ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 60/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 iulie 1998, reclamanta SC U.I.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul A.V., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 34.000.000 lei, cu titlu de preț produse, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în baza contractului încheiat între părți, a livrat pârâtului A.V., în calitate de cultivator, 10 tone de cartofi pentru sămânță, urmând ca acesta să-i livreze după recoltare, 22 tone cartofi din același soi, respectiv, Desiree S.E. Întrucât pârâtul n-a executat decât parțial această obligație, societatea reclamantă a cerut obligarea sa la plata sumei de 34.000.000 lei, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă.

Prin actul depus la instanță, la 13 ianuarie 2000, SC U.I.C. SRL București a precizat că solicită despăgubiri în sumă de 25.500.000 lei, care, actualizate, reprezintă 64.413.972 lei, aceasta fiind acțiunea majorată. Prin sentința civilă nr. 262 din 16 martie 2000, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, iar pârâtul A.V. a fost obligat să plătească societății comerciale reclamante suma de 25.500.000 lei, reprezentând contravaloare cartofi nelivrați, plus 64.413.972 lei, cu titlu de dobânzi comerciale, și 4.540.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, iar prin decizia nr. 87 din 1 martie 2001, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul și a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că A.V.

a fost obligat să achite suma de 20.550.000 lei cu titlu de preț al cartofilor nelivrați, plus 19.764.164 lei penalități de întârziere în plată. Totodată au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Cu actul înregistrat la 3 aprilie 2001, pârâtul A.V. a formulat recurs împotriva acestei decizii, susținând următoarele: - în mod greșit s-a reținut că pârâtul datorează o diferență de 4300 kg cartofi, când, în realitate, aceasta este de 3300 kg potrivit actelor invocate; - pârâtul a mai susținut că este greșit calculul despăgubirilor, deoarece s-a luat în considerare un preț mai mare decât cel convenit, iar pe de altă parte, despăgubirile au fost greșit calculate din punct de vedere matematic; - pârâtul a mai criticat și acordarea dobânzilor comerciale, precum și calculul acestora în funcție de momentul nașterii obligației sale; - ultima critică vizează neacordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Recursul pârâtului este fondat, în sensul celor ce se vor arăta: Din actele dosarului rezultă că, potrivit contractului nr. 2/1997, părțile au convenit livrarea unei cantități de cartofi pentru sămânță, urmând ca, după recoltare, beneficiarul să livreze reclamantei, SC U.I.C. SRL București, cantitatea de 2200 kg cartofi, provenind din același soi cu cartofii primiți pentru sămânță. Susținând că pârâtul, în calitate de cultivator, nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, reclamanta a formulat acțiunea ce formează obiectul litigiului de față.

În legătură cu cuantumul pretențiilor, se reține că prin acțiunea introductivă, societatea comercială reclamantă a cerut obligarea pârâtului la plata prețului cartofilor nelivrați și cheltuieli de judecată, pentru ca, prin concluziile aflate la dosarul tribunalului, să arate că renunță la comisionul de 0,2% datorat SC U. SA Suceava, dar pretinde actualizarea debitului la suma de 64.413.972 lei, plus 4.540.000 lei cheltuieli de judecată, având în vedere nivelul dobânzilor la depozitele pentru persoane juridice. Ca atare, din cuprinsul acțiunii precizate, rezultă că reclamanta nu a pretins nici dobânzile acordate de instanța de fond și nici penalitățile acordate de curtea de apel, critica recurentului fiind întemeiată sub acest aspect, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., cu sublinierea că, deși pârâtul nu a făcut încadrarea în drept a motivelor de recurs, susținerile sale tind către desființarea deciziei criticate sub aspectul acordării penalităților. De altfel, din examinarea considerentelor deciziei atacate, rezultă că instanța de apel a schimbat, din oficiu, caracterul sancțiunii aplicate debitorului obligației, fără să facă trimitere la prevederile contractuale, cu eventuala clauză penală. Pârâtul a mai criticat decizia și sub aspectul diferenței cantitative nelivrate și al calculului despăgubirilor, dar aceasta nu se justifică, întrucât instanța de apel a analizat actele prezentate de părți atât sub aspectul cantității livrate, cât și al prețului cartofilor, reținând că a fost aplicat corect prețul cartofilor pentru consum ce urmau a fi livrați.

În fine, în legătură cu cheltuielile de judecată din apel, Curtea a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., nici această critică neputând fi primită. În consecință, pentru motivele arătate, recursul pârâtului va fi admis, iar decizia nr. 87 din 1 martie 2001 a Curții de Apel Suceava va fi modificată, în sensul că va fi înlăturată obligarea pârâtului la plata penalităților în sumă de 19.764.164 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul A.V., împotriva deciziei nr. 87 din 1 martie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata penalităților în sumă de 19.764.164 lei. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2003.