ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra

recursurilor, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată, la data de 3 august 2006, la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1167/COM/2006, reclamanta SC I.C. SA prin administrator judiciar SC

V.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru a fi obligată

la plata sumei de 287.800 Euro, reprezentând contravaloarea imobilului aflat în

proprietatea reclamantei, retrocedat foștilor proprietari, de asemenea, reclamanta

a chemat în judecată și pe S.R. prin M.F.P., în calitate de garant al

obligațiilor pârâtei.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că a fost privatizată în cursul anului 1999, urmare a

achiziționării de către SC D.C. SRL a pachetului majoritar de acțiuni de la F.P.S.,

prin încheierea între F.P.S., în calitate de vânzător și SC D.C. SRL, în

calitate de cumpărător, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 8/1999.

În patrimoniul

Societății privatizate SC I. SA se află și imobilul constând în teren în

suprafață de 1439 m.p. situat în Râmnicu-Vâlcea.

Ulterior

privatizării, foștii proprietari ai acestui teren au formulat cerere de revendicare

imobiliară, soluționată prin sentința civilă nr. 15 din 20 februarie 2001 de

Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului

și a recursului (în apel decizia nr. 83/A/2001 a Curții de Apel Pitești în

dosarul nr. 2669/2001 și în recurs decizia nr. 725 din 4 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, în dosarul nr. 662/2006).

Inițial, instituția

implicată în privatizare a fost F.P.S., care prin O.U.G. nr. 296/2000 a devenit

A.P.A.P.S., care la rândul său a devenit, prin H.G. nr. 837/2004, A.V.A.S. prin

reorganizarea A.V.A.B. și comasarea prin absorbție a A.P.A.P.S.

După rămânerea

definitivă și irevocabilă a hotărârii de restituire a imobilului reclamanta a

încercat soluționarea amiabilă a acestei somații, în temeiul art. 32

4

alin. (3) din Legea nr. 99/1999 și art. 720

1

C. proc. civ., însă

pârâta nu s-a prezentat la sediul societății pentru procedura prealabilă a

concilierii, stabilită pentru data de 3 iulie 2006.

În ceea ce privește

chemarea în judecată a S.R. reprezentat de M.F.P., reclamanta a arătat că are

calitate procedurală potrivit art. 32

4

alin. (6) din Legea nr. 99/1999

pentru a garanta îndeplinirea obligațiilor de către pârâta A.V.A.S.

Pârâta A.V.A.S.,

succesoare legală a A.P.A.P.S. conform art. 1 din O.U.G. nr. 23/2004 a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială, excepția

prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea

acțiunii reclamantei ca nefondată.

La rândul său, S.R. prin

M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității

cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 5

1

pct. 22 din H.G. nr.

450/1990 privind aprobarea Normelor Metodologice a O.G. nr. 88/1997.

Prin încheierea din

15 noiembrie 2006, instanța a respins excepțiile invocate de pârâte.

La data de 6

decembrie 2006, S.R. prin M.F.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive și excepția inadmisibilității cererii, în temeiul art. 720

1

C.

proc. civ., iar la data de 11 aprilie 2007, pârâta A.V.A.S. a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, excepțiile invocate de S.R. prin M.F.P. au fost

respinse în ședința publică din 10 ianuarie 2007.

Prin sentința nr. 365/

C din 18 aprilie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârâta A.V.A.S., și, în consecință a fost admisă acțiunea

reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 263.337 Euro

echivalentul a 892.180 Ron reprezentând valoarea de circulație a imobilului, teren,

în suprafață de 1439 m.p. situat în Râmnicu Vâlcea Str. Gib Mihăiescu.

Totodată, a fost

obligat S.R. prin M.F.P. să garanteze îndeplinirea obligațiilor de către A.V.A.S.

S-a reținut, în

esență, că potrivit dispozițiilor art. 32

4

alin. (1) și 2 din Legea nr.

99/1999, instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea

prejudiciilor sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii

proprietari a bunurilor mobile preluate de către stat prin plata unei

despăgubiri ce reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat.

În cauză a fost

dispusă efectuarea unei expertize contabile care a stabilit valoarea de

circulație a imobilului teren în suprafață de 1439 m.p. în sumă de 263.337 Euro, echivalentul a 892.180 RON.

