ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1410/2003

S-a  luat în examinare recursul declarat de

pârâtele V. M.  C.  și  SC” C.” SRL  Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei

nr.332/A-C din 28 mai 2001 a Curții de Apel Pitești-Secția

comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-au prezentat recurenta

pârâtă SC  „C.” SRL Râmnicu  Vâlcea prin delegat V. M.F. D. lipsind

recurenta pârâtă V. M. C. și intimatul reclamant P.  P..

Procedura legal îndeplinită.

Magistratul asistent referă că

recursul pârâtelor nu a fost timbrat.

Recurenta pârâtă prin reprezentant

timbrează recursul cu 30.000 lei taxă judiciară de timbru

și 1.500 lei timbru judiciar și solicită admiterea recursului

astfel cum a fost declarat și motivat în scris la  dosar.

După dezbateri s-a prezentat  dl.G. D.,

avocatul ales al intimatului reclamant care a solicitat respingerea recursului

cu cheltuieli de  judecată conform chitanței depusă.

C U

R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr.902 din 14 decembrie

2000 Tribunalul Vâlcea- Secția Comercială și Contencios

Administrativ a respins  cererea formulată  de reclamantul  P. P. pentru

excluderea  pârâtei V. M. C. din societate și pentru  dizolvarea SC „C.”

SRL Râmnicu  Vâlcea.

Deasemenea, s-a respins și  cererea

reconvențională formulată de pârâta V. M. C.prin care

solicită excluderea reclamantului din societate și obligarea  acestuia

la restituirea unui autoturism Cielo .

Totodată, s-a respins excepția

lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei SC „C.” SRL  Râmnicu

Vâlcea.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamantul și pârâtele.

Prin Decizia nr.332 din 28 mai 2001 Curtea de

Apel Pitești- Secția Comercială și Contencios Administrativ

a admis  apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința în sensul

admiterii în parte a acțiunii principale și a dispus dizolvarea  SC

„C.”  SRL  Râmnicu Vâlcea.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței.

S-a dispus obligarea pârâților la plata

sumei de 8.456.000 lei cheltuieli de  judecată la fond și apel

către  reclamant.

S-a anulat, ca netimbrat, apelul

pârâților.

În motivarea deciziei s-a reținut, în

esență, că din probele administrate rezultă că între

cei doi asociați au intervenit neînțelegeri care au  dus la încetarea

funcționării societății.

Constatând că o reconciliere între

asociați nu mai este posibilă și că nici unul din

asociați nu a cerut continuarea activității cu asociat unic,

instanța de apel a reținut că cererea reclamantului  de

dizolvare a societății este întemeiată.

Pârâtele au declarat recurs  împotriva acestei

decizii în temeiul art.304 pct.7 Cod procedură civilă, considerând

că aceasta este  nemotivată în fapt și în drept.

Recurenții mai susțin că

hotărârea  este nelegală (art.304 pct.9) întrucât în speță

nu sunt îndeplinite condițiile  prevăzute de lege pentru dizolvarea

societății.

Recurentele susțin că reclamantul

este în culpă pentru nefuncționarea  societății și

că atașamentul acestuia față de societate (affectio societatis)

a dispărut, dar acest lucru nu duce  la dizolvarea societății.

Recursul este neîntemeiat.

Critica recurenților referitoare la

nemotivarea hotărârii nu poate fi  reținută  întrucât din

conținutul acesteia rezultă considerentele  care au determinat

pronunțarea  soluției de dizolvare a societății.

Cât privește critica referitoare la

greșita aplicare a legii, se constată că este neîntemeiată

întrucât  potrivit dispozițiilor art.222(1) lit.e societatea se

dizolvă prin hotărârea  tribunalului, la cererea oricărui

asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre

asociați, care împiedică funcționarea societății.

În speță, ambii asociați au

formulat cereri pentru excluderea  din societate, ca urmare a

neînțelegerilor grave care  împiedicau funcționarea  normală cu

cei doi asociați, dar nu au solicitat continuarea acțivității

societății cu asociat unic.

În această situație, instanța a

fost îndreptățită să admită cererea reclamantului de

dizolvare a societății.

Pentru aceste considerente recursul

urmează să fie  respins.

În temeiul art.274 Cod procedură

civilă urmează ca recurentele să fie  obligate la plata sumei de

5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat  recursul declarat de pârâții V. M. C. și SC 2C.” SRL Râmnicu

Vâlcea împotriva  deciziei nr.332/A-C din 28 mai 2001 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești- Secția comercială și de contencios

administrativ.

Obligă recurenții la plata sumei de

5.000.000 lei cheltuieli de judecată intimatului P. P..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2003.