ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3100/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 august 2000, reclamanta SC C.C. Mureș SA Târgu Mureș, a solicitat obligarea pârâtului T.I. la plata sumei de 42.800.577 lei dobânzi calculate până la data de 5 ianuarie 1999 și 2.827.135 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza raporturilor contractuale încheiate cu pârâtul, a executat lucrări agricole și a livrat acestuia îngrășăminte chimice și ierbicide, pentru ca acesta să-i predea în cursul anului 1998 produse agricole în contul serviciilor de care a beneficiat, dar pârâtul și-a executat obligațiile doar parțial.

Tribunalul Mureș, secția comercială, prin sentința nr. 1271 din 29 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să-i achite sumele de 42.800.577 lei, cu titlu de dobânzi calculate până la 5 ianuarie 1999 și 3.213.030 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că, în temeiul contractului, nr. 192/1996 – 1997, reclamanta a efectuat lucrări agricole pentru pârât, iar în schimbul acestor servicii, pârâtul trebuia să predea, până la 15 august 1997, cantitatea totală de 229.300 kg grâu de panificație. Pârâtul și-a îndeplinit obligația cu întârziere, astfel încât datorează reclamantei dobânzile, astfel cum au fost solicitate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul T.I., solicitând schimbarea în totalitate a sentinței atacate și, în consecință, respingerea acțiunii reclamantei.

În motivele de apel, pârâtul arată că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile prevăzute în sarcina sa prin contractul încheiat cu reclamanta, rambursând creditul acordat și dobânzile aferente atât prin predarea de cereale în natură, cât și prin plata de numerar, astfel, pârâtul a predat la baza din Sărmășel grâu în valoare de 28.109.600 lei conform buletinului de cântărire nr. 192/24 iulie 1997 și a plătit în numerar sumele de 13.470.000 lei cu chitanța nr. 500 din 8 decembrie 1997 și, respectiv, 37.112.422 lei cu chitanța nr. 1482677/5 noiembrie 1998. Pârâtul a mai invocat și excepția dreptului reclamantei de a cere dobânzi pentru perioada 10 octombrie 1996 - 11 august 1997, deoarece de la data scadenței acestora și până la data înregistrării acțiunii s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani.

De asemeni, pârâtul a mai arătat că în lunile iulie - august ale anului 1997 a predat spre păstrare, în depozitul reclamantei, cantitatea de 59.237 kg. grâu și 7.222 kg. orz de primăvară, însă, în octombrie a ridicat doar cantitatea de 8.399 kg. grâu și 7.222 kg. orz de primăvară. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 108/A din 13 martie 2001, a admis apelul pârâtului T.I., a schimbat în tot sentința apelată, în sensul respingerii, ca nefondată, a acțiunii reclamantei SC C.C. SA împotriva pârâtului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat că acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată este neîntemeiată, întrucât debitorul pârât a făcut dovada predării cantității de 39.400 kg.

grâu pentru panificație la data de 24 iulie 1997, iar reclamanta nu a precizat modul de calcul al dobânzilor, cu luarea în considerare a acestei plăți parțiale, deși, la primul termen de judecată în apel, cunoștea motivele apelului pârâtului. Împotriva deciziei pronunțată în apel, atât reclamanta SC C.C. SA, cât și pârâtul T.I. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs formulate de reclamantă se arată că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 42.800.577 lei, reprezentând dobânzile calculate la creditul efectiv acordat de B.A. SA, sucursala Mureș, în temeiul art. 3 lit. g) cap. III din contract și conform ratei dobânzii practicate de bancă.

Recurenta susține că totalul creditului stabilit estimativ în contractul încheiat de părți a fost de 51.060.000 lei, din care s-a acordat pârâtului suma de 50.582.422 lei, deci, s-a respectat contractul în proporție de 99%. Mai menționează recurenta, că recurentul-pârât a recunoscut suma acordată cu titlu de credit și a achitat-o în totalitate cu cele două chitanțe (nr. 500 din 8 decembrie 1997 și nr. 14.82677 din 5 noiembrie 1998) dar în ce privește dobânda, greșit a reținut instanța de apel că s-a stins prin predarea de produse în natură, deoarece, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei de pârât, grâul s-a predat bazei Sărmășel, aparținătoare SC C.C. SA Târgu Mureș, unitate distinctă cu personalitate juridică înființată în baza H.G.

nr. 1054/1995. Astfel, prin predarea unei cantități de grâu sau alte produse agricole unei alte societăți cu care, de asemenea, pârâtul a avut încheiat contract de credit, nu se stinge obligația avută față de recurenta reclamantă. Recurenta arată că la înființarea SC C.C. SA, aceasta a preluat toate bazele din județ, iar în cazul în speță grâul fiind predat către baza Sărmășel, a fost reținut în contul datoriei avută de pârât la această societate, iar dobânzile datorate către SC C.C. SA nu au fost stinse. De altfel, precizează recurenta din situația centralizată „Situația Recepții-Plăți-Explicații la dobândă, anexa 4”, rezultă că sumele achitate cu chitanțe au acoperit creditul acordat, neefectuându-se nici o predare de produse în contul datoriei avute, respectiv, a dobânzii datorată.

Pentru motivele arătate, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și menținerea sentinței pronunțată de tribunal ca fiind temeinică și legală. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Din analiza actelor dosarului și, în special a buletinului de cântărire, analiză și recepție nr. 05083 din 24 iulie 1997, prin care recurentul pârât a dovedit că a predat la baza Sărmășel cantitatea de 39.400 kg grâu, rezultă că, în mod corect, a reținut instanța de apel că reclamanta nu a cuprins această recepție în fișa de recepții și, deci, nu a scăzut cu suma de 17.730.000 lei, ce reprezintă valoarea grâului predat, soldul creditului și, în consecință, și dobânda calculată în continuare, după data de 24 iulie 1997, s-ar fi redus corespunzător.

În concluzie, susținerea că predarea cantității de grâu cu buletinul de cântărire, analiză și recepție nr. 05083 din 24 iulie 1997, s-a făcut unei alte societăți și, deci, că nu poate stinge obligația față de recurenta reclamantă, nu poate fi primită, deoarece pe acest buletin este menționat „contractul 192”, deci grâul s-a predat la fondul de consum „baza Sărmășel” în temeiul contractului încheiat cu recurenta-reclamantă. În consecință, neconstatându-se motive de nelegalitate și netemeinicie, care să atragă casarea deciziei pronunțate în apel, recursul reclamantei urmează să fie respins ca nefondat. Prin recursul declarat de pârâtul T.I., motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se susține că, din eroare, instanța de apel nu i-a acordat cheltuielile de judecată achitate și greșit instanța a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, corect trebuia respinsă ca prescrisă. Analizând motivele de recurs formulate de pârât, se reține că nu sunt întemeiate, deoarece, la apel, pârâtul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. În ce privește excepția prescripției acțiunii, instanța de apel a analizat-o, reținând corect că termenul general de prescripție curge de la data scadenței, respectiv, de la expirarea termenului de 10 zile de la recoltare, prevăzut de art. 3 lit. e) din contract, și că acest termen a fost întrerupt prin plățile parțiale făcute de pârât.

Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de reclamantă și pârât, vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC C.C. Mureș SA Târgu Mureș și pârâtul T.I. împotriva deciziei nr. 108/A din 13 martie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2003.