Împotriva acestei

sentințe pârâții A.V.A.S. București și S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.

Vâlcea au declarat apel.

Prin apelul declarat

A.V.A.S. București susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

excepțiilor invocate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei prima instanță nu

este dovedit prejudiciul, întrucât bunul nu a ieșit din patrimoniul societății

privatizate, reclamanta nedeținând un titlu de proprietate cu privire la bunul

imobil retrocedat și oricum valoarea avută în vedere este greșită pentru că nu

a fost raportată la valoarea contabilă.

În apelul declarat de

S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. – Vâlcea a susținut că nu are calitate

procesuală pasivă, întrucât de la momentul transmiterii către fostul F.P.S. a

acțiunilor nu mai are legătură cu acesta și nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni, iar acțiunea reclamantei este prematură, nefiind îndeplinite, în

cauză, dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., referitor la procedura

de conciliere, precum și prevederile art. 32

5

pct. 22 din O.G. nr. 88/1997.

Prin decizia nr. 101/

A-C din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondate, apelurile pârâților, reținându-se în

esență, în argumentările deciziei că excepțiile invocate de pârâți sunt

neîntemeiate pentru aceleași considerente reținute de prima instanță (excepția

prematurității acțiunii, excepția necompetenței materiale teritorială, excepția

prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 32

28

din O.U.G. 88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, excepția

prematurității acțiunii având în vedere dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R. prin M.F.P.

reprezentat de D.G.F.P. –Vâlcea), în ce privește fondul cauzei s-a apreciat că

valoarea bunurilor se determină, în principiu, în raport de valoarea de piață a

bunurilor, iar, pe de altă parte vânzarea acțiunilor s-a făcut în raport de

valoarea contabilă a capitalului, situație, în care acoperirea prejudiciului de

către pârâta A.V.A.S. să se facă integral și acest prejudiciu nu poate fi reprezentat

decât de valoarea efectivă a bunurilor ce au ieșit din patrimoniul reclamantei.

Ulterior pronunțării

apelurilor reclamanta a formulat, la data de 16 noiembrie 2007, o cerere de

completare a deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007, în temeiul art. 281

2

C. proc. civ., în sensul obligării apelanților pârâți la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 1700 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată cuvenite

reclamantei, onorariu de avocat, dovedite cu înscrisurile aflate la dosar și în

argumentarea căruia a mai susținut că în încheiere de ședință din 26 septembrie

2007 s-a consemnat cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată,

solicitate și prin concluziile scrise depuse la dosar, însă instanța a omis să

se pronunțe asupra lor.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008, a admis cererea petentei reclamante

SC I.C. SRL prin lichidator SC V.C. SRL Râmnicu-Vâlcea și în consecință a

dispus completarea deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că obligă

pe apelanții-pârâți, A.V.A.S. București și S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.

Vâlcea, să plătească reclamantei SC I.C. SRL Râmnicu - Vâlcea prin lichidator SC

V.C. SRL Râmnicu - Vâlcea, suma de 1700 Ron, cu cheltuieli de judecată în apel.

În urma celei din

urmă hotărâri pârâții S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Râmnicu-Vâlcea a

declarat recurs împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, precum și

a deciziei nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008 în dosarul nr. 4649/90/2006

pronunțată de aceeași instanță, în același dosar.

Împotriva deciziei nr.

101/ A-C din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ, a declarat recurs și pârâta A.V.A.S. București.

Prin recursul

declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea împotriva

deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, critică soluția dată în apel

pentru nelegalitate, în argumentarea căreia susțin că au fost soluționate

greșit, excepțiile invocate prin întâmpinare vizând inadmisibilitatea acțiunii,

prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a A.V.A.S.-ului,

nefiind aplicate textele de lege invocate, incidente în cauză, iar pe fondul

cauzei a arătat că instanța de apel a schimbat natura actului juridic, în

sensul că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., în

interpretarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni raportate

la dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările și completările aduse de

Legea nr. 99/1999, invocată ca temei de casare pct. 8 a art. 304 C. proc. civ.

Prin recursul

declarat împotriva deciziei nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008 pârâtul S.R. prin

M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. solicită admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta SC I.C.

