațiuni suplimentare,

aferente  livrării grâului.

În

acest sens, criticile formulate de reclamantă privind neluarea în

considerare a adresei  nr.18/ 24.05.2002 emisă de SC „E” SRL  (f.25 dosar

fond nr.343/2002) sunt nefondate, actul fiind încheiat la 6 ani de la data

livrării și neputând atesta retroactiv că ar fi existat în anul

1996 o acceptare de plată a comisionului.

Nu

este întemeiat nici motivul invocat în recursul părților privind

valoarea comisionului care nu ar fi de 12.138.660 lei, astfel cum a

reținut instanța, ci de 21.212.982 lei, cum a stabilit organul de

control.

Astfel

cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă care a verificat

situația facturilor întocmite pentru SC „E” SRL   (documente anexate

lucrării), reclamanta nu a efectuat comisionul de 10,80 lei/Kg. la

facturile nr.613 și 614 din data de 31.01.1996, astfel încât adaosul

încasat necuvenit și care trebuie restituit la bugetul de stat este de

12.138.660 lei.

Apare

însă întemeiată critica formulată de reclamantă privind

greșita sa obligare la plata sumei de 30.092.596 lei, reprezentând eroarea

de calcul la întocmirea facturilor către S.C. „E” SRL.

Din

probele administrate a rezultat că, față de valoarea facturii

emise de reclamantă, de 1.325.469.630 lei, societatea

cumpărătoare a achitat numai 1.289.827.563 lei. Diferența de

30.092.596 lei nu a fost încasată de reclamantă, iar la două

luni după data controlului, R.A. Romcereal – Sucursala Olt, cu factura de

creditare nr.800849/ 26.07.1996 a stornat operațiunea privind eroarea de

calcul, astfel încât suma sus menționată nu este datorată

bugetului de stat.

În

raport de cele expuse, Curtea va admite recursul reclamantei în sensul că

aceasta datorează bugetului de stat numai suma de 12.138.660 lei și

va respinge recursul declarat de pârâți.

Admite

recursul declarat de reclamanta Societatea comercială „C” S.A. împotriva

sentinței civile nr.250/ 30.08.2001 a Curții de Apel Craiova –

Secția de contencios administrativ.

Modifică

în parte sentința atacată în sensul că, se constată că

reclamanta datorează la bugetul statului suma de 12.138.660 lei.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge

ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de

pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și

de Ministerul Finanțelor Publice.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1651/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.I. Colonești, județul Olt, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și Garda Fi
ÎCCJ 2005-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5698/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC D. Colonești, județul Olt, a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt ș
ÎCCJ 2003-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3626/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC M.C. SRL, Vulpeni, județul Olt, a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlu
ÎCCJ 2003-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S. SRL Drăgănești-Olt a chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Garda Financiară Olt, solicitând anularea actelor administrative, prin c
ÎCCJ 2011-01-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2006 pe rolul Tribunalului Dolj reclamanta SC I. SRL a chemat în judecată p
Sursă