ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 60/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 iulie 1998, reclamanta

SC U.I.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul A.V., solicitând obligarea

acestuia la plata sumei de 34.000.000 lei, cu titlu de preț produse, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în

baza contractului încheiat între părți, a livrat pârâtului A.V., în calitate de

cultivator, 10 tone de cartofi pentru sămânță, urmând ca acesta să-i livreze

după recoltare, 22 tone cartofi din același soi, respectiv, Desiree S.E.

Întrucât pârâtul n-a executat decât parțial această

obligație, societatea reclamantă a cerut obligarea sa la plata sumei de

34.000.000 lei, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă.

Prin actul depus la instanță, la 13 ianuarie 2000, SC

U.I.C. SRL București a precizat că solicită despăgubiri în sumă de 25.500.000

lei, care, actualizate, reprezintă 64.413.972 lei, aceasta fiind acțiunea

majorată.

Prin sentința civilă nr. 262 din 16 martie 2000,

Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

precizată, iar pârâtul A.V. a fost obligat să plătească societății comerciale

reclamante suma de 25.500.000 lei, reprezentând contravaloare cartofi nelivrați,

plus 64.413.972 lei, cu titlu de dobânzi comerciale, și 4.540.000 lei

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul,

iar prin decizia nr. 87 din 1 martie 2001, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis apelul și a schimbat în

parte sentința tribunalului, în sensul că A.V. a fost obligat să achite suma de

20.550.000 lei cu titlu de preț al cartofilor nelivrați, plus 19.764.164 lei

penalități de întârziere în plată.

Totodată au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Cu actul înregistrat la 3 aprilie 2001, pârâtul A.V.

a formulat recurs împotriva acestei decizii, susținând următoarele:

- în mod greșit s-a reținut că pârâtul datorează o

diferență de 4300 kg cartofi, când, în realitate, aceasta este de 3300 kg

potrivit actelor invocate;

- pârâtul a mai susținut că este greșit calculul

despăgubirilor, deoarece s-a luat în considerare un preț mai mare decât cel

convenit, iar pe de altă parte, despăgubirile au fost greșit calculate din

punct de vedere matematic;

- pârâtul a mai criticat și acordarea dobânzilor

comerciale, precum și calculul acestora în funcție de momentul nașterii

obligației sale;

- ultima critică vizează neacordarea cheltuielilor de

judecată în apel.

Recursul pârâtului este fondat, în sensul celor ce se

vor arăta:

Din actele dosarului rezultă că, potrivit contractului

nr. 2/1997, părțile au convenit livrarea unei cantități de cartofi pentru

sămânță, urmând ca, după recoltare, beneficiarul să livreze reclamantei, SC U.I.C.

SRL București, cantitatea de 2200 kg cartofi, provenind din același soi cu

cartofii primiți pentru sămânță.

Susținând că pârâtul, în calitate de cultivator, nu

și-a îndeplinit obligațiile contractuale, reclamanta a formulat acțiunea ce

formează obiectul litigiului de față.

În legătură cu cuantumul pretențiilor, se reține că

prin acțiunea introductivă, societatea comercială reclamantă a cerut obligarea

pârâtului la plata prețului cartofilor nelivrați și cheltuieli de judecată,

pentru ca, prin concluziile aflate la dosarul tribunalului, să arate că renunță

la comisionul de 0,2% datorat SC U. SA Suceava, dar pretinde actualizarea

debitului la suma de 64.413.972 lei, plus 4.540.000 lei cheltuieli de judecată,

având în vedere nivelul dobânzilor la depozitele pentru persoane juridice.

Ca atare, din cuprinsul acțiunii precizate, rezultă

că reclamanta nu a pretins nici dobânzile acordate de instanța de fond și nici

penalitățile acordate de curtea de apel, critica recurentului fiind întemeiată

sub acest aspect, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

cu sublinierea că, deși pârâtul nu a făcut încadrarea în drept a motivelor de

recurs, susținerile sale tind către desființarea deciziei criticate sub

aspectul acordării penalităților.

De altfel, din examinarea considerentelor deciziei

atacate, rezultă că instanța de apel a schimbat, din oficiu, caracterul

sancțiunii aplicate debitorului obligației, fără să facă trimitere la

prevederile contractuale, cu eventuala clauză penală.

Pârâtul a mai criticat decizia și sub aspectul

diferenței cantitative nelivrate și al calculului despăgubirilor, dar aceasta

nu se justifică, întrucât instanța de apel a analizat actele prezentate de

părți atât sub aspectul cantității livrate, cât și al prețului cartofilor,

reținând că a fost aplicat corect prețul cartofilor pentru consum ce urmau a fi

livrați.

În fine, în legătură cu cheltuielile de judecată din

apel, Curtea a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

nici această critică neputând fi primită.

În consecință, pentru motivele arătate, recursul pârâtului

va fi admis, iar decizia nr. 87 din 1 martie 2001 a Curții de Apel Suceava va

fi modificată, în sensul că va fi înlăturată obligarea pârâtului la plata penalităților

în sumă de 19.764.164 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul A.V., împotriva deciziei

nr. 87 din 1 martie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că înlătură obligarea

pârâtului la plata penalităților în sumă de 19.764.164 lei.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie

2003.