ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 162/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 221/24.10.2019 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., avnd ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 760.102 euro (ulterior a precizat-o ca fiind 3.966.000 RON), reprezentând beneficiul nerealizat, respectiv câștigul pe care l-ar fi obținut în urma valorificării cantității de grâu ce a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare de grâu de panificație recolta 2016 CGP nr. 448/21.03.2016, în aceleași condiții sau condiții similare în care a valorificat alte cantități de grâu achiziționat de la alți furnizori în acea perioadă.

Prin decizia nr. 507/2020 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil apelul incident formulat de pârâta B. S.A., a admis apelul principal formulat de reclamanta A. S.R.L. și a schimbat în tot sentința civilă nr. 221/24.10.2019 în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate. În consecință, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 535.833 RON, reprezentând beneficiu nerealizat, și la plata dobânzii legale calculate de la data de 23.05.2017 și până la plata efectivă a debitului principal. Totodată, a obligat intimata - pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 27.963 RON, cheltuieli de judecată la prima instanță, și a sumei de 25.575 RON, cheltuieli de judecată în apel, precum și la plata sumei de 5194 RON, diferență taxă judiciară de timbru la judecata în primă instanță.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambele părți.

Prin încheierea pronunțată la data de 7.10.2021, în Complet de filtru, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 507/2020 din 21 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În raport de cele dispuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

În ceea ce privește recursul promovat de pârâta B. S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs, s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1538 alin. (2) și 1270 C. civ., instanța recunoscând dreptul la despăgubiri contrar clauzei penale inserate în contractul părților, care permitea determinarea acestora doar ca diferență dintre prețul la care a fost nevoit să achiziționeze diferența de marfă și prețul stabilit prin prezentul contract la care se adaugă orice altă cheltuială suplimentară efectată de Cumpărător pentru suplinirea cantității lipsă.

În absența unor daune determinate potrivit clauzei penale, și cu respectarea procedurii prevăzute de aceasta, instanța de apel a recunoscut un prejudiciu care nu era cert, direct, previzibil, imposibil de evitat cu minime diligențe, contrar dispozițiilor art. 1532-1534 C. civ., și a nesocotit forța obligatorie a convenției părților.

Totodată, recurenta a susținut existența unei contradicții între măsurile dispuse de instanță în cursul judecății cu privire la obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, fără o veritabilă analiză și motivare a acestora, și considerentele deciziei atacate

Prin întâmpinarea depusă la data de 22.03.2021, intimata - reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de pârâta B. S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată fondat recursul pentru următoarele considerente:

Cu prioritate, Înalta Curte de Casație și Justiție contată că instanțele de fond au reținut că între părți s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare de grâu de panificație recolta 2016 CGP nr. 448/21.03.2016 prin care pârâta B. s-a obligat să vândă, iar reclamanta să cumpere, cantitatea de 25.000 to metrice grâu +/- 2% la opțiunea vânzătorului. Părțile au stipulat că recepția cantitativă se va face la locul și momentul descărcării în spațiile de depozitare din Portul Constanța, proprietatea operatorului portuar C. S.A. (art. 2 contract).

Totodată, s-a mai stabilit că pârâta, în calitate de vânzător, se obliga să livreze marfa cu transport propriu, în spațiile de depozitare proprietatea C. S.A. din Portul Constanța, în perioada 15 iulie -25 august 2016, urmând ca, de comun acord, cele două părți contractante să stabilească datele efective de livrare în perioada contractuală (art. 5 din contract) .

Potrivit art. 12 din contract, în cazul în care oricare din părți nu își îndeplinește obligațiile, le îndeplinește necorespunzător sau cu întârziere, cealaltă parte va putea rezilia contractul prin notificare scrisă adresată celeilalte părți cocontractante. Rezilierea urma să se producă de la data notificării, de drept, fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalități și fără intervenția instanței de judecată.

La art. 14 din contract s-a mai stipulat:

"Pentru cantitatea de marfă nelivrată în termenul stabilit sau refuzată justificat la preluare conform art. 13, Cumpărătorul are dreptul să o achiziționeze de la terți, la prețul la care aceștia comercializează marfa, preț care poate fi mai mare decât cel stabilit prin prezentul contract. Cumpărătorul va notifica Vânzătorului cuantumul daunelor suferite constând diferența dintre prețul la care a fost nevoit să achiziționeze diferența de marfă și prețul stabilit prin prezentul contract și va prezenta documente justificative. Vânzătorul este obligat ca în termen de 3 zile de la primirea notificării să achite către cumpărător daune în cuantum egal cu diferența dintre prețul de achiziție de la terții comercianți și prețul stabilit în prezentul contract la care se adaugă orice altă cheltuială suplimentară efectată de Cumpărător pentru suplinirea cantității lipsă".

