ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1972/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2780/COM

din 10 noiembrie 2000, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins

acțiunea formulată de reclamanta, SC C.M. SA Tulcea, împotriva pârâtei, SC A.D.

SA Constanța, având ca obiect pretenții, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada livrării cantității totale

a grâului ce a făcut obiectul contractului, în lipsa unui act care să ateste

recepția mărfii în prezența unui reprezentant al beneficiarului, ori

determinarea cantității sub asistența S.G.S. România; actele prezentate de

reclamantă privesc stabilirea unilaterală a unei modalități de determinare

cantitativă a mărfii și, deși pârâta a înștiințat-o pe reclamantă despre

diferențele cantitative constatate, aceasta nu a dat nici un răspuns.

Prin decizia civilă nr. 486/COM din

10 mai 2001, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, ca nefondat.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că nu este fondată susținerea apelantei că S.G.C.

România trebuia să fie prezentă la locul expedierii produsului, atâta timp cât

nu și-a exercitat dreptul de a invita această persoană pentru a asista și aviza

bonurile de cântărire înainte de a transmite produsul cărăușului.

S-a concluzionat că lipsa celor

113.200 kg grâu este opozabilă apelantei, iar refuzul ei de plată este

justificat.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, criticând-o prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct.

8 C. proc. civ. și solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Recurenta susține astfel, că în mod

greșit i-a fost respinsă acțiunea și apoi apelul, în condițiile în care

înscrisurile existente la dosar fac dovada certă că produsul vândut a ajuns la

cumpărător în cantitatea și calitatea prevăzute în actele de însoțire, în

realizarea contractului interpunându-se și cărăușul, marfa fiind cântărită pe

cântarul C.F. în prezența vânzătorului, aplicându-se sigiliile, iar la

destinație, predându-se sub semnătură toate vagoanele intacte.

Astfel fiind, consideră că nu se

poate concluziona decât că, dacă există lipsă, aceasta trebuie căutată la

cumpărător, putând fi localizată la momentul preluării fără obiecțiuni de către

S.O.C.E.P. și descărcării în vas sau putând fi determinată de greșeli de

măsurare și ale draftului de către S.G.S.

Mai arată, totodată, că, prin

copiile de pe registrul veghetor de predare-primire, existent la serviciul C.F.

din Portul Constanța, se demonstrează că produsul expediat de către vânzător,

omologat și preluat de cărăuș, a fost predat integral cumpărătorului prin S.O.C.E.P.

Constanța, împrejurare în care diferența constatată lipsă poate rezulta de la

draftul vaporului și, de asemenea, că, în mod greșit, s-a reținut culpa sa, în

sensul că ar fi încălcat unilateral contractul, prin neasigurarea

reprezentantului S.G.S., atât la încărcarea mărfii în siloz, cât și în port, la

predarea vagoanelor cu produse de către S.O.C.E.P., pentru că această obligație

nu-i revenea vânzătoarei, ci cumpărătorului.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Instanțele, care s-au pronunțat în

cauză, au manifestat o preocupare aproape exclusivă, legată de prezența

reprezentantului S.G.S. SA, conform clauzei contractuale, la locul expedierii

produsului, în funcție de care au înțeles să stabilească răspunderea părților

în executarea contractului, fără a avea în vedere și a cerceta toate elementele

raporturilor contractuale dintre părți și a da posibilitatea părților să

administreze toate probele necesare pentru a-și demonstra susținerile.

Astfel fiind, pentru o soluționare

judicioasă a cauzei, în conformitate cu situația de fapt corect stabilită și

prin punerea în aplicare a dispozițiilor legale incidente, se impune trimiterea

cauzei spre rejudecare, ocazie cu care instanța va putea pune în discuția

părților și necesitatea efectuării unei expertize, pentru lămurirea aspectelor

ce implică concluziile unui specialist.

Evident, vor fi luate în considerare

și apărările părților, efectuate în recurs, iar cauza va fi soluționată în

conformitate cu dispozițiile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, se va admite recursul

declarat de reclamanta SC C.M. SA Tulcea, se va casa decizia curții de apel și

i se va trimite cauza, spre soluționare, aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC C.M. SA Tulcea

împotriva deciziei nr. 486 din 10 mai 2001 a Curții de Apel Constanța.

Casează

decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 31 martie 2003.