ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2725/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2725/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în
examinare recursul declarat de pârâții C.D.și S.C. “M.” SRL Ionești împotriva
deciziei nr.103/A din 19.12.2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă.
La apelul
nominal s-au prezentat: recurentul-pârât C.D.în nume propriu și ca
administrator al S.C. “M.” SRL Ionești, asistat de avocat G.D.și intimații reclamanți
F.D.personal și asistat de avocat B.C., S.C.și F.F., ambii reprezentați de
același avocat.
Procedura
completă.
Avocat B.C.,
care precizează că F.F. și F.D.înțeleg să continue procesul în calitate de
moștenitori ai defunctului F.G., arată că la dosarul cauzei au fost depuse acte
de către aceștia, care au fost comunicate părților adverse.
La rândul său,
avocat G.D.depune acte, comunicându-le celorlalte părți din dosar.
Părțile
prezente arată că nu înțeleg să solicite amânarea pricinii pentru a lua
cunoștință de actele depuse.
Având cuvântul,
avocat G.D.solicită admiterea recursului și obligarea intimaților la plata
cheltuielilor de judecată.
Avocat B.C.
pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și obligarea recurenților
la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Asupra
recursului de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul
Vâlcea, prin decizia civilă nr.172/8.10.2001, a admis acțiunea formulată de
reclamanții: F.G., S.C., în contradictoriu cu pârâții: C. D., S.C. „M.” SRL
Ionești Vâlcea, și pe cale de consecință, pârâții au fost obligați la plata
sumei de 216.237.500 lei cu titlu de daune față de reclamantul F.G. și la
12.352.400 lei cu același titlu față de S.C.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că la data de 2.12.2000 în incinta barului
aparținând S.C. „M.” SRL Ionești al cărui administrator și proprietar este
pârâtul C.D., a izbucnit un incendiu, care s-a propagat asupra imobilelor
vecine, proprietatea reclamanților.
Prejudiciul
încercat de reclamanți s-a ridicat la 216.237.500 lei (C. D.) și 12.352.400 lei
(S.C.), conform evaluărilor făcute de expertul M.C..
S-a mai reținut
că, incendiul s-a produs urmare a scurt circuitului electric produs la barul
proprietatea pârâtului C.D., așa cum rezultă din actul constatator întocmit de
Grupul de Pompieri al Județului Vâlcea.
Prin decizia
civilă nr.103/A/9.12.2001 a Curții de Apel Pitești, s-a respins ca nefondat
apelul declarat de pârâții: C.D.și S.C. „M.” SRL, în contradictoriu cu
intimații-reclamanți: F.G. și S.C..
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut că prejudiciul încercat de reclamanți s-a
datorat scurt circuitului electric ce s-a produs la barul proprietatea
pârâtului C.D., așa cum rezultă din actul constatator întocmit de Grupul de
Pompieri al Județului Vâlcea.
Împotriva
deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs pârâții: C.D.și S.C.
„M.” SRL Râmnicu Vâlcea, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece:
- probatoriul
existent în cauză este insuficient pentru a se putea trage o concluzie în
sensul că incendiul ce s-a produs la barul proprietatea recurentului s-a
datorat unui scurcircuit, la instalația electrică;
- deși apelul
s-a respins ca nefondat, totuși din considerente rezultă că apelanții sunt
decăzuți din dreptul de a mai motiva calea de atac, întrucât motivarea apelului
s-a făcut peste termenul de 15 zile prevăzut de art.248 C.proc.civ..
Recursul nu
este fondat.
Prin art.1000
alin.1 C.civ., a fost instituită răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe
prezumția culpei – prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu
înțelegându-se orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mișcare,
între care și electricitatea.
Această
prezumție de responsabilitate se întemeiază pe aceea că persoana care are paza
legală a lucrului nu și-a îndeplinit această obligație de rezultat și că
temeiul răspunderii se justifică pe baza lipsei de pază a lucrului.
În ceea ce
privește conținutul mențiunii de pază la care se referă prevederea legală
sus-menționată, este de necontestat că aceasta nu privește paza materială, ci
paza juridică care, în principiu, revine proprietarului deoarece, în baza
acestei calități, numai acesta are dreptul și obligația de control asupra
lucrului și, deci, îndreptățit să ia măsurile necesare pentru ca lucrul să nu
se afle în situația de a cauza altora un prejudiciu.
În speță, cauza
procedurii faptului păgubitor pentru reclamanții F.G. și S.C. a constituit-o
declanșarea incendiului în incinta proprietății pârâtului C.D., determinat de
ignorarea de către acesta a măsurilor pe care trebuia să le prevadă și să le
realizeze la sistemul instalațiilor și aparatelor electrice precum și oricăror
alte condiții care ar fi putut declanșa un eventual incendiu și pe care pârâtul
putea și trebuia să le prevadă.
Este de
necontestat că incendiul s-a produs în incinta barului „M.” al cărui proprietar
și administrator este pârâtul, care avea obligația de control asupra barului
și, deci îndreptățit să ia măsurile necesare pentru ca lucrul (barul) să nu se
afle în situația de a cauza prejudicii reclamanților prin incendierea
proprietăților acestora.
Așadar, în
cauză operează răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe prezumția culpei –
prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu înțelegându-se orice bunuri
mobile sau imobile care se află sau nu în mișcare, între care și
electricitatea.
Chiar dacă
pârâtul nu a determinat în mod nemijlocit producerea faptei păgubitoare, în
sarcina lui se reține neîndeplinirea unor obligații de diligență ce constau în
sarcina de a controla periodic instalația electrică la barul „M.”, lucru care
ar fi determinat înlăturarea situației păgubitoare.
Prin urmare,
probatorul existent în cauză este suficient pentru a concluziona că incendiul
ce a izbucnit la barul „M.” proprietatea pârâtului C.D.s-a datorat culpei
acestuia care nu a controlat periodic instalația electrică de la bar, lucru
care ar fi înlăturat producerea incendiului care ulterior s-a propagat la
construcțiile vecine ale reclamanților. Deci critica referitoare la
insuficiența probatorului existent în cauză nu poate fi reținută deoarece nu
are fundament juridic.
Neîntemeiată
este și critica referitoare la existența unei contradicții între considerentele
și dispozitivul deciziei atacate, întrucât printr-o motivare amplă, instanța de
apel s-a pronunțat pe fondul cauzei, lucru care rezultă atât din considerente
cât și din dispozitivul deciziei criticate.
Pentru toate
aceste considerente, Curtea reține că recursul declarat de pârâții C.D.și S.C.
„M.” SRL Ionești, împotriva deciziei civile nr.103/A/19.12.2001 a Curții de
Apel Pitești este nefondat și în consecință, conform art.312 alin.1 C.proc.civ.
se va respinge ca nefondat.
Recurenții vor
fi obligați la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
față de intimații S.C., F.F. și F.D., potrivit art.274 C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca
nefondat recursul declarat de pârâții C.D.și S.C. “M.” SRL Ionești împotriva
deciziei nr.103/A din 19.12.2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă.
Obligă pe
recurenți la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată față de
intimații S.C., F.F. și F.D.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.