ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6860/2006

Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 717 din 3 iunie 2004, la Tribunalul Gorj, reclamanții N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