ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2003

Decizia nr. 56/2003 Dosar nr. 2493/2001 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 noiembrie 1998, reclamanta S.C. M.P. Dolj S.A., în prezent S.C. P.G. S.A. Dolj a solicitat obligarea pârâtei S.A. I. din comuna Seaca de Pădure la plata sumei de 82.391.983 lei reprezentând prețul lucrărilor agricole plătite de reclamantă pentru înființarea culturii de grâu a pârâtei și la 34.073.966 lei penalități de întârziere. Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 35 din 18 ianuarie 1999 a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantei. Prin decizia nr. 309 din 13 aprilie 1999 a Curții de Apel Craiova s-a admis apelul declarat de reclamantă, s-a desființat sentința tribunalului și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2172 din 10 noiembrie 1999 a respins acțiunea reclamantei. Prin decizia nr. 1606 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta a livrat reclamantei o cantitate de grâu mai mare decât încasările efectuate în avans și prin efectuarea de lucrări agricole, astfel încât reclamanta datorează o diferență de 27.746.676 lei. Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. P.G. S.A. Dolj, fostă S.C. M.P. Dolj S.A. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8-11 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că în mod greșit instanța de apel face referire la contractul dintre părți, fără a menționa că acesta nu s-a îndeplinit în totalitate din culpa pârâtei care nu i-a livrat întreaga cantitate de 400 tone grâu de panificație contractată, deși a efectuat pentru aceasta lucrări agricole privind înființarea culturii de grâu de panificație. Că instanța nu a avut în vedere că aceste lucrări au fost efectuate de reclamantă pentru cantitatea de grâu de panificație contractată, astfel că facturile în cauză au fost acceptate la plată de pârâtă în temeiul art. 46 C. com. și aceasta în lipsa actului adițional la contractul dintre părți. Criticile formulate nu sunt întemeiate. Între părți s-a încheiat contractul nr. 7675 din 11 septembrie 1996 prin care intimata S.A.

I. s-a obligat să vândă recurentei S.C. M.P. Dolj S.A., în prezent S.C. P.G. S.A. Craiova cantitatea de 400 tone grâu de panificație din producția anului următor, iar prețul să fie negociabil la livrare. La art. 9 din contract s-a stipulat clauza potrivit căreia cumpărătorul se obligă să achite în avans 10-15% din valoarea contractului, dar acesta a plătit vânzătoarei numai suma de 15.000.000 lei cu ordinul de plată nr. 7083 din 13 noiembrie 1996. Pentru diferență a prestat servicii de înființarea culturii fără însă a se încheia un act adițional, iar intimata a confirmat numai o parte din facturile emise de recurentă pentru lucrările agricole în valoare de 91.635.828 lei, situație de fapt reținută de expertul contabil G.E.

și însușită în mod corect de instanța de apel. Așa fiind, susținerea recurentei că instanța de apel nu a avut în vedere că aceste lucrări agricole au fost executate pentru contractul încheiat între părți, va fi înlăturată față de considerentele sus menționate. A arătat recurenta că expertiza efectuată în cauză nu concordă cu datele din actele contabile aflate în evidența părților, în sensul că nu aceasta datorează suma de 27.746.676 lei cum a reținut instanța de apel, că intimata este cea care are de achitat suma de 24.110.593 lei. Că nu au fost avute în vedere obiecțiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză care se refereau tocmai la aceste erori din cuprinsul actului sus menționat.

Nici aceste critici nu sunt întemeiate. Expertul contabil a examinat actele prezentat de părți și a stabilit că valoarea facturilor emise de pârâtă pentru livrarea grâului este de 119.382.500 lei din care se va deduce suma de 91.635.828 lei reprezentând valoarea lucrărilor agricole executate de recurentă, așa încât aceasta datorează intimatei suma de 27.746.672 lei cum în mod corect a reținut instanța de apel. Este adevărat că în concluziile raportului de expertiză contabilă s-a stabilit că recurenta datorează suma de 35.571.672 lei, dar aceasta dintr-o eroare, întrucât în cuprinsul acestuia s-a reținut că suma datorată este de 27.746.672 lei. În mod corect obiecțiunile recurentei la raportul de expertiză au fost respinse de instanță deoarece se refereau la eroarea privind suma reținută în concluziile acestuia și la faptul că nu au fost avute în vedere și facturile care nu au fost semnate de pârâtă.

Întrucât între părți nu a existat contract privind efectuarea lucrărilor agricole, instanțele au reținut în mod just numai facturile acceptate la plată de pârâtă și le-a dedus din valoarea totală a cantității de grâu livrată de aceasta. Susținerea recurentei că în mod greșit s-a operat compensarea datoriilor, va fi înlăturată deoarece s-a făcut numai o verificare de către expertul contabil a livrărilor efectuate de intimată în raport de avansul plătit de recurentă. Față de toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P.G. S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 1606 din 29 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.