ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1185/2003

Decizia nr.1185/2003 Dosar nr.6308/2001 S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC „A.S.” SA comuna Filipești, jud.Bacău, împotriva deciziei nr.274 din 3 mai 2000 a Curții de Apel Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ. La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă SC „A.S.” SA com.Filipsești, jud.Bacău prin consilier juridic A. I. lipsind intimata-pârâtă Societatea Agricolă „ U.” – Itești, jud.Bacău. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent care a invederat că recursul este legal timbrat, după care, reprezentantul recurentei având cuvântul, a solicitat admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar.

După încheierea dezbaterilor, s-a prezentat intimata Societatea Agricolă „U.” Itești, prin avocat ȚA.care a depus concluzii scrise. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar,constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta SC „A.S.” SA Filipești jud.Bacău, a chemat în judecată pe pârâta Societatea Agricolă „U.” Itești, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma de 52.937.500 lei, cu titlu de preț, plus cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a executat pentru pârâtă în anul 1999 lucrări agricole pentru înființarea unei culturi agricole pe suprafața de 100.000 ha, a căror valoare s-a cifrat la suma de 99.060.000 lei.

Potrivit convenției părților, prețul lucrărilor trebuia achitat în două tranșe și în două modalități de plată. Astfel, 50% din contravaloarea acestora, respectiv suma de 50.130.000 lei trebuia achitată până la finele anului 1999, iar diferența de plată în sumă de 48.930.000 lei, urma a se achita în natură în sensul predării în cursul anului 2000, a cantității de 40.775 kg grâu la prețul de 1200 lei/kg practicat în vara anului 1999. Prima tranșă, în sumă de 50.130.000 lei a fost achitată eșalonat în bani, până la 29 martie 2000, iar cea de-a doua, având ca obiect suma de 48.930.000 lei, a fost plătită prin două plăți succesive la datele de 28 iulie și 16 august 2000. Cu toate acestea, reclamanta a considerat că, prin achitarea celei de a doua tranșe în numerar (care formează obiectul litigiului) în valoare de 49.000.000 lei, pârâta nu s-a liberat complet de obligație deoarece în anul 2000, când s-a făcut plata, prețul grâului s-a majorat de la 1200 lei/kg.

la 2500 lei/kg, astfel că, prețul cantității de 40.775 kg. de grâu, pe care pârâta trebuia să o predea (potrivit calculului: 49.930.000 lei : 1200 lei/kg. = 40.775 kg.) se cifra la suma de 101.937.500 lei (40.755 kg.grâu x 2500 lei/kg. = 101.937.500 lei) ceea ce conduce la concluzia că pentru achitarea integrală a contravalorii lucrărilor agricole efectuate în anul 1999, pârâta trebuia să-i mai plătească, peste suma de 49.000.000 lei deja achitată în anul 2000 o diferență de 52.937.500 lei (majorată ulterior la 73.325.000 lei).

Tribunalul Bacău, prin sentința nr.32/COM din 17 ianuarie 2001, a respins acțiunea ca nefondată, reținând în fundamentarea soluției că, din moment ce reclamanta a acceptat plata în numerar a sumei de 49.000.000 lei, în contul celei de a doua tranșe, în loc de predarea cantității de 40.775 kg.grâu, așa cum se convenise prin contract, aceasta, adică pârâta s-a liberat de obligație și ca atare, pretențiile formulate prin acțiune sunt în întregime neîntemeiate. Apelul declarat de reclamanta SC „A. S.” SA, împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.274 din 3 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că, în speță, prin contract nu s-a prevăzut pentru achitarea celei de a doua tranșe din preț, care trebuia să fie plătită în anul 2000, o obligație alternativă în sarcina pârâtei ci, aceasta consta într-o obligație de a da o cantitate de grâu, care fiind un bun de gen, trebuia individualizat, operațiune care nu s-a realizat. A mai reținut instanța că, în cazul neexecutării unei astfel de obligații, creditorul este îndreptățit, fie să ceară executarea silită în natură, fie să achiziționeze pe seama pârâtei cantitatea de grâu corespunzătoare, a cărei contravaloare o poate recupera pe calea executării silite, fie de a accepta executarea obligației prin echivalent, adică, prin plata de despăgubiri.

În cauză, a reținut instanța în continuare, reclamanta a acceptat executarea obligației prin echivalent, adică prin plata de despăgubiri, astfel că, pentru stabilirea cuantumului acestora, adică a daunelor compensatorii, ca echivalent al prejudiciului suferit de reclamantă ca o consecință a neexecutării obligației în natură de către pârâtă, părțile au susținut puncte de vedere diferite, reclamanta, stabilirea cuantumului despăgubirilor în raport de prețul grâului de 2500 lei/kg. (și ulterior de 3500 lei/kg), preacticat în anul 2000, iar pârâta, cel prevăzut în contract de 1200 lei/kg. Or, cum un prim contract, s-a convenit că prețul grâului este de 1200 lei/kg., pentru recuperarea prejudiciului suportat de reclamantă, urmează a fi avută în vedere această evaluare convențională, în raport de care pretențiile reclamantei au fost achitate în întregime, prin plata sumei de 49.000.000 lei, în anul 2000, și ca atare, bine prima instanță a respins acțiunea.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC „AS.” SA, susținând în esență că, din lipsă de surse financiare nu a putut adopta niciuna dintre modalitățile de realizare a creanței la care s-a referit instanța de apel în considerentele deciziei, astfel că, a fost nevoită să accepte în contul obligației plata sumei de 49.000.000 lei, care însă, trebuia privită ca o plată parțială, din moment ce, la data achitării sumei menționate, respectiv în luna august 2000, prețul grâului se majorase de la 1200 lei/kg. (stabilit prin contract) la 4500 lei/kg., situație în care, pretențile sale, referitoare la evaluarea obligației de a da, la 3000 lei/kg. de grâu, s-a făcut la un preț modest, și ca urmare, sunt în întregime justificate, mai ales dacă se are în vedere dispozițiile art.969 și 970 din c.civ., care obligă părțile să execute cu bună credință obligațiile asumate.

