ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4041/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1247 din 14

octombrie 2003, Judecătoria Horezu a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost

precizată, formulată de reclamantul P.C.I., în contradictoriu cu pârâții M.D.A.,

M.G.G., M.G.I. și C.G.E., Consiliul local Stoenești și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a constatat ca fiind nul absolut, actul de

schimb încheiat la 2 iunie 1969, cu privire la terenul de 0,25 ha situat în

comuna Stoenești, județul Vâlcea.

Totodată s-a dispus obligarea pârâtului M.G.G.

de a respecta deplina proprietate și liniștita posesie a reclamantului asupra

terenului de 2080,03 mp, iar pârâții O.G.E., P.G.G. și G.L.S.A. au fost

obligați de a-i lăsa reclamantului în deplină proprietate terenul de 1650,35

mp, ambele imobile fiind situate pe raza comunei Stoenești, județul Vâlcea.

Prin decizia nr. 179/A din 3 februarie

2004, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul formulat de pârâții

M.D.A., M.G.G., M.G.I. și C.G.E. și schimbând în parte sentința, a respins

acțiunea formulată de reclamantul P.C.I., în contradictoriu cu acești pârâți,

cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a actului de schimb

încheiat la 20 iulie 1969, având ca obiect terenul de 0,25 ha, în litigiu.

A respins capătul de cerere vizând obligarea

acelorași pârâți de a respecta deplina proprietate și liniștita posesie a

reclamantului asupra terenului de 2080,03 ha. situat în pct. „Nicula” comuna

Stoenești, județul Vâlcea.

L-a obligat pe reclamant la plata

către apelanți a sumei de 5.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. pârâții M.D.A., M.G.G., M.G.I.

și C.G.E. care susțin în esență că instanța în mod greșit l-a obligat pe

reclamant la plata doar a unei părți din cheltuielile de judecată.

Recursul este fondat urmând a fi admis

pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată.

În speță, instanța de apel l-a obligat pe

reclamant la plata către pârâți a sumei de doar 5.000.000 lei reprezentând

onorariul avocațial, omițând celelalte cheltuieli ocazionate de judecata în

fond și în apel ( a dosar nr. 5611/2003 al Curții de Apel Pitești, precum și

dosar nr. 1083/2003 al Judecătoriei Horezu).

În consecință, recursul urmează a se

admite cu consecința modificării în parte a deciziei atacate și a obligării reclamantului

de a plăti recurenților pârâți toate cheltuielile ocazionate de derularea

prezentului litigiu.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții M.D.A., M.G.G., M.G.I.

și C.G.E. împotriva deciziei nr. 179 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă.

Modifică în parte decizia, în sensul că obligă pe

reclamantul P.C.I. la 4.550.000 lei cheltuieli de judecată către recurenții

pârâți. Menține restul dispozițiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.