ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2384/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4

ianuarie 2001 la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamanta M.V.E. a chemat în

judecată pârâții M.I., SC U.T. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea și SC A.S.R., sucursala

Vâlcea, solicitând obligarea societății asigurătoare – SC A.S.R. - să-i

plătească 83.750.000 lei, sumă la care pârâtul M.I. a fost obligat prin

sentința penală nr. 851 din 6 octombrie 1999 a Judecătoriei Drăgășani.

Prin sentința civilă nr. 1336,

pronunțată la 22 februarie 2001, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat

competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, care, prin

sentința civilă nr. 439/COM, pronunțată, la 6 aprilie 2001, în dosarul nr. 657/COM/2001,

a respins acțiunea reclamantei, admițând excepția autorității lucrului judecat

invocată de pârâta SC A.S.R. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 8373, pronunțată la 20

octombrie 2000, acțiunea reclamantei, împotriva pârâtei SC A.S.R. SA Râmnicu

Vâlcea, având același obiect, a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia nr.

553/A-C, pronunțată, la 22 octombrie 2001, în dosarul nr. 4132/2001, a reținut

că excepția autorității lucrului judecat, reținută de instanța de fond, este

întemeiată în raport cu sentința civilă nr. 8373 din 20 octombrie 2000.

Soluția pronunțată de instanța de

apel a fost atacată cu recurs de reclamantă, care, invocând motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia atacată, susținând

că, în cauză, nu poate interveni prescripția dreptului la acțiune față de

asigurător, deoarece termenul de 2 ani privește numai raporturile dintre

asigurat și asigurător, nu și situația terților, datoria este certă, lichidă și

exigibilă, iar în ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat,

hotărârea pronunțată este criticabilă, deoarece, prin sentința civilă nr. 8373/2000

a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă, față de SC A.S.R. SA, cererea

de reactualizare a debitului stabilit prin sentința penală, nu cererea de

obligare la plată, astfel încât, în cauză, nu operează tripla identitate cerută

de art. 1201 C. civ.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel, examinând cauza în

raport cu criticile aduse sentinței pronunțate de prima instanță și în baza

prevederilor art. 202 C. proc. civ., a reținut corect că, prin sentința civilă nr.

8373 din 20 octombrie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pârâtul M.I. a fost

obligat să plătească reclamantei 31.772.763 lei cu titlu de actualizare

despăgubire. Prin aceeași sentință, acțiunea față de SC A.S.R. SA Râmnicu

Vâlcea, a fost respinsă.

Prin sentința penală nr. 851 din 6

octombrie 1999 a Judecătoriei Drăgășani, societatea de asigurare nu a fost

obligată la plată, iar sentința, în ceea ce o privește, este irevocabilă.

În același timp, acțiunea, împotriva

pârâtei SC A.S.R. SA este prescrisă, în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art.

3 din Decretul nr. 167/1958.

Și susținerea, potrivit căreia

cererea constituie o acțiune oblică, a fost corect înlăturată, deoarece, din

sentința penală, care a constituit titlul de creanță al reclamantei, nu rezultă

că pârâta ar fi fost îndatorată debitorului M.I.

În sfârșit, în raport cu hotărârile

judecătorești invocate de reclamantă, instanța de apel a reținut corect că, în

speță, operează autoritatea lucrului judecat, iar cum prin apel, reclamanta nu

s-a referit și la pârâtul M.I., instanța de apel nu a fost în măsură să examineze

soluția pronunțată în fond și cu privire la acesta, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ.

Reținând, față de cele menționate,

că soluția pronunțată în apel este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., recursul reclamantei, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.V.E. împotriva

deciziei nr. 553/A-C din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 aprilie 2003.