Or, cum convențiile obligă, nu numai la ceea ce este expres prevăzut întrânsele, ci la toate urmările, ce echitatea obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa, ar fi inechitabil, în raport cu toate cele arătate ca de majorarea prețului grâului de la 1200 lei/kg la 4500 lei/kg în cursul anului 2000 să profite numai pârâta, care, în aceste condiții, ar realiza un profit substanțial, prin diminuarea corespunzătoare a veniturilor care se cuveneau reclamantei, pentru lucrările agricole executate în anul 1999.În consecință, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond obligarea pârâtei la plata sumei de 73.325.000 lei. Recursul reclamantei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă, că, reclamanta SC „A.S.”SA, a executat în beneficiul pârâtei Societatea Agricolă „U.” Itești, în anul 1999 lucrări agricole, a căror contravaloare trebuia achitată astfel: prima tranșă, în numerar în cursul anului 1999, iar cea de-a doua tranșă în natură prin predarea în anul 2000 a unei cantități de grâu la prețul de 1200 lei/kg, practicat în anul 1999 (alin.7 din contractul nr.769/1999). În fapt, prima tranșă, cu o valoare de 50.130.000 lei a fost achitată eșalonat până la 29 martie 2000, iar cea de-a doua rată, care a generat litigiul de față, a fost achitată tot în numerar, prin plățile succesive din 28 iulie și 16 august 2000, deși trebuia potrivit contractului să fie achitată în natură prin predarea cantității de 40.775 kg grâu stabilită potrivit următorului calcul 48.930.000 lei (sumă rămasă de achitat) : 1200 lei/kg = 40.775 kg.grâu.

Faptul, că, în cursul anului 2000, cânt trebuia executată obligația, prețul grâului s-a majorat de la 1200 lei/kg, la 4500 lei/kg în raport de care, reclamanta a pretins, în final prin acțiune, recalcularea pretențiilor sale la un așa-zis preț modic de 3500 lei/kg., față de care, susține, că i s-ar fi cuvenit o diferență de preț de 73.325.000 lei, nu poate fi avut în vedere, atâta timp cât prin contract, părțile au prevăzut expres că sumele rămase de plată pentru anul 2000 vor fi achitate în natură – grâu – la indicii de calitate STASS la prețul de 1200 lei/kg practicat în anul 1999. Or, față de conținutul acestei clauze, care constituie potrivit art.969 c.civ., legea părților, rămân fără nici o relevanță, toate susținerile reclamantei, în sensul că, pentru achitarea contravalorii prestațiilor efectuate în anul 1999, i s-ar fi cuvenit diferența de preț în sumă de 73.325.000 lei (peste suma de 49.000.000 lei achitată pentru a doua tranșă în numerar în cursul anului 2000) deoarece, în anul 2000, prețul grâului s-a majorat de la 1200 lei/kg.

la 4500 lei/kg (reclamanta recalculând pretențiile sale în raport cu prețul de 3500 lei/kg de grâu). Ca atare, cum în contract părțile au convenit expres că suma rămasă de plată pentru anul 2000 se va achita în natură, prin predarea cantității de corespunzătoare de grâu (40.775 kg) dar la prețul de 1200 lei/kg practicat în anul 1999, rezultă că, orice susținere a reclamantei, în sensul că i s-ar cuveni diferența de preț solicitată (73.325.000 lei) este lipsită de suport legal, deoarece, obligația de plată a pârâtei nu putea fi stabilită decât în raport cu prețul grâului practicat în anul 1999, adică de 1200 lei/kg, neavând deci nici o relevanță faptul că în anul 2000, când trebuia executată obligația, prețul grâului s-a majorat, din moment ce părțile nu au prevăzut în convenția lor o clauză de natură a înlătura pentru prestator consecințele negative ale unei astfel de situații.

Pe de altă parte, acceptarea de către reclamantă a plății sumei de 49.000.000 lei în numerar, corespunzătoare predării cantității de 40.775 kg. grâu (stabilit la 1200 lei/kg) echivalează , chiar dacă nu s-a încheiat un înscris în acest sens, cu o modifiare de comun acord a clauzei inițiale și ca atare, orice discuție în sensul că pârâta ar mai datora peste suma achitată (49.000.000 lei) diferență de 73.325.000 lei rezultată din majorarea prețului grâului, spre finele anului 2000, este exclusă, deoarece așa cum bine a reținut instanța de fond, beneficiarul lucrărilor s-a liberat în totalitate de obligație, prin darea în plată a sumei menționate, astfel că în mod eronat, reclamanta a procedat la recalcularea unor sume, în raport cu o obligație inexistentă (care a avut ca obiect predarea cantității de 40.775 kg grâu în anul 2000 și a fost stinsă prin plată).

Așa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, recursul declarat de reclamanta SC „A. S.” SA comuna Filipești, jud.Bacău , împotriva deciziei nr.274 din 3 mai 2000, a Curții de Apel Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 februarie 2003.