ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin actul de sesizare din 9 mai 1997, Procurorul financiar a sesizat Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi, județul Bistrița Năsăud și a solicitat obligarea lui C.I., director al R. R.A. Bistrița, B.I., contabil-șef, M.E., G.V. și M.I., la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 105.740.200 lei, c/val a 392,94 tone îngrășăminte chimice destinate utilizării de producătorii agricoli în anii 1994 - 1996, nejustificată cu documente. La data de 14 mai 1997, se mai depune o sesizare a Procurorului financiar, prin care se solicită obligarea A.N.P.A.

R.A., filiala Bistrița Năsăud, la restituirea către bugetul de stat, a sumelor de 7.122.900 lei reprezentând c/val a 23,6 tone îngrășăminte chimice și 440.521.000 lei alocații bugetare și 41.910.742 lei c/val a 137,05 tone îngrășăminte chimice, acordate peste normele legale, fiind cerută și stabilirea răspunderii în sarcina unor funcționari, ce se pretinde că au concurat la prejudiciul constatat. Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița, prin sentința nr. 3 din 26 ianuarie 1999, a admis actul de sesizare din 9 mai 1997, constatând că prejudiciul de 101.782.195 lei, la cât a fost modificat la cererea procurorului financiar, a fost recuperat integral, pârâtul G.M. a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 1.546.775 lei și A.N.P.A.

R.A., filiala Bistrița, a fost obligată la plata sumei de 376.454.646 lei, și admițând și sesizarea din 14 mai 1997, a constatat că prejudiciile puse în sarcina pârâților C.I., P.I., B.P., B.I., G.V., A.L., I.V., au fost recuperate. Sentința nr. 3/1997 a rămas definitivă prin nerecurare, dar împotriva acesteia, Procurorul general financiar, în baza art. 84 din Legea nr. 94/1992, a declarat recurs în anulare la Curtea de Conturi care în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi, a soluționat recursul în anulare, în care se critica sentința, în sensul că nu a fost verificat dacă îngrășămintele au fost predate producătorilor agricoli, că nu s-a făcut aplicarea art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, inclusiv la plata de dobânzi, că nu a fost obligată A.N.P.A.

Bistrița, la plata către buget, a unor sume recuperate. Curtea de Conturi în compunerea prevăzută de art. 56 din lege prin Decizia nr. 23 din 8 martie 2000 a respins recursul în anulare reținând că instanța a analizat și a constatat recuperat prejudiciul, că instanța a avut în vedere actul de sesizare, prejudiciul sesizat și a pronunțat o soluție legală. Împotriva acestei decizii cu nr. 23 din 8 martie 2000, a declarat recurs Procurorul general financiar care a reluat criticile din recursul în anulare și anume, că A.N.P.A. Bistrița trebuie obligată la plata sumelor de 7.122.900 lei c/val. a 23,6 tone îngrășăminte chimice și sumei de 41.910.742 lei către buget, că nu s-a pronunțat asupra aplicării obligațiilor și a art. 77 din lege sau a extinderii obiectului judecății și pentru alte sume.

Recursul este nefondat. Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, de organizare și funcționare, analizând recursul în anulare, a constatat în mod judicios că acesta nu este fondat. Astfel, a reținut pe de o parte, că sumele sesizate inițial nu au fost corect reținute, fiind corectate la instanță, că aceste sume rămase certe au fost recuperate. În conformitate cu actele de sesizare, Colegiul jurisdicțional, dar și Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56, au analizat actele dosarului și s-au pronunțat în limitele obiectului litigiului, constatând că prejudiciile au fost recuperate, și că evident, A.N.P.A. Bistrița a virat sumele la buget, nu le-a reținut în contul său.

Cum este demonstrat că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică, recursul declarat de Procurorul general financiar se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 23 din 8 martie 2000, a Curții de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2004.