ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2380/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 februarie 2000, reclamanta SC .FR. SA Roman a chemat în judecată pe H.D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâtul să fie obligat să plătească suma de 51.628.252 lei cu titlu de preț și dobânzi. În motivarea cererii, reclamanta a invocat neîndeplinirea de către pârât a obligației de livrare cartofi, asumată prin contractul încheiat la 22 martie 1997. Ulterior, reclamanta a precizat pretenția dedusă judecății, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 51.568.252 lei preț și 14.155.483 lei dobânzi. În cauză au fost audiați martori și a fost efectuată o expertiză contabilă.

Prin sentința nr. 269/E/2001 din 11 aprilie 2001, Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 38.133.995 lei cu titlu de preț material de însămânțat, a lucrărilor agricole efectuate, a îngrășămintelor și erbicidelor aplicate și cota parte cheltuieli de transport, 13.349.074 lei dobânzi și 3.763.984 lei cheltuieli de judecată, reținând varianta II a expertizei contabile. Invocând stabilirea eronată a situației de fapt și, în consecință, obligarea sa la plata unei sume nedatorată, pârâtul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 589 din 4 octombrie 2001, a respins apelul declarat de către pârât, ca nefondat, cu motivarea stabilirii corecte a raporturilor dintre părți și neîndeplinirea de către pârât a obligației de livrare asumată prin contractul depus în probațiune la dosarul cauzei. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul H.D., a declarat recurs, susținând că a fost obligat la plata unei sume nedatorate. S-a mai susținut că hotărârile pronunțate sunt nelegale sub aspectul nevalorificării expertizei contabile. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că reclamanta, în calitate de beneficiar, a recoltat și transportat cartofi (dosarul de fond) făcând obiectul contractului dintre aceasta și pârât, în calitate de furnizor.

S-a mai reținut, necontestat, că toate operațiunile ținând de înființarea culturii au fost făcute de către reclamantă, contribuția pârâtului constând în punerea la dispoziție, potrivit contractului, a terenului agricol necesar. Transportul cartofilor recoltați s-a făcut fără forme legale (așa după cum rezultă din actele anexate la dosarul de fond). Ca atare, expertul a procedat la stabilirea cantității de cartofi recoltați, estimând o producție în proporție de 60% din media comună, rezultând o cantitate ce depășește cantitatea ce a format obiectul obligației de livrare. În raport cu aceste constatări, susținute de materialul probator administrat în cauză, în mod eronat s-a reținut neîndeplinirea de către pârât a obligației de livrare și, din acest motiv, angajarea răspunderii acestuia apare ca fiind nelegală.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica decizia atacată, pe care o modifică în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte împotriva hotărârii primei instanțe, pe care o va schimba în tot, în sensul respingerii acțiunii. Totodată, Curtea va face aplicația art. 274 C. proc. civ. și va obliga reclamanta la plata de cheltuieli de judecată, conform dispozitivului, în favoarea pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul H.D. împotriva deciziei nr. 589 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel Bacău, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași părți și schimbă în tot sentința nr. 269 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Iași și, în consecință, respinge acțiunea reclamantei SC F.R. SA Roman. Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 5.600.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2003.