ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1972/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2780/COM din 10 noiembrie 2000, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta, SC C.M. SA Tulcea, împotriva pârâtei, SC A.D. SA Constanța, având ca obiect pretenții, ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada livrării cantității totale a grâului ce a făcut obiectul contractului, în lipsa unui act care să ateste recepția mărfii în prezența unui reprezentant al beneficiarului, ori determinarea cantității sub asistența S.G.S. România; actele prezentate de reclamantă privesc stabilirea unilaterală a unei modalități de determinare cantitativă a mărfii și, deși pârâta a înștiințat-o pe reclamantă despre diferențele cantitative constatate, aceasta nu a dat nici un răspuns.

Prin decizia civilă nr. 486/COM din 10 mai 2001, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, ca nefondat. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că nu este fondată susținerea apelantei că S.G.C. România trebuia să fie prezentă la locul expedierii produsului, atâta timp cât nu și-a exercitat dreptul de a invita această persoană pentru a asista și aviza bonurile de cântărire înainte de a transmite produsul cărăușului. S-a concluzionat că lipsa celor 113.200 kg grâu este opozabilă apelantei, iar refuzul ei de plată este justificat. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta susține astfel, că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea și apoi apelul, în condițiile în care înscrisurile existente la dosar fac dovada certă că produsul vândut a ajuns la cumpărător în cantitatea și calitatea prevăzute în actele de însoțire, în realizarea contractului interpunându-se și cărăușul, marfa fiind cântărită pe cântarul C.F. în prezența vânzătorului, aplicându-se sigiliile, iar la destinație, predându-se sub semnătură toate vagoanele intacte. Astfel fiind, consideră că nu se poate concluziona decât că, dacă există lipsă, aceasta trebuie căutată la cumpărător, putând fi localizată la momentul preluării fără obiecțiuni de către S.O.C.E.P.

și descărcării în vas sau putând fi determinată de greșeli de măsurare și ale draftului de către S.G.S. Mai arată, totodată, că, prin copiile de pe registrul veghetor de predare-primire, existent la serviciul C.F. din Portul Constanța, se demonstrează că produsul expediat de către vânzător, omologat și preluat de cărăuș, a fost predat integral cumpărătorului prin S.O.C.E.P. Constanța, împrejurare în care diferența constatată lipsă poate rezulta de la draftul vaporului și, de asemenea, că, în mod greșit, s-a reținut culpa sa, în sensul că ar fi încălcat unilateral contractul, prin neasigurarea reprezentantului S.G.S., atât la încărcarea mărfii în siloz, cât și în port, la predarea vagoanelor cu produse de către S.O.C.E.P., pentru că această obligație nu-i revenea vânzătoarei, ci cumpărătorului.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Instanțele, care s-au pronunțat în cauză, au manifestat o preocupare aproape exclusivă, legată de prezența reprezentantului S.G.S. SA, conform clauzei contractuale, la locul expedierii produsului, în funcție de care au înțeles să stabilească răspunderea părților în executarea contractului, fără a avea în vedere și a cerceta toate elementele raporturilor contractuale dintre părți și a da posibilitatea părților să administreze toate probele necesare pentru a-și demonstra susținerile. Astfel fiind, pentru o soluționare judicioasă a cauzei, în conformitate cu situația de fapt corect stabilită și prin punerea în aplicare a dispozițiilor legale incidente, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care instanța va putea pune în discuția părților și necesitatea efectuării unei expertize, pentru lămurirea aspectelor ce implică concluziile unui specialist.

Evident, vor fi luate în considerare și apărările părților, efectuate în recurs, iar cauza va fi soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, se va admite recursul declarat de reclamanta SC C.M. SA Tulcea, se va casa decizia curții de apel și i se va trimite cauza, spre soluționare, aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.M. SA Tulcea împotriva deciziei nr. 486 din 10 mai 2001 a Curții de Apel Constanța. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 31 martie 2003.