ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1637/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC N.V. SA Lumina a chemat-o în judecată pe pârâta S.A. A.G. SA Agigea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 17.671.500 lei, reprezentând contravaloare marfă, precum și la dobânda legală, de 35%, calculată conform O.G. nr. 9/2000, până la achitarea integrală a datoriei. Prin sentința civilă nr. 883/COM din 6 aprilie 2001, Tribunalul Constanța, secția comercială a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 17.671.500 lei contravaloare marfă și 6.761.164 lei dobândă calculată până la data de 2 februarie 2001, precum și la plata în continuare a dobânzii legale, până la achitarea integrală a debitului către reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta i-a livrat pârâtei, cu avizul de expediție nr. 8811579 din 29 mai 1998, cantitatea de 13.330 kg porumb boabe, în valoare totală de 11.871.698 lei, precum și cantitatea de 162.410 kg grâu, în valoare de 107.983.409 lei, conform facturii nr. 6.782.035 lei din 19 mai 1998, sumă achitată parțial, rămânând un rest de plată de 5.798.878 lei. A mai reținut că susținerile în apărare formulată de pârâtă nu sunt fondate și, de asemenea, că reclamanta a calculat eronat dobânda legală pentru perioada anterioară O.G. nr. 9/2001. Prin decizia civilă nr. 868/COM din 26 septembrie 2001, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.

În motivarea acestei decizii, curtea de apel a reținut că reclamanta și-a dovedit pretențiile, iar pârâta nu a putut face dovada susținerilor potrivit cărora reclamanta a făcut livrările din cantități de produs pe care le avea în depozit. Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei-intimate. Recurenta susține, astfel, în esență, că reclamanta a avut doar calitatea de depozitar și nu de proprietar al mărfii a cărei contravaloare o solicită și că factura depusă la prima instanță de reclamanta-intimată este lipsită de forță probantă, atât timp cât nu poartă nici măcar o semnătură sau o ștampilă a societății sale, cu atât mai puțin mențiunea „acceptat” și nici nu s-a prezentat un alt document din care să rezulte faptul acceptării.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Recurenta-pârâtă a beneficiat de marfa livrată de reclamantă, respectiv, 162.410 kg grâu și 13.330 kg porumb boabe, iar reclamanta-intimată, în vederea încasării prețului acesteia, a emis factura nr. 6.782.035 din 19 ianuarie 1998, pentru suma de 107.986.409 lei și factura nr. 5.336.509 din 28 mai 1998 pentru 11.871.698 lei. În ce privește factura nr. 6782035, se constată că, chiar dacă nu a fost semnată și ștampilată de către pârâtă, a fost achitată de aceasta aproape în întregime, rămânând un rest de plată de numai 5.799.802 lei, împrejurare în care pârâta nu o mai poate contesta. Cealaltă factură, cu nr. 5336509, a fost confirmată prin avizul de expediție nr. 8811579, potrivit căruia pârâta a ridicat de la reclamantă cantitatea de 13.330 kg porumb boabe, prin delegat propriu.

Pe de altă parte, apărările pârâtei, în sensul susținerii unor erori de facturare, a faptului că respectivele cantității de grâu și porumb nu ar fi fost deținute de reclamantă în proprietate, ci doar în custodie, se constată că nu sunt dovedite și vor fi respinse ca atare. De altfel, pârâta, referindu-se la marfa pe care a cumpărat-o și a depozitat-o la reclamantă, face vorbire despre porumb știuleți, produs ce nu a format obiectul cauzei. În consecință, reținându-se că atât diferența de contravaloare produs, cât și dobânzile, care au fost corect calculate, sunt datorate, urmează a se menține hotărârile pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice și a se respinge recursul declarat de pârâta S.A.

A.G. SA Agigea, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.A. A.G. SA Agigea, împotriva deciziei nr. 868 din 26 septembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.