ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4002/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2001, sub nr. 853/2001, pe rolul Judecătoriei Horezu, reclamantul, M.N.N., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâții, P.P.I., P.I.L. și P.I.G., să-i lase în deplină proprietate și posesie un teren în suprafață de 500 m.p., care face parte dintr-un teren mai mare, situat în punctul „Padina”, de pe raza satului Bîrlogu, comuna Stoenești, județul Vâlcea, și la plata sumei de 5.000.000 lei reprezentând contravaloarea a trei plute și un tei pe care pârâții i-au tăiat de pe acest teren. Prin sentința civilă nr. 353 din 25 februarie 2002, Judecătoria Horezu, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, M.N.N., a obligat pârâții, P.P.I., P.I.L.

și P.I.G., să-i lase în deplină proprietate și posesie reclamantului, terenul în suprafață de 1023 m.p. situat în punctul „Padina”, sat Bîrlogu, comuna Stoenești, având ca vecini la est pe pârâți, la nord pe Ș.I., la vest reclamantul și R.I., și la sud pe moștenitorii lui F.C.; a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 3.500.00 lei reprezentând contravaloarea arborilor tăiați de către aceștia de pe terenul reclamantului, și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.660.000 lei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamantul și pârâții. Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 110 din 3 februarie 2003, a respins apelul declarat de reclamant și a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat în tot sentința civilă nr. 353 din 25 februarie 2002, iar, pe fond, a respins acțiunea și a obligat apelantul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500.000 lei, către apelanții-pârâți.

Această decizie a fost recurată, în termen legal, de reclamantul, M.N.N., susținând că este nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 10 C. proc. civ. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 550/R din 26 martie 2003, a respins, ca nefondat, recursul și l-a obligat pe recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată de 1.500.000 lei către intimații-pârâți. Împotriva acestei decizii, reclamantul, M.N.N., a introdus un al doilea recurs (cel de față), care este inadmisibil pentru următoarele considerente: Este de reținut că acțiunea care constituie obiectul prezentei cauze a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, apoi apelurile declarate împotriva sentinței pronunțate de judecătorie au fost soluționate de către tribunal, iar recursul declarat împotriva deciziei tribunalului a fost soluționat de către curtea de apel, care a pronunțat o hotărâre irevocabilă.

În consecință, cauza a parcurs toate gradele de jurisdicție existente în sistemul judiciar român (fond, apel, recurs). Conform reglementărilor cuprinse în art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile, ceea ce înseamnă că, la rândul lor, asemenea hotărâri nu sunt recurabile. Această soluție este în concordanță cu regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, corelativ, cu principiul puterii lucrului judecat, astfel că un al doilea recurs în aceeași cauză este inadmisibil. În consecință, recursul reclamantului urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul, M.N.N., împotriva deciziei nr. 550/R din 26 martie 2003, a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2004.