ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1410/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele V. M. C. și SC” C.” SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr.332/A-C din 28 mai 2001 a Curții de Apel Pitești-Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă SC „C.” SRL Râmnicu Vâlcea prin delegat V. M.F. D. lipsind recurenta pârâtă V. M. C. și intimatul reclamant P. P.. Procedura legal îndeplinită. Magistratul asistent referă că recursul pârâtelor nu a fost timbrat. Recurenta pârâtă prin reprezentant timbrează recursul cu 30.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar și solicită admiterea recursului astfel cum a fost declarat și motivat în scris la dosar. După dezbateri s-a prezentat dl.G.

D., avocatul ales al intimatului reclamant care a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.902 din 14 decembrie 2000 Tribunalul Vâlcea- Secția Comercială și Contencios Administrativ a respins cererea formulată de reclamantul P. P. pentru excluderea pârâtei V. M. C. din societate și pentru dizolvarea SC „C.” SRL Râmnicu Vâlcea. Deasemenea, s-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâta V. M. C.prin care solicită excluderea reclamantului din societate și obligarea acestuia la restituirea unui autoturism Cielo . Totodată, s-a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei SC „C.” SRL Râmnicu Vâlcea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtele. Prin Decizia nr.332 din 28 mai 2001 Curtea de Apel Pitești- Secția Comercială și Contencios Administrativ a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii principale și a dispus dizolvarea SC „C.” SRL Râmnicu Vâlcea. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 8.456.000 lei cheltuieli de judecată la fond și apel către reclamant. S-a anulat, ca netimbrat, apelul pârâților. În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că din probele administrate rezultă că între cei doi asociați au intervenit neînțelegeri care au dus la încetarea funcționării societății.

Constatând că o reconciliere între asociați nu mai este posibilă și că nici unul din asociați nu a cerut continuarea activității cu asociat unic, instanța de apel a reținut că cererea reclamantului de dizolvare a societății este întemeiată. Pârâtele au declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art.304 pct.7 Cod procedură civilă, considerând că aceasta este nemotivată în fapt și în drept. Recurenții mai susțin că hotărârea este nelegală (art.304 pct.9) întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dizolvarea societății. Recurentele susțin că reclamantul este în culpă pentru nefuncționarea societății și că atașamentul acestuia față de societate (affectio societatis) a dispărut, dar acest lucru nu duce la dizolvarea societății.

Recursul este neîntemeiat. Critica recurenților referitoare la nemotivarea hotărârii nu poate fi reținută întrucât din conținutul acesteia rezultă considerentele care au determinat pronunțarea soluției de dizolvare a societății. Cât privește critica referitoare la greșita aplicare a legii, se constată că este neîntemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art.222(1) lit.e societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății. În speță, ambii asociați au formulat cereri pentru excluderea din societate, ca urmare a neînțelegerilor grave care împiedicau funcționarea normală cu cei doi asociați, dar nu au solicitat continuarea acțivității societății cu asociat unic.

În această situație, instanța a fost îndreptățită să admită cererea reclamantului de dizolvare a societății. Pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins. În temeiul art.274 Cod procedură civilă urmează ca recurentele să fie obligate la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții V. M. C. și SC 2C.” SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr.332/A-C din 28 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești- Secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenții la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată intimatului P. P.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.