ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3225/2002, reclamantul M.C. a chemat

în judecată pe pârâtul P.M., solicitând să fie obligat să-i lase în deplină

proprietate și posesie suprafața de 0,06 ha în punctul numit „Fețe Cârciu”.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că pentru terenul în litigiu i s-a reconstituit dreptul de proprietate

conform hotărârii nr. 182 din 25 septembrie 1995 a Comisiei județene de fond

funciar Gorj, dar titlul de proprietate s-a emis numai pe suprafața de 1968 mp,

deși comisia a fost obligată prin hotărâre judecătorească să-i emită titlul

pentru 2500 mp.

Prin sentința civilă nr. 63 din 20

ianuarie 2003, Judecătoria Motru a respins acțiunea.

Prima instanță a reținut că

reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului pe

care îl revendică de la pârât, din probatoriile dosarului rezultând că terenul

revendicat nu se află în posesia pârâtului.

După parcurgerea unui prim ciclu

procesual, Curtea de Apel Craiova, rejudecând apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței nr. 63 din 20 ianuarie 2003, prin decizia civilă nr. 144

pronunțată la 11 februarie 2004, a admis apelul și a schimbat sentința în

sensul că a admis în parte acțiunea în revendicare și a obligat pârâtul să-i

lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în

suprafață de 308 mp, individualizat conform schiței anexă nr. 2 la raportul de

expertiză întocmit de ing. I.I.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut, față de constatările raportului de expertiză

efectuat în rejudecarea apelului, că lățimea terenului deținut de reclamant

este mai mică decât cea indicată în actele de proprietate și schițele de

parcelare, rezultând un minus de 353 mp teren, din care 308 mp sunt ocupați de

pârâtul P.M.

S-a apreciat că acțiunea în

revendicare introdusă de reclamant este întemeiată în parte, făcându-se dovada,

potrivit art. 480 C. civ., că din terenul cu privire la care reclamantului i

s-a recunoscut dreptul de proprietate, pârâtul ocupă nelegitim suprafața de 308

mp.

Împotriva acestei decizii, pârâtul P.M.

a formulat recurs, susținând, în esență, că instanța de fond a reținut corect

faptul că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra

terenului pe care l-a revendicat de la el, că el este proprietarul unei

suprafețe de teren de 4950 mp, pe care l-a dobândit prin donație de la B.D. și B.C.

și care nu se suprapune cu terenul solicitat de reclamant; de asemenea, a

contestat concluziile raportului de expertiză, întrucât nu a avut în vedere

contractele de vânzare-cumpărare încheiate la 31 iulie 1937 și 11 mai 1944, în

care figurează în calitate de cumpărător B.D., antecesorul donatorilor săi B.D.

și B.C., care au fost proprietarii terenului până în momentul încheierii

donației.

Recursul este nefondat.

Procedând la rejudecarea apelului,

Curtea de Apel Craiova a dispus efectuarea unei expertize topometrice; ambele

părți cu formulat obiecțiuni, care au fost respinse de instanță ca

neîntemeiate.

Examinând considerentele și

concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. I.I., se constată, așa cum,

de altfel, corect a constatat și instanța de apel, că expertul a efectuat

măsurătorile terenurilor deținute de părți în raport cu actele de proprietate

pe care părțile le-au prezentat, precum și având în vedere indicațiile din

decizia de casare, potrivit cărora nu s-a dat eficiență juridică actelor ce

dovedesc dobândirea proprietății de către autorul donatorilor, de vreme ce

regimul juridic al terenurilor s-a stabilit în baza dispozițiilor Legii nr.

18/1991.

Criticile exprimate de recurent sunt

neîntemeiate.

Expertul a stabilit că lățimea

terenului deținut de reclamant este mai mică față de cea care reiese din actele

de proprietate, rezultând că suprafața de 308 mp este ocupată de pârât.

În ceea ce privește proprietatea

pârâtului, s-a constatat în mod corect că acesta deține în plus suprafața de

308 mp, față de actele de proprietate, ori acest teren a fost ocupat de la

reclamant.

Rezultă că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală, stabilind că acțiunea în revendicare este

întemeiată în parte, deoarece s-a făcut dovada, potrivit art. 480 C. civ., că

din terenul cu privire la care i s-a recunoscut reclamantului dreptul de

proprietate, pârâtul ocupă fără drept suprafața de 308 mp.

Față de considerentele exprimate mai

sus, recursul apare ca nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul P.M. împotriva deciziei nr. 144 din 11 februarie 2004 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie

2005.