ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2575/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sesizarea

procurorului financiar din 10 decembrie 1999, înregistrată la Colegiul

jurisdicțional Arad, s-a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA Arad să vireze la

bugetul de stat suma de 112.920.900 lei și respectiv, 203.627.853 lei,

reprezentând subvenții încasate nelegal, la care s-au calculat foloase

nerealizate de 42.205.045 lei și respectiv, 76.107.460 lei, după cum și

obligarea la plata altor sume și anume, 72.364.015 lei și 18.044.160 lei

reprezentând subvenții nelegal încasate, ca urmare a folosirii unor prețuri cu

ridicata la produsul grâu, mai mari decât cele legale și la încă 6.535.495 lei,

foloase nerealizate aferente sumelor încasate nelegal. S-a mai solicitat

obligarea în solidar către partea civilă a pârâților I.M. și G.P., la

156.007.981 lei.

Sesizarea a fost motivată în sensul

că în anul 1998, urmare a controlului efectuat, s-a constatat că SC C. SA a

beneficiat nelegal de la bugetul de stat de subvenții necuvenite, în valoare de

406.956.928 lei, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 491/1990, O.G. nr. 3/1992,

republicată și H.G. nr. 653/1998.

Prin sentința nr. 1 din 4 ianuarie

2000, colegiul jurisdicțional a constatat că nu are competență materială să

soluționeze sesizarea, reținând că prin Legea nr. 99/1999 s-au scos din

competența colegiului jurisdicțional cauzele ce privesc societățile comerciale

cu capital integral sau majoritar de stat.

Procurorul financiar a declarat

recurs, iar secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul prin

decizia nr. 142 din 28 martie 2002, pronunțată în dosarul nr. 55/2000, a casat

sentința nr. 1 și a trimis cauza spre rejudecare Colegiului jurisdicțional

Arad, reținând că în raport de dispozitivele cuprinse în art. 19 lit. a) din

Legea de organizare și funcționare a Curții de Conturi.

Împotriva deciziei nr. 142/2002

au declarat recurs pârâții I.M. și G.P., în care au criticat soluția pe motivul

necompetenței materiale.

Curtea Supremă de

Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3795 din 22

noiembrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 2317/2000, a respins recursurile ca

inadmisibile, nefiind epuizată calea administrativ jurisdicțională.

Rejudecând cauza după

casare, Colegiul jurisdicțional Arad, a pronunțat sentința nr. 24 din 14 mai

2002 în dosarul nr. 8/2002, prin care a admis în parte sesizarea procurorului

financiar și a obligat pe pârâta SC C. SA Arad să achite la bugetul de stat

suma de 72.364.015 lei subvenție încasată nelegal, la care se adaugă 31.159.981

lei foloase nerealizate până la data de 30 august 1999, iar de la această dată

se va calcula cota de 32,2%, până la achitarea creanțelor.

A mai fost obligată

pârâta și la plata sumelor de 18.044.160 lei și respectiv, 6.535.495 lei,

urmând a fi aplicată dobânda de 32,2%, până la achitarea integrală și a acestor

creanțe.

Prin aceiași sentință s-au respins

celelalte capete din sesizarea procurorului financiar ce priveau suma de

316.548.478 lei și 118.312.505 lei, subvenții nelegal încasate, precum și

obligarea pârâților I.M. și G.P. să plătească în solidar 155.007.981 lei.

Împotriva acestei sentințe cu nr. 24/2002, s-a declarat

recurs jurisdicțional de către SC C. SA Arad, care a considerat că, în mod

nelegal și netemeinic, a fost obligată și la sumele reținute de colegiul

jurisdicțional.

Secția jurisdicțională

a Curții de Conturi, prin decizia nr. 501 din 8 octombrie 2002, pronunțată în

dosarul nr. 455/2002, a respins recursul jurisdicțional, constatând că, în mod

greșit, s-a reținut obligarea recurentei-pârâte la plata sumelor din sentința

nr. 24/2002.

În termen legal, SC C. S.A. Arad a

declarat recurs împotriva deciziei nr. 501/2002, susținând că soluția este

nelegală și netemeinică, instanța jurisdicțională, în raport de probele cauzei,

obligând-o nejustificat la plata unor sume către bugetul de stat, deși nu a

încălcat prevederile legale pentru obținerea subvențiilor și de stabilire a

prețurilor la grâu.

Recursul este nefondat.

Este de reținut că produsul grâu,

are o evidențiere distinctă în contabilitate și în gestiune, față de

subprodusele ce rezultă din operațiunea de condiționare din care rezultă

produse secundare. Statul, prin reglementările legale în materie, O.G. nr.

49/1998 și H.G. nr. 652/1998, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare,

a înțeles să subvenționeze numai cheltuielile necesare și efective de

recepționare, depozitare și păstrare a grâului ca produs individual.

De asemenea, adăugarea unor

cheltuieli ce se pretind a fi necesare pentru obținerea unor anume calități, la

prețul grâului, acestea nu au bază legală pentru a se pretinde că obținerea

subvențiilor la un preț majorat cu asemenea cheltuieli a fost legală.

În raport de aceste constatări,

Curtea reține că decizia nr. 501/2001, pronunțată de secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, este legală și temeinică, analizând în mod judicios

aspectele deduse judecății și aplicând riguros prevederile legale la speță. Pe

cale de consecință, recursul este nefondat și urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC C. SA Arad împotriva deciziei nr. 501 din 8 octombrie 2002 a

Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2003.