ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1150/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 508 din 18 aprilie 2001, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ, a admis cererea reclamantei S.C. D.S. S.A. București, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva pârâtei G.Ș.C. Râmnicu Vâlcea, pe care a obligat-o la 17.180.562 lei penalități de întârziere și 1.501.445 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtă a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia comercială nr. 456 din 27 august 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta G.Ș.C. Râmnicu Vâlcea, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Recursul va fi anulat ca netimbrat. Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea achitării sumei de 30.000 lei taxă judiciară și 1500 lei timbru judiciar, conform O.G. nr. 32/1995, obligație ce nu a fost îndeplinită și care atrage aplicarea sancțiunii nulității, conform art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de pârâtul G.Ș.C. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 456 din 27 august 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.