ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2380/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 17 februarie 2000, reclamanta SC .FR. SA

Roman a chemat în judecată pe H.D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța

în cauză, pârâtul să fie obligat să plătească suma de 51.628.252 lei cu titlu

de preț și dobânzi.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat neîndeplinirea

de către pârât a obligației de livrare cartofi, asumată prin contractul

încheiat la 22 martie 1997.

Ulterior, reclamanta a precizat pretenția dedusă

judecății, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 51.568.252 lei preț

și 14.155.483 lei dobânzi.

În cauză au fost audiați martori și a fost efectuată

o expertiză contabilă.

Prin sentința nr. 269/E/2001 din 11 aprilie 2001,

Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, a admis în

parte acțiunea precizată și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de

38.133.995 lei cu titlu de preț material de însămânțat, a lucrărilor agricole efectuate,

a îngrășămintelor și erbicidelor aplicate și cota parte cheltuieli de

transport, 13.349.074 lei dobânzi și 3.763.984 lei cheltuieli de judecată,

reținând varianta II a expertizei contabile.

Invocând stabilirea eronată a situației de fapt și,

în consecință, obligarea sa la plata unei sume nedatorată, pârâtul a declarat

apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 589 din 4 octombrie 2001, a respins

apelul declarat de către pârât, ca nefondat, cu motivarea stabilirii corecte a

raporturilor dintre părți și neîndeplinirea de către pârât a obligației de

livrare asumată prin contractul depus în probațiune la dosarul cauzei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul H.D., a

declarat recurs, susținând că a fost obligat la plata unei sume nedatorate.

S-a mai susținut că hotărârile pronunțate sunt

nelegale sub aspectul nevalorificării expertizei contabile.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că

reclamanta, în calitate de beneficiar, a recoltat și transportat cartofi (dosarul

de fond) făcând obiectul contractului dintre aceasta și pârât, în calitate de

furnizor.

S-a mai reținut, necontestat, că toate operațiunile

ținând de înființarea culturii au fost făcute de către reclamantă, contribuția

pârâtului constând în punerea la dispoziție, potrivit contractului, a terenului

agricol necesar.

Transportul cartofilor recoltați s-a făcut fără forme

legale (așa după cum rezultă din actele anexate la dosarul de fond).

Ca atare, expertul a procedat la stabilirea

cantității de cartofi recoltați, estimând o producție în proporție de 60% din

media comună, rezultând o cantitate ce depășește cantitatea ce a format obiectul

obligației de livrare.

În raport cu aceste constatări, susținute de

materialul probator administrat în cauză, în mod eronat s-a reținut

neîndeplinirea de către pârât a obligației de livrare și, din acest motiv,

angajarea răspunderii acestuia apare ca fiind nelegală.

În consecință, pentru considerentele ce preced,

Curtea va admite recursul și va modifica decizia atacată, pe care o modifică în

sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte împotriva hotărârii primei

instanțe, pe care o va schimba în tot, în sensul respingerii acțiunii.

Totodată, Curtea va face aplicația art. 274 C. proc.

civ. și va obliga reclamanta la plata de cheltuieli de judecată, conform

dispozitivului, în favoarea pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul H.D. împotriva deciziei nr.

589 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel Bacău, pe care o modifică, în sensul

că admite apelul aceleiași părți și schimbă în tot sentința nr. 269 din 11

aprilie 2001 a Tribunalului Iași și, în consecință, respinge acțiunea

reclamantei SC F.R. SA Roman.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de

5.600.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 aprilie

2003.