ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2575/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sesizarea procurorului financiar din 10 decembrie 1999, înregistrată la Colegiul jurisdicțional Arad, s-a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA Arad să vireze la bugetul de stat suma de 112.920.900 lei și respectiv, 203.627.853 lei, reprezentând subvenții încasate nelegal, la care s-au calculat foloase nerealizate de 42.205.045 lei și respectiv, 76.107.460 lei, după cum și obligarea la plata altor sume și anume, 72.364.015 lei și 18.044.160 lei reprezentând subvenții nelegal încasate, ca urmare a folosirii unor prețuri cu ridicata la produsul grâu, mai mari decât cele legale și la încă 6.535.495 lei, foloase nerealizate aferente sumelor încasate nelegal.

S-a mai solicitat obligarea în solidar către partea civilă a pârâților I.M. și G.P., la 156.007.981 lei. Sesizarea a fost motivată în sensul că în anul 1998, urmare a controlului efectuat, s-a constatat că SC C. SA a beneficiat nelegal de la bugetul de stat de subvenții necuvenite, în valoare de 406.956.928 lei, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 491/1990, O.G. nr. 3/1992, republicată și H.G. nr. 653/1998. Prin sentința nr. 1 din 4 ianuarie 2000, colegiul jurisdicțional a constatat că nu are competență materială să soluționeze sesizarea, reținând că prin Legea nr. 99/1999 s-au scos din competența colegiului jurisdicțional cauzele ce privesc societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.

Procurorul financiar a declarat recurs, iar secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul prin decizia nr. 142 din 28 martie 2002, pronunțată în dosarul nr. 55/2000, a casat sentința nr. 1 și a trimis cauza spre rejudecare Colegiului jurisdicțional Arad, reținând că în raport de dispozitivele cuprinse în art. 19 lit. a) din Legea de organizare și funcționare a Curții de Conturi. Împotriva deciziei nr. 142/2002 au declarat recurs pârâții I.M. și G.P., în care au criticat soluția pe motivul necompetenței materiale. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3795 din 22 noiembrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 2317/2000, a respins recursurile ca inadmisibile, nefiind epuizată calea administrativ jurisdicțională.

Rejudecând cauza după casare, Colegiul jurisdicțional Arad, a pronunțat sentința nr. 24 din 14 mai 2002 în dosarul nr. 8/2002, prin care a admis în parte sesizarea procurorului financiar și a obligat pe pârâta SC C. SA Arad să achite la bugetul de stat suma de 72.364.015 lei subvenție încasată nelegal, la care se adaugă 31.159.981 lei foloase nerealizate până la data de 30 august 1999, iar de la această dată se va calcula cota de 32,2%, până la achitarea creanțelor. A mai fost obligată pârâta și la plata sumelor de 18.044.160 lei și respectiv, 6.535.495 lei, urmând a fi aplicată dobânda de 32,2%, până la achitarea integrală și a acestor creanțe. Prin aceiași sentință s-au respins celelalte capete din sesizarea procurorului financiar ce priveau suma de 316.548.478 lei și 118.312.505 lei, subvenții nelegal încasate, precum și obligarea pârâților I.M.

și G.P. să plătească în solidar 155.007.981 lei. Împotriva acestei sentințe cu nr. 24/2002, s-a declarat recurs jurisdicțional de către SC C. SA Arad, care a considerat că, în mod nelegal și netemeinic, a fost obligată și la sumele reținute de colegiul jurisdicțional. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 501 din 8 octombrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 455/2002, a respins recursul jurisdicțional, constatând că, în mod greșit, s-a reținut obligarea recurentei-pârâte la plata sumelor din sentința nr. 24/2002. În termen legal, SC C. S.A. Arad a declarat recurs împotriva deciziei nr. 501/2002, susținând că soluția este nelegală și netemeinică, instanța jurisdicțională, în raport de probele cauzei, obligând-o nejustificat la plata unor sume către bugetul de stat, deși nu a încălcat prevederile legale pentru obținerea subvențiilor și de stabilire a prețurilor la grâu.

Recursul este nefondat. Este de reținut că produsul grâu, are o evidențiere distinctă în contabilitate și în gestiune, față de subprodusele ce rezultă din operațiunea de condiționare din care rezultă produse secundare. Statul, prin reglementările legale în materie, O.G. nr. 49/1998 și H.G. nr. 652/1998, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare, a înțeles să subvenționeze numai cheltuielile necesare și efective de recepționare, depozitare și păstrare a grâului ca produs individual. De asemenea, adăugarea unor cheltuieli ce se pretind a fi necesare pentru obținerea unor anume calități, la prețul grâului, acestea nu au bază legală pentru a se pretinde că obținerea subvențiilor la un preț majorat cu asemenea cheltuieli a fost legală.

În raport de aceste constatări, Curtea reține că decizia nr. 501/2001, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, este legală și temeinică, analizând în mod judicios aspectele deduse judecății și aplicând riguros prevederile legale la speță. Pe cale de consecință, recursul este nefondat și urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SA Arad împotriva deciziei nr. 501 din 8 octombrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2003.