ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 ianuarie 2000, reclamantul M.J.V. a chemat în judecată pe pârâta SC H. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru a fi obligată la plata sumei de 118.434.383 lei, reprezentând 107.355.778 lei cotă de 10 % din profitul net datorat pentru perioada 1998-1999 și 11.078.605 lei penalități de întârziere. Prin sentința civilă nr. 573 din 11 iulie 2000, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea precizată a reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 107.355.778 lei profit și 13.383.815 lei penalități, cu 800.000 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 8 din 15 ianuarie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei.

Recursul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 3921 din 6 iunie 2002, s-a casat decizia de mai sus și s-a trimis cauza spre rejudecare. După casare, prin decizia civilă nr. 31 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Pitești a respins apelul pârâtei, ca nefondat. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 202 din 21 ianuarie 2004, a admis recursul pârâtei, a casat decizia civilă de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare. După cea de-a doua casare, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 13 din 16 februarie 2005 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond (sentința civilă nr. 573 din 11 martie 2000 a Tribunalului Vâlcea) în sensul că a stabilit penalitățile la suma de 3.936.282 lei în loc de 13.383.815 lei, menținând restul dispozițiilor.

Totodată a fost respinsă cererea reclamantei de majorare a pretențiilor în apel. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele părți. Prin recursul său, reclamanta solicită, în esență, obligarea pârâtei la plata sumei de 251.927.232 lei, reprezentând actualizarea sumei de 107.355.778 lei și 11.078.665 lei penalități. Prin recursul declarat de pârâtă nu sunt menționate motivele pe care aceasta înțelege să le invoce. În legătură cu recursurile de față se rețin următoarele: În ceea ce privește recursul reclamantei se constată că în raport de probatoriile administrate în cauză susținerile acesteia nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. În speță, având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat, potrivit îndrumărilor din decizia de casare, corect instanța de apel, prin hotărârea ce se atacă, a reținut că pârâta datorează cota de profit în suma pretinsă de reclamantă, pentru care au fost calculate penalitățile de întârziere aferente în sumă de 3.936.282 lei pentru care a fost antrenată răspunderea contractuală (20 septembrie 1995). Cum reclamanta nu a solicitat penalitățile de întârziere în continuare și nu a declarat apel și nici nu a aderat la apelul pârâtei, corect instanța a înlăturat cererea sa din apel de majorare a pretențiilor, cerere reiterată și prin recursul de față, întrucât în propria cale de atac a apelului, pârâtei nu i se putea face o situație mai grea decât prin hotărârea atacată.

În consecință recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. În ceea ce privește recursul pârâtei, care nu a fost motivat, urmează a fi făcută aplicațiunea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., constatându-se că acesta este nul, întrucât nu a fost motivat în termenul legal, nefiind nici un motiv de ordine publică ce ar fi putut fi invocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.J.V., împotriva deciziei nr. 13/A/C din 16 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Constată nul recursul declarat de pârâta SC H. SRL Bujoreni împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.