ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2008

Deliberând asupra recursurilor, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 3 august 2006, la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1167/COM/2006, reclamanta SC I.C. SA prin administrator judiciar SC V.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru a fi obligată la plata sumei de 287.800 Euro, reprezentând contravaloarea imobilului aflat în proprietatea reclamantei, retrocedat foștilor proprietari, de asemenea, reclamanta a chemat în judecată și pe S.R. prin M.F.P., în calitate de garant al obligațiilor pârâtei. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost privatizată în cursul anului 1999, urmare a achiziționării de către SC D.C.

SRL a pachetului majoritar de acțiuni de la F.P.S., prin încheierea între F.P.S., în calitate de vânzător și SC D.C. SRL, în calitate de cumpărător, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 8/1999. În patrimoniul Societății privatizate SC I. SA se află și imobilul constând în teren în suprafață de 1439 m.p. situat în Râmnicu-Vâlcea. Ulterior privatizării, foștii proprietari ai acestui teren au formulat cerere de revendicare imobiliară, soluționată prin sentința civilă nr. 15 din 20 februarie 2001 de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului (în apel decizia nr. 83/A/2001 a Curții de Apel Pitești în dosarul nr. 2669/2001 și în recurs decizia nr. 725 din 4 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, în dosarul nr. 662/2006).

Inițial, instituția implicată în privatizare a fost F.P.S., care prin O.U.G. nr. 296/2000 a devenit A.P.A.P.S., care la rândul său a devenit, prin H.G. nr. 837/2004, A.V.A.S. prin reorganizarea A.V.A.B. și comasarea prin absorbție a A.P.A.P.S. După rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii de restituire a imobilului reclamanta a încercat soluționarea amiabilă a acestei somații, în temeiul art. 32 4 alin. (3) din Legea nr. 99/1999 și art. 720 1 C. proc. civ., însă pârâta nu s-a prezentat la sediul societății pentru procedura prealabilă a concilierii, stabilită pentru data de 3 iulie 2006. În ceea ce privește chemarea în judecată a S.R. reprezentat de M.F.P., reclamanta a arătat că are calitate procedurală potrivit art. 32 4 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 pentru a garanta îndeplinirea obligațiilor de către pârâta A.V.A.S.

Pârâta A.V.A.S., succesoare legală a A.P.A.P.S. conform art. 1 din O.U.G. nr. 23/2004 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială, excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. La rândul său, S.R. prin M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 5 1 pct. 22 din H.G. nr. 450/1990 privind aprobarea Normelor Metodologice a O.G. nr. 88/1997. Prin încheierea din 15 noiembrie 2006, instanța a respins excepțiile invocate de pârâte. La data de 6 decembrie 2006, S.R. prin M.F.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii, în temeiul art. 720 1 C. proc.

civ., iar la data de 11 aprilie 2007, pârâta A.V.A.S. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepțiile invocate de S.R. prin M.F.P. au fost respinse în ședința publică din 10 ianuarie 2007. Prin sentința nr. 365/ C din 18 aprilie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta A.V.A.S., și, în consecință a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 263.337 Euro echivalentul a 892.180 Ron reprezentând valoarea de circulație a imobilului, teren, în suprafață de 1439 m.p. situat în Râmnicu Vâlcea Str. Gib Mihăiescu. Totodată, a fost obligat S.R. prin M.F.P. să garanteze îndeplinirea obligațiilor de către A.V.A.S.

S-a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 32 4 alin. (1) și 2 din Legea nr. 99/1999, instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor mobile preluate de către stat prin plata unei despăgubiri ce reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat. În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile care a stabilit valoarea de circulație a imobilului teren în suprafață de 1439 m.p. în sumă de 263.337 Euro, echivalentul a 892.180 RON. Împotriva acestei sentințe pârâții A.V.A.S. București și S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea au declarat apel.

Prin apelul declarat A.V.A.S. București susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei prima instanță nu este dovedit prejudiciul, întrucât bunul nu a ieșit din patrimoniul societății privatizate, reclamanta nedeținând un titlu de proprietate cu privire la bunul imobil retrocedat și oricum valoarea avută în vedere este greșită pentru că nu a fost raportată la valoarea contabilă. În apelul declarat de S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. – Vâlcea a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât de la momentul transmiterii către fostul F.P.S. a acțiunilor nu mai are legătură cu acesta și nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, iar acțiunea reclamantei este prematură, nefiind îndeplinite, în cauză, dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., referitor la procedura de conciliere, precum și prevederile art. 32 5 pct. 22 din O.G. nr. 88/1997. Prin decizia nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondate, apelurile pârâților, reținându-se în esență, în argumentările deciziei că excepțiile invocate de pârâți sunt neîntemeiate pentru aceleași considerente reținute de prima instanță (excepția prematurității acțiunii, excepția necompetenței materiale teritorială, excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 32 28 din O.U.G. 88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, excepția prematurității acțiunii având în vedere dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. –Vâlcea), în ce privește fondul cauzei s-a apreciat că valoarea bunurilor se determină, în principiu, în raport de valoarea de piață a bunurilor, iar, pe de altă parte vânzarea acțiunilor s-a făcut în raport de valoarea contabilă a capitalului, situație, în care acoperirea prejudiciului de către pârâta A.V.A.S. să se facă integral și acest prejudiciu nu poate fi reprezentat decât de valoarea efectivă a bunurilor ce au ieșit din patrimoniul reclamantei. Ulterior pronunțării apelurilor reclamanta a formulat, la data de 16 noiembrie 2007, o cerere de completare a deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007, în temeiul art. 281 2 C. proc.

civ., în sensul obligării apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1700 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată cuvenite reclamantei, onorariu de avocat, dovedite cu înscrisurile aflate la dosar și în argumentarea căruia a mai susținut că în încheiere de ședință din 26 septembrie 2007 s-a consemnat cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată, solicitate și prin concluziile scrise depuse la dosar, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008, a admis cererea petentei reclamante SC I.C. SRL prin lichidator SC V.C. SRL Râmnicu-Vâlcea și în consecință a dispus completarea deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că obligă pe apelanții-pârâți, A.V.A.S.

