ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1150/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 508 din 18 aprilie 2001,

Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ, a admis

cererea reclamantei S.C. D.S. S.A. București, sucursala Râmnicu Vâlcea,

împotriva pârâtei G.Ș.C. Râmnicu Vâlcea, pe care a obligat-o la 17.180.562 lei

penalități de întârziere și 1.501.445 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă a fost anulat, ca

netimbrat, prin decizia comercială nr. 456 din 27 august 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat

recurs pârâta G.Ș.C. Râmnicu Vâlcea, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Recursul va fi anulat ca netimbrat.

Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997,

recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea achitării sumei de 30.000 lei taxă

judiciară și 1500 lei timbru judiciar, conform O.G. nr. 32/1995, obligație ce

nu a fost îndeplinită și care atrage aplicarea sancțiunii nulității, conform

art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de pârâtul G.Ș.C. Râmnicu Vâlcea,

împotriva deciziei nr. 456 din 27 august 2001 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și contencios administrativ, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie

2003.