ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2188/2003

S-au luat în examinare recursurile

reclarate de reclamantul D.M.D.și de pârâtele S.C. „B.O.” SRL - Râmnicu Vâlcea

și S.C. „B.” SRL – Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr.6/A din 7 februarie

2002 a Curții de Apel Pitești – secția civilă.

La

apelul nominal se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat

I.I., recurentele-pârâte, ambele prin avocat M.V.F., intimații-pârâți Statul

Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de consilier juridic  V.C.S.,

Consiliul județean Vâlcea prin consilier juridic S.V.și S.C. „A.” S.A. –

Râmnicu Vâlcea prin avocat P.J., lipsind intimatul-pârât Municipiul Râmnicu

Vâlcea prin Primar și intimatul – chemat în garanție Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor.

Avocat

I.I. solicită admiterea  recursului declarat de reclamant și respingerea

recursurilor pârâtelor, depunând concluzii scrise în acest sens.

Avocat

M.V.F.solicită admiterea recursului declarat de reclamant; cu cheltuieli de

judecată.

Consilier

juridic V.C.S., consilier juridic S.V.și avocat J.P., având pe rând cuvântul,

solicită respingerea recursului reclamantului, lăsând la aprecierea instanței

cu privire la recursurile declarate de pârâte.

CURTEA,

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

D.M.D.a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul

Finanțelor, Consiliul județean Vâlcea, S.C. A. S.A., S.C. B. și S.C.

“O.I.”S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța  să fie obligați să-i

lase, în deplină proprietate, imobilul compus din teren, în suprafață de

2316,32 mp. și construcțiile aflate pe acesta (fostul conac Diaconescu),

deținut, în prezent de S.C. B. S.A., situat în municipiul Râmnicu-Vâlcea,

str.Calea lui Traian,  nr.17, precum și terenul în suprafață de 5680,79 mp.,

situat pe aceeași stradă la nr.27-29 (fost 17), deținut de S.C. “O.I.”S.A.

Motivându-și

acțiunea, reclamantul a arătat că, în calitate de succesor ai bunicului D.D.și

tatălui – D.T.este îndreptățit să revendice imobilele susmenționate, trecute

abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr.83/1949 și că ele au

fost înstrăinate pârâtelor S.C. B. S.R.L. și S.C. “O.I.”S.A., actele de

înstrăinare fiind lovite de nulitate și nefiindu-i opozabile.

Ulterior,

acțiunea a fost  completată, reclamantul solicitând introducerea în cauză, în

calitate de pârât a Municipiului Râmnicu Vâlcea, reprezentat de Consiliul local

Rm.Vâlcea și de primar, precum și constatarea nulității tuturor actelor de

preluare, transfer și dispoziție făcute de pârâți, de la data preluării abuzive

a imobilelor de către stat, de la  autorii  săi.

Pârâta

S.C. B. S.A. a formulat cerere reconvențională, solicitând a fi constatat

dreptul său de proprietate asupra construcției pe care a edificat-o pe terenul

în suprafață de 2316,32 mp., revendicat de reclamant.

Prin

sentința civilă nr.110 din 5  iulie 2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea a

fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost completată, a fost admisă cererea

reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., s-a constatat că această

pârâtă este proprietara construcției pe care a edificat-o, pe terenul în

suprafață de 2316,32 mp., situat în Rm.- Vâlcea, Calea lui Traian nr.17, au

fost respinse cererile de  chemare în garanție formulată de pârâtele S.C. B.

S.R.L. și S.C. “O.I.”S.A. și a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor

de judecată.

Apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr.6 A din 7 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești –

secția civilă și a fost obligat acesta la plata sumei de 1.000.000 lei

cheltuieli d e judecată, față de pârâta S.C. A. S.A.

Prin

aceeași decizie au fost respinse, ca nedovedite, cererile de obligare a

reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, formulate de pârâtele S.C.

“O.I.”S.A. și S.C. B. S.R.L. Rm. –Vâlcea.

Împotriva

susmenționatei decizii au declarat recurs reclamantul D.M.D.și pârâtele S.C.

