ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25 aprilie 2019 și înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele C. S.R.L. și D. S.R.L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 150.000 Euro reprezentând preț achitat conform promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x din 18.04.2018, de BNP E.; obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 150.000 euro reprezentând despăgubire pentru prejudiciu cauzat conform art. 1544 alin. (2) teza finală C. civ.. obligarea pârâtelor în solidar la plata dobânzii legale calculate la suma de 150.000 euro achitată de către reclamanți în data de 18.04.2018.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1382 și art. 1544 din C. civ.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 02 mai 2019 în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Dolj, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale specializate a secției I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj, invocată, din oficiu, de către instanță și în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect pretenții, formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.R.L. și D. S.R.L., în favoarea secției a-II-a Civile a Tribunalului Dolj. A fost trimis dosarul secției a-II-a Civile a Tribunalului Dolj competente să judece în prima instanță.

Pentru a se pronunța astfel, instanța analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale specializate a secției I Civile a Tribunalului Dolj în soluționarea prezentei cauze, a reținut că litigiul este de competența secției specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști.

Dosarul a fost versionat și înregistrat pe rolul secției a II-a Civilă, sub nr. x/2019*.

Pârâta S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților A. și B. în ceea ce privește pretențiile formulate în cele 4 petite, față de S.C. D. S.R.L..

Pe cale reconvențională, a solicitat obligarea reclamanților-pârâți, în solidar, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat de lipsa de folosință a spațiului din Craiova, str. x, Dolj, etaj 5 din imobil- clădire, având CF x a UAT Craiova, nr. cad. x, în urma refuzului de a radia notarea din CF a imobilului x (de după compartimentare), privind precontractul x/2018 și ipoteca legală, fapt ce i-a adus imposibilitatea de a încheia contracte care să îi aducă profit pentru acest spațiu, aflat în proprietate S.C. D. S.R.L..

Pârâta-reclamantă S.C. D. S.R.L. a solicitat despăgubiri de la data punerii în întârziere prin notificarea nr. x/2019 din 05.03.2019 și până la radierea acestei notări, evaluând lipsa de folosință a suprafeței utile de 159,4 mp aflați sub notare 62.5 RON/mp/lună, adică în total la 9.962,5 RON/lună.

De asemenea, a solicitat obligarea reclamanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest dosar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 și următoarele C. civ.

Pârâta S.C. C. S.R.L., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată.

Totodată, a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta C. S.R.L. a depus cerere de chemare în garanție a D. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în cazul în care va fi admisă cererea de chemare în judecată și va fi obligată S.C. C. S.R.L. la plata sumelor de bani solicitate de reclamanți, să admită cererea de chemare în garanție și să dispună obligarea D. S.R.L. la plata acestor sume către S.C. C. S.R.L..

De asemenea, a solicitat obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 197 din 07.08.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții-pârâți A. și B., împotriva pârâților S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L.; au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamanților suma de 150.000 EURO reprezentând preț achitat, suma de 30.000 EURO reprezentând despăgubiri și dobânda legală calculată, pentru suma de 150.000 EURO, începând cu data achitării, 18.04.2018 și până la plata efectivă; s-a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta S.C. C. S.R.L.; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. D. S.R.L.; au fost obligate pârâtele către reclamanți la plata sumei de 17.927 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin decizia nr. 376/2021 din 10 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă au fost admise apelurile formulate de pârâtă D. S.R.L. și pârâta C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 197 din 07.08.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B..

A fost anulată sentinta și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instantă.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, admiterea apelului formulat de subscrisa, anularea hotărârii de fond și reținerea cauzei spre soluționare la instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a susținut, în speță, că în mod nelegal instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

A arătat că și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 480 alin. (2) C. proc. civ., iar pârâta C. S.R.L. a formulat apel, solicitând în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ. anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța de apel analizând sentința trebuia să rețină cauza spre rejudecare, având în vedere că instanța era investită să judece cererea de apel în limitele dispozițiilor art. 480 alin. (2) C. proc. civ. și chiar dacă a fost investită cu cererea de apel formulată de către S.C. C. S.R.L. prin care a solicitat aplicarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., instanța de apel trebuia să motiveze de ce face aplicarea acestui articol de lege, în detrimentul celui invocat de către S.C. D. S.R.L.