La data de 12 septembrie 2016 reclamanta A. S.R.L. a transmis pârâtei o declarație de rezoluțiune unilaterală a contractului, în temeiul art. 12 din contract, urmare a neexecutării obligației de livrare a mărfii în termenul stipulat în cadrul contractului (15 iulie -25 august 2016).

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 760.102 euro, (ulterior a precizat-o ca fiind 3.966.000 RON) reprezentând beneficiul nerealizat, respectiv câștigul pe care l-ar fi obținut în urma valorificării cantității de grâu ce a făcut obiectul contractului, în aceleași condiții sau condiții similare în care a valorificat alte cantități de grâu achiziționat de la alți furnizori în acea perioadă.

În ceea ce privește natura clauzei inserate la art. 14 din contract, ambele instanțe au stabilit că aceasta reprezintă o clauză penală agreată de părți în condițiile art. 1538 alin. (1) C. civ., pentru evaluarea anticipată a prejudiciul suferit de creditor prin neexecutarea obligației principale de către debitor (livrarea cantității de 25.000 tone grâu), chestiune litigioasă rămasă definitivă prin contestarea de către părți în cuprinsul căilor de atac.

De asemenea, necontestat este și faptul că reclamanta nu a susținut achiziționarea de cereale de la terți pentru acoperirea cantității nelivrate de către pârâtă și nu a urmat procedura instituită de art. 14 din contract, ci, după notificarea rezoluțiunii contractului, a investit instanțele de judecată cu o acțiune având ca obiect plata unor daune interese calculate prin raportare la pretinsul beneficiu nerealizat ca urmare a nelivrării unei cantități de marfă. În raport de obiectul acțiunii, ca modalitate de determinare a acestuia, propusă în mod expres de reclamantă, instanțele s-au raportat exclusiv la aceasta în virtutea principiului disponibilității specific procesului civil.

Pentru a justifica acordarea daunelor interese solicitate de reclamantă, cu excluderea aplicabilității clauzei penale, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 1531 C. civ., creditorul este îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului suferit, având dreptul la daune interese cuprinzând atât prejudiciul suferit, cât și beneficiul nerealizat, iar clauza penală inserată în contract acoperea doar pierderea efectivă suferită de creditor în urma neexecutării, nu și beneficiul de care acesta a fost lipsit.

În raport de cele reținute și criticile formulate pe calea prezentului recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată caracterul incontestabil al principiului reparării integrale a prejudiciului în materia răspunderii civile, concomitent cu libertatea părților de a contracta, care permite părților și să insereze clauze cu un conținut agreat ce nu contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, potrivit art. 1169 C. civ.. Contractul astfel încheiat se impune părților și instanței în virtutea principiului forței obligatorii a contractului prevăzut de art. 1270 C. civ.

În acest sens, părțile și-au asumat în mod liber inserarea în cuprinsul contractului a unei clauze penale, al cărei scop a fost, potrivit art. 1538 C. civ., evaluarea anticipată a prejudiciului suferit de creditoarea reclamantă ca urmare a neexecutării de către debitoarea pârâtă a obligației principale de livrare a cantității determinate de grâu în perioada agreată. În virtutea aceleeași libertăți contractuale, părțile au stabilit și modalitatea concretă de determinare ulterioară a acestuia, rezumându-se la suportarea de către debitoare a diferenței dintre prețul de achiziție de la terții comercianți și prețul stabilit în prezentul contract la care se adaugă orice altă cheltuială suplimentară efectată de Cumpărător pentru suplinirea cantității lipsă.

Odată agreată în mod liber această clauză, ea devine obligatorie ambelor părți în ceea ce privește modalitatea de evaluare a prejudiciului suferit de cumpărător prin nelivrarea mărfii de către vânzător. Chiar dacă părțile ar fi avut posibilitatea să prevadă o modalitate de determinare a prejudiciului care să includă și eventualul beneficiu nerealizat, acestea nu au stabilit o clauză corespunzătoare.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că reclamantei - creditoare i se impune obligativitatea clauzei penale inserate în contract, aceasta fiind ținută exclusiv de modalitatea de determinare a prejudiciului anticipată pe cale convețională, singurul pe care l-a apreciat ca fiind cert și în legătură cu neexecutarea de către debitoare a obligației principale. Din această perspectivă și ținând cont de limitele învestirii inițiale a instanțelor de judecată, se impunea a fi analizată și utilitatea probelor solicitate a fi administrate în cauză.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496-497 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleeși instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 507/2020 din 21 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 507/2020 din 21 octombrie 2020 și a încheierii din 16 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează încheierea și decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

Definitivă în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A..

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2022.