B.O. S.R.L. Rm. – Vâlcea (fostă S.C. “O.I.”S.A.) și S.C. B. S.R.L. Rm. –

Vâlcea.

Prin

recursul său, întemeiat pe prevederile art.304 pct.7,9 și 10 din C.proc.civ.,

reclamantul a susținut, în esență, că statul nu a dobândit imobilul cu titlu

valabil, că instanțele au omis a se pronunța cu privire la

neconstituționalitatea Decretului nr.83/1949, că în mod greșit s-a reținut că

nu are titlu de proprietate pentru că nu și-a reconstituit acest drept în baza

Legii nr.18/1992, că înțelege să invoce în recurs  nulitatea absolută a actelor

de proprietate ale pârâtelor, comparativ cu titlul său de proprietate, acte

încheiate prin fraudă la lege și că eventuala bună-credință a pârâtelor este

lipsită de relevanță în cadrul acțiunii în revendicare.

Recursul

reclamantului este nefondat.

Prin

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (filele 316-328 din dosarul

tribunalului), de către expertul C.T., s-a concluzionat că pe terenul

proprietatea S.C. B. S.R.L. nu se află conacul la care se referă reclamantul în

acțiune, ci o altă construcție și că pe terenul aflat la  OCAOTA Vâlcea au

existat unele construcții, care au fost demolate, dar nu se poate preciza, cu

certitudine, dacă ele au fost conacul și anexe lui.

Cele

două terenuri revendicate au fost cumpărate de la S.C. „A.” S.A., de către

pârâta S.C. „O.I.” S.A., conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la

1 aprilie 1999 (fila 42 dosar fond),  și de către pârâta S.C. „B.” S.R.L., la

data de 18 august 1998 (fila 126), anterior datei de 7 martie 2001, când a fost

introdusă acțiunea, situație în care, prezumția de bună credință a pârâtelor

cumpărătoare nu a fost răsturnată, ceea ce atrage menținerea actelor prin care

acestea și-au dobândit dreptul de proprietate.

În

atare situație, chiar dacă reclamantul și-ar fi dovedit titlul de proprietate

asupra imobilelor revendicate, precum și susținerea în sensul trecerii lor

abuzive în proprietatea statului, ele nu-i mai puteau fi restituite în natură,

ci ar fi putut avea, eventual, doar dreptul de a fi despăgubit prin achivalent

valoric.

Făcând

aplicarea prevederilor art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, instanțele s-au

pronunțat cu privire la valabilitatea titlului statului, astfel că și critica

ce vizează acest aspect nu poate fi primită.

Argumentul

instanțelor privitor la nefinalizarea procedurii de reconstituire a dreptului

de proprietate, conform Legii nr.18/1991, chiar dacă este eronat, nu este de

natură a conduce la schimbarea soluției, care este legală.

Recurentul

nu mai poate invoca în recurs nulitatea actelor prin care cele două

pârâte-cumpărătoare au dobândit dreptul de proprietate asupra  terenurilor

revendicate, deoarece, prin carerea depusă la dosar, la instanța de fond, la

data de 31 mai 2001 (fila 273) aceasta a precizat că nu mai înțelege să

sesizeze instanța cu cererea de constatare a nulității acestor acte.

În

consecință, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 din C.proc.civ.,

urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.

Pârâtele

S.C. B.O.S.R.L. Rm. – Vâlcea (fostă S.C. “O.I.”S.A.) și S.C. B. S.R.L.

Rm.-Vâlcea au atacat cu recurs decizia curții de apel, numai cu privire la

neacordarea cheltuielilor de judecată, pe care le-au dovedit.

Și

aceste recursuri sunt nefondat și urmează a fi respinse, deoarece

pârâtele-apelante nu au depus în dosarul curții de apel originalul chitanțelor

reprezentând onorariile de avocat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de  reclamantul D.M.D.și de  pârâtele S.C. „B.O.” S.R.L. – Râmnicu

Vâlcea și S.C.  „B.” S.R.L. – Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr.6/A  din 7

februarie 2002 a Curții de Apel Pitești – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  27 mai  2003.