A susținut că art. 480 alin. (3) C. proc. civ. care permitea trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe a fost aplicat greșit de instanța de apel. Interpretarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul înțelesului sintagmei "prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului", este că aceste prevederi legale se regăsesc doar în situațiile în care prima instanță, în mod eronat, a admis excepții, precum inadmisibilitatea, autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale active sau pasive, prescripției, tardivității etc, nu și situația în care prima instanță a dispus formal asupra fondului cererii prin respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau prin admiterea acesteia în tot sau în parte, însă există lacune sau inadvertențe ale motivării, lipsuri ale probatoriului, sau orice altă situație care ar putea fi calificată ca nefiind o reală cercetare a fondului.

Intimata-pârâtă C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă C., prin întâmpinare, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția nulității recursului este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate se constată că acestea permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la regulile de procedură ce privesc soluțiile pe care le pronunță instanța de apel.

Recurenta a invocat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece din dezvoltarea criticilor formulate, nu rezultă niciun element de natură a se subsuma ipotezei reglementate de acesta, care prevede "casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", iar în cauză, nu se indică normele de drept material greșit aplicate sau încălcate.

Cu toate acestea, excepția nulității recursului nu va fi primită pe motiv că, aceasta poate viza cererea de recurs în întregul său și nu doar anumite critici pe care recurenta le încadrează într-un motiv sau altul de nelegalitate.

Astfel, urmează a fi analizat recursul din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite, având în vedere următoarele considerente.

În mod prioritar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)".

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Anularea hotărârii primei instanțe, după admiterea apelului, intervine în ipotezele descrise de art. 480 alin. (3)-(6) C. proc. civ.

Motivele care ar putea determina anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sunt prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

În temeiul acestui text, instanța de apel ar putea să anuleze sentința și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție în două situații și anume, atunci când prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului (deci, pe cale de excepție), respectiv atunci când judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel, ori prin întâmpinare, trimiterea spre rejudecare putând fi dispusă o singură dată în cursul procesului.

Anulând sentința, instanța de apel în mod nelegal a trimis litigiul spre rejudecare la prima instanță în condițiile în care cele două ipoteze avute în vedere de legiuitor, mai sus evocate, nu se regăsesc în speță.

Judecata în primă instanță nu s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar tribunalul nu a soluționat procesul în temeiul unei excepții procesuale, ci a intrat în cercetarea fondului cauzei, pronunțându-se asupra tuturor capetelor cererii reclamantei, cererii reconvenționale formulată de pârâta S.C. D. S.R.L. și cererii de chemare în garanție, formulată de pârâta S.C. C. S.R.L..

Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., care permiteau trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Înalta Curte apreciază că, soluția legală, după admiterea apelului și anularea hotărârii apelate, era de reținere a procesului spre judecare de instanța de apel.

Instanța de apel a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 480 alin. (6) C. proc. civ., ca urmare a nemotivării hotărârii de către prima instanță și a dispus admiterea apelurilor formulate de pârâte, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Conform art. 480 alin. (6), când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată în fața primei instanțe și hotărârea atacată, va reține procesul spre judecare, pronunțând o soluție susceptibilă de recurs dacă e cazul.

Potrivit normei legale citate rezultă fără echivoc că instanța de apel anulând sentința primei instanțe, care a judecat în fond, ca urmare a ivirii unui alt motiv de nelegalitate decât necompetența, în speță nemotivarea hotărârii, va reține cauza spre judecare, așa încât și din perspectiva acestui text de lege, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță este lipsită de temei legal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și față de limitele investirii, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte decizia recurată și va trimitere cauza spre rejudecare pe fond instanței de apel.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă C. prin întâmpinare.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 376/2021 din 10 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează în parte decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare pe fond instanței de apel.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2022.