ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2003

Decizia nr. 56/2003                                                                                                Dosar

nr. 2493/2001

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 2 noiembrie 1998, reclamanta S.C. M.P. Dolj S.A., în

prezent S.C. P.G. S.A. Dolj a solicitat obligarea pârâtei S.A. I. din comuna

Seaca de Pădure la plata sumei de 82.391.983 lei reprezentând prețul lucrărilor

agricole plătite de reclamantă pentru înființarea culturii de grâu a pârâtei și

la 34.073.966 lei penalități de întârziere.

Tribunalul

Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 35

din 18 ianuarie 1999 a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantei.

Prin

decizia nr. 309 din 13 aprilie 1999 a Curții de Apel Craiova s-a admis apelul

declarat de reclamantă, s-a desființat sentința tribunalului și s-a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tribunalul

Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2172

din 10 noiembrie 1999 a respins acțiunea reclamantei.

Prin

decizia nr. 1606 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Pentru

a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta a livrat reclamantei o cantitate de grâu

mai mare decât încasările efectuate în avans și prin efectuarea de lucrări

agricole, astfel încât reclamanta datorează o diferență de 27.746.676 lei.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta S.C. P.G. S.A. Dolj, fostă S.C. M.P. Dolj S.A. a

declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8-11 C. proc. civ., susținând că este

nelegală și netemeinică.

A

arătat recurenta că în mod greșit instanța de apel face referire la contractul

dintre părți, fără a menționa că acesta nu s-a îndeplinit în totalitate din

culpa pârâtei care nu i-a livrat întreaga cantitate de 400 tone grâu de

panificație contractată, deși a efectuat pentru aceasta lucrări agricole

privind înființarea culturii de grâu de panificație. Că instanța nu a avut în

vedere că aceste lucrări au fost efectuate de reclamantă pentru cantitatea de

grâu de panificație contractată, astfel că facturile în cauză au fost acceptate

la plată de pârâtă în temeiul art. 46 C. com. și aceasta în lipsa actului

adițional la contractul dintre părți.

Criticile

formulate nu sunt întemeiate.

Între

părți s-a încheiat contractul nr. 7675 din 11 septembrie 1996 prin care

intimata S.A. I. s-a obligat să vândă recurentei S.C. M.P. Dolj S.A., în

prezent S.C. P.G. S.A. Craiova cantitatea de 400 tone grâu de panificație din

producția anului următor, iar prețul să fie negociabil la livrare.

La

art. 9 din contract s-a stipulat clauza potrivit căreia cumpărătorul se obligă

să achite în avans 10-15% din valoarea contractului, dar acesta a plătit

vânzătoarei numai suma de 15.000.000 lei cu ordinul de plată nr. 7083 din 13

noiembrie 1996.

Pentru

diferență a prestat servicii de înființarea culturii fără însă a se încheia un

act adițional, iar intimata a confirmat numai o parte din facturile emise de

recurentă pentru lucrările agricole în valoare de 91.635.828 lei, situație de

fapt reținută de expertul contabil G.E. și însușită în mod corect de instanța

de apel.

Așa

fiind, susținerea recurentei că instanța de apel nu a avut în vedere că aceste

lucrări agricole au fost executate pentru contractul încheiat între părți, va

fi înlăturată față de considerentele sus menționate.

A

arătat recurenta că expertiza efectuată în cauză nu concordă cu datele din

actele contabile aflate în evidența părților, în sensul că nu aceasta datorează

suma de 27.746.676 lei cum a reținut instanța de apel, că intimata este cea

care are de achitat suma de 24.110.593 lei. Că nu au fost avute în vedere

obiecțiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză care se refereau

tocmai la aceste erori din cuprinsul actului sus menționat.

Nici

aceste critici nu sunt întemeiate.

Expertul

contabil a examinat actele prezentat de părți și a stabilit că valoarea

facturilor emise de pârâtă pentru livrarea grâului este de 119.382.500 lei din

care se va deduce suma de 91.635.828 lei reprezentând valoarea lucrărilor

agricole executate de recurentă, așa încât aceasta datorează intimatei suma de

27.746.672 lei cum în mod corect a reținut instanța de apel.

Este

adevărat că în concluziile raportului de expertiză contabilă s-a stabilit că

recurenta datorează suma de 35.571.672 lei, dar aceasta dintr-o eroare,

întrucât în cuprinsul acestuia s-a reținut că suma datorată este de 27.746.672

lei.

În

mod corect obiecțiunile recurentei la raportul de expertiză au fost respinse de

instanță deoarece se refereau la eroarea privind suma reținută în concluziile

acestuia și la faptul că nu au fost avute în vedere și facturile care nu au

fost semnate de pârâtă.

Întrucât

între părți nu a existat contract privind efectuarea lucrărilor agricole,

instanțele au reținut în mod just numai facturile acceptate la plată de pârâtă

și le-a dedus din valoarea totală a cantității de grâu livrată de aceasta.

Susținerea

recurentei că în mod greșit s-a operat compensarea datoriilor, va fi înlăturată

deoarece s-a făcut numai o verificare de către expertul contabil a livrărilor

efectuate de intimată în raport de avansul plătit de recurentă.

Față

de toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este

legală și temeinică și urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P.G. S.A.

Craiova împotriva deciziei nr. 1606 din 29 noiembrie 2000 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.