București și S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, să plătească reclamantei SC I.C. SRL Râmnicu - Vâlcea prin lichidator SC V.C. SRL Râmnicu - Vâlcea, suma de 1700 Ron, cu cheltuieli de judecată în apel. În urma celei din urmă hotărâri pârâții S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Râmnicu-Vâlcea a declarat recurs împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, precum și a deciziei nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008 în dosarul nr. 4649/90/2006 pronunțată de aceeași instanță, în același dosar. Împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs și pârâta A.V.A.S.

București. Prin recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, critică soluția dată în apel pentru nelegalitate, în argumentarea căreia susțin că au fost soluționate greșit, excepțiile invocate prin întâmpinare vizând inadmisibilitatea acțiunii, prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a A.V.A.S.-ului, nefiind aplicate textele de lege invocate, incidente în cauză, iar pe fondul cauzei a arătat că instanța de apel a schimbat natura actului juridic, în sensul că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., în interpretarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni raportate la dispozițiile O.U.G.

nr. 88/1997, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 99/1999, invocată ca temei de casare pct. 8 a art. 304 C. proc. civ. Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008 pârâtul S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta SC I.C. SA privind completarea dispozitivului deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în sensul exonerării pârâtului S.R. de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, în argumentarea căruia susțin că în mod greșit la plata cheltuielilor de judecată atâta timp cât S.R.

nu are calitate procesuală pasivă. Prin recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, critică soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate solicitând în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului declarat de A.V.A.S. București și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția comercială, iar, în subsidiar, schimbarea sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivarea recursului, pârâta A.V.A.S. București susține că hotărârile pronunțate au fost date cu încălcarea normelor de competență teritorială respectiv a art. 5 C. proc.

civ., în sensul că potrivit acestui articol raportat la dispozițiile Legii nr. 99/1999, competentă să soluționeze pricina este Tribunalul București, și nu cum din eroare a fost soluționat de Tribunalul Vâlcea. De asemenea, mai susține că au fost încălcate dispozițiile art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997, în sensul că termenul prevăzut în cazul valorificării unui drept stipulat de acest act normativ este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, incidente în cauză și ignorate de către instanța de apel neavând în vedere acest aspect în pricinile în care părțile interesate au dreptul de a cere despăgubiri în situația în care se produc prejudicii în patrimoniul societății comerciale privatizate, cauzate de restituirea către foștii proprietari a imobilelor preluate de stat.

Referitor la acest motiv pârâta A.V.A.S. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei, ca prescrisă în raport de textele de lege invocate, incidente în speță. Un alt motiv de recurs se referă la nedovedirea de către reclamantă a titlului de proprietate privind imobilul din litigiu, în sensul că reclamanta pentru a beneficia de despăgubiri conform textului de lege precitat, mai sus, trebuia să facă dovada faptului că, la momentul privatizării imobilul era inclus în patrimoniul societății. Or, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege, prejudiciul pretins de reclamantă nu există astfel încât acordarea despăgubirilor nu se impune.

În ceea ce privește stabilirea prejudiciului real suferit, pârâta susține, în opinia ei, că trebuie să se aibă în vedere valoarea contabilă a imobilelor restituite în natură, în cuantumul prevăzut de lege, astfel că o altă valoare, în temeiul altor criterii decât cele arătate, ar însemna o îmbogățire fără justă cauză. Și, în sfârșit, pârâta A.V.A.S. mai susține că, în toate cazurile, valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăși 50 % din prețul efectiv plătit de cumpărător, în conformitate cu dispozițiile art. 27 – art. 30 din Legea nr. 137/2002, aplicabile în speță. Înalta Curte urmează să examineze decizia în raport de excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea. Potrivit art. 5 C. proc.

civ., competența teritorială este atrasă de domiciliul pârâtului, obiectul litigiului îl constituie a acțiune în despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al unui imobil restituit în natură către foștii proprietari. Or această acțiune trebuie să fie soluționată în raport de prevederile legale specifice acțiunilor personale, deci după principiul de drept comun, potrivit căruia acțiunile cu caracter personal sunt de competența instanței în raza căreia își are domiciliul pârâtul (art. 5 C. proc. civ.) în condițiile în care prin Legea nr. 99/1999 nu se prevede nici o derogare de la principiul dreptului comun, iar nu după regulile art. 8 C. proc. civ., ce reglementează competența teritorială alternativă.

Cum sediul pârâtelor este în București, urmează a se admite ca fondate recursurile și în baza art. 312 C. proc. civ., a se casa hotărârile atacate și a se trimite cauza spre soluționare la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.E.F. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal și a deciziei nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008 aceleiași instanțe. Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârile menționate mai sus precum și sentința nr. 365/ C din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Vâlcea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal și trimite cauza spre rejudecarea în fond la Tribunalul București.

Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 aprilie 2008.