SA privind completarea dispozitivului deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în sensul exonerării

pârâtului S.R. de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1700 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată în apel, în argumentarea căruia susțin că în

mod greșit la plata cheltuielilor de judecată atâta timp cât S.R. nu are

calitate procesuală pasivă.

Prin recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4

octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, critică soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate solicitând în

principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea

apelului declarat de A.V.A.S. București și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Tribunalului București, secția comercială, iar, în subsidiar,

schimbarea sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea

recursului, pârâta A.V.A.S. București susține că hotărârile pronunțate au fost

date cu încălcarea normelor de competență teritorială respectiv a art. 5 C.

proc. civ., în sensul că potrivit acestui articol raportat la dispozițiile

Legii nr. 99/1999, competentă să soluționeze pricina este Tribunalul București,

și nu cum din eroare a fost soluționat de Tribunalul Vâlcea. De asemenea, mai

susține că au fost încălcate dispozițiile art. 32

28

din O.U.G. nr. 88/1997,

în sensul că termenul prevăzut în cazul valorificării unui drept stipulat de

acest act normativ este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau

trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data

nașterii dreptului, incidente în cauză și ignorate de către instanța de apel

neavând în vedere acest aspect în pricinile în care părțile interesate au

dreptul de a cere despăgubiri în situația în care se produc prejudicii în

patrimoniul societății comerciale privatizate, cauzate de restituirea către

foștii proprietari a imobilelor preluate de stat. Referitor la acest motiv

pârâta A.V.A.S. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și

pe fond respingerea acțiunii reclamantei, ca prescrisă în raport de textele de

lege invocate, incidente în speță.

Un alt motiv de

recurs se referă la nedovedirea de către reclamantă a titlului de proprietate

privind imobilul din litigiu, în sensul că reclamanta pentru a beneficia de

despăgubiri conform textului de lege precitat, mai sus, trebuia să facă dovada

faptului că, la momentul privatizării imobilul era inclus în patrimoniul

societății. Or, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege,

prejudiciul pretins de reclamantă nu există astfel încât acordarea

despăgubirilor nu se impune.

În ceea ce privește

stabilirea prejudiciului real suferit, pârâta susține, în opinia ei, că trebuie

să se aibă în vedere valoarea contabilă a imobilelor restituite în natură, în

cuantumul prevăzut de lege, astfel că o altă valoare, în temeiul altor criterii

decât cele arătate, ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.

Și, în sfârșit,

pârâta A.V.A.S. mai susține că, în toate cazurile, valoarea despăgubirilor

acordate nu va putea depăși 50 % din prețul efectiv plătit de cumpărător, în

conformitate cu dispozițiile art. 27 – art. 30 din Legea nr. 137/2002,

aplicabile în speță.

Înalta Curte urmează

să examineze decizia în raport de excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

Vâlcea.

Potrivit art. 5 C.

proc. civ., competența teritorială este atrasă de domiciliul pârâtului,

obiectul litigiului îl constituie a acțiune în despăgubiri, reprezentând

echivalentul bănesc al unui imobil restituit în natură către foștii

proprietari.

Or această acțiune

trebuie să fie soluționată în raport de prevederile legale specifice acțiunilor

personale, deci după principiul de drept comun, potrivit căruia acțiunile cu

caracter personal sunt de competența instanței în raza căreia își are

domiciliul pârâtul (art. 5 C. proc. civ.) în condițiile în care prin Legea nr. 99/1999

nu se prevede nici o derogare de la principiul dreptului comun, iar nu după

regulile art. 8 C. proc. civ., ce reglementează competența teritorială

alternativă.

Cum sediul pârâtelor

este în București, urmează a se admite ca fondate recursurile și în baza art. 312

C. proc. civ., a se casa hotărârile atacate și a se trimite cauza spre

soluționare la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul S.R. prin M.E.F. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea împotriva

deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal și a deciziei nr. 14/ A-C din 6

februarie 2008 aceleiași instanțe.

Admite recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile

menționate mai sus precum și sentința nr. 365/ C din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Vâlcea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal și trimite cauza

spre rejudecarea în fond la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 aprilie 2008.