ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
La
data de 26 martie 2003, s-au luat în examinare recursurile declarate de
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt
și Ministerul Finanțelor Publice, precum și de S.C. „C” SA
împotriva sentinței civile nr.250 din 30 august 2002 a Curții de Apel
Craiova – Secția contencios administrativ.
Dezbaterile
au fost consemnate în încheierea din data de 26 martie 2003, iar
pronunțarea deciziei s-a amânat la data de 2 aprilie 2003.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la data de 5 iunie 1999, reclamanta S.C. ”C” SA a
chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice
și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, solicitând
anularea deciziei nr.1263/1999 și a procesului-verbal nr. 1326/1996
și exonerarea societății de plata sumei de 58.982.908 lei.
În
motivarea cererii, reclamanta a învederat că organul de control a reținut
în mod eronat că ar fi încasat necuvenit suma respectivă, prin
practicarea unor prețuri mai mari la livrarea către S.C.”E” a
cantității de 2,957 tone grâu.
Prin
sentința nr.138/ 7.03.2001 Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea
și a dispus anularea actelor administrative atacate, cu motivarea că
societatea, care nu încasase de la cumpărător suma în litigiu, nu o
datorează bugetului de stat.
Recursul
declarat de pârâți a fost admis de Curtea Supremă de Justiție
care, prin decizia nr.60/ 15.01.2002 a Secției Contencios Administrativ a
casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași
instanță în vederea completării materialului probator, eventual
a efectuării unei noi expertize contabile.
În
fond după casare, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios
administrativ a dispus, prin sentința nr.250/ 30.08.2002 admiterea în
parte a acțiunii, anularea parțială a celor două acte
administrative și constatarea că reclamanta datorează la bugetul
de stat suma de 42.231.256 lei.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut
că reclamanta a încasat necuvenit o sumă de bani prin practicarea
unor prețuri mai mari față de prețul negociat, dar
contravaloarea comisionului de 10,80 lei/ kg. grâu a fost în total de
12.138.660 lei și nu de 21.212.982 lei, întrucât la facturile nr.613
și 614 nu a fost practicat acest comision.
Cu
privire la eroarea de calcul a prețului, stabilită de organul de
control la suma de 37.769.929 lei, instanța a constatat că valoarea
reală este de 30.092.596 lei, sumă pe care societatea o
datorează la bugetul de stat.
Împotriva
sentinței au declarat recurs atât reclamanta S.C. „C” SA , cât și
pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și
Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel,
reclamanta a învederat că suma de 10,80 lei/kg. grâu a fost negociată
cu societatea care a cumpărat grâul, reprezentând contravaloarea
operațiunilor suplimentare aferente vânzării și a invocat drept
act justificativ adresa nr.18/2002 emisă de SC „E” .
Referitor
la eroarea de calcul, reclamanta a susținut că suma nu a fost
încasată de societate și la două luni după control,
respectiv la 26.09.1996, s-a efectuat stornarea ei în contabilitate, astfel
încât instanța a reținut în mod eronat că s-ar datora bugetului
de stat suma de 30.092.596 lei.
Pârâții
au criticat sentința sub aspectul valorii comisionarului reținut de
instanță ca fiind încasat de reclamantă. În acest sens, s-a
susținut că instanța a greșit, preluând fără
motivare concluziile raportului de expertiză privind nefacturarea
comisionului la facturile nr.613 și 614 din 31.01.1996.
În
realitate, au arătat pârâții, reclamanta a încasat necuvenit suma de
58.952.908 lei, încasând suplimentar cu ocazia livrării
cantității de 2,957 tone grâu de panificație un comision de
10,80/ Kg., în afară de prețul de 318 lei/kg.
Examinând
cauza în raport de motivele invocate de recurenți și având în vedere
prevederile art.304 și 304
1
Cod procedură civilă,
Curtea va admite recursul declarat de reclamantă prin modificarea în parte
a sentinței, în sensul că suma datorată de reclamantă la
bugetul statului este de 12.138.660 lei. Vor fi menținute celelalte
dispoziții ale sentinței și se va dispune respingerea recursului
formulat de pârâți, ca nefondat.
Instanța
de fond a reținut în mod corect faptul că S.C. „C” SA a practicat
prețuri mai mari decât prețul negociat, de 318 lei/kg. grâu,
încasând un comision de 10,80 lei/kg.
Livrarea
grâului de panificație s-a făcut în lipsa unui contract de
vânzare-cumpărare, în baza repartiției emise de Romcereal
București care a transmis prin telex și valoarea prețului.
La
data facturării, astfel cum a constatat instanța, nu a existat un
accept scris al cumpărătorului privind comisionul de 10,80 lei/kg.
că reprezentând contravaloarea unor operațiuni suplimentare,
aferente livrării grâului.
În
acest sens, criticile formulate de reclamantă privind neluarea în
considerare a adresei nr.18/ 24.05.2002 emisă de SC „E” SRL (f.25 dosar
fond nr.343/2002) sunt nefondate, actul fiind încheiat la 6 ani de la data
livrării și neputând atesta retroactiv că ar fi existat în anul
1996 o acceptare de plată a comisionului.
Nu
este întemeiat nici motivul invocat în recursul părților privind
valoarea comisionului care nu ar fi de 12.138.660 lei, astfel cum a
reținut instanța, ci de 21.212.982 lei, cum a stabilit organul de
control.
Astfel
cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă care a verificat
situația facturilor întocmite pentru SC „E” SRL (documente anexate
lucrării), reclamanta nu a efectuat comisionul de 10,80 lei/Kg. la
facturile nr.613 și 614 din data de 31.01.1996, astfel încât adaosul
încasat necuvenit și care trebuie restituit la bugetul de stat este de
12.138.660 lei.
Apare
însă întemeiată critica formulată de reclamantă privind
greșita sa obligare la plata sumei de 30.092.596 lei, reprezentând eroarea
de calcul la întocmirea facturilor către S.C. „E” SRL.
Din
probele administrate a rezultat că, față de valoarea facturii
emise de reclamantă, de 1.325.469.630 lei, societatea
cumpărătoare a achitat numai 1.289.827.563 lei. Diferența de
30.092.596 lei nu a fost încasată de reclamantă, iar la două
luni după data controlului, R.A. Romcereal – Sucursala Olt, cu factura de
creditare nr.800849/ 26.07.1996 a stornat operațiunea privind eroarea de
calcul, astfel încât suma sus menționată nu este datorată
bugetului de stat.
În
raport de cele expuse, Curtea va admite recursul reclamantei în sensul că
aceasta datorează bugetului de stat numai suma de 12.138.660 lei și
va respinge recursul declarat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de reclamanta Societatea comercială „C” S.A. împotriva
sentinței civile nr.250/ 30.08.2001 a Curții de Apel Craiova –
Secția de contencios administrativ.
Modifică
în parte sentința atacată în sensul că, se constată că
reclamanta datorează la bugetul statului suma de 12.138.660 lei.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge
ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de
pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și
de Ministerul Finanțelor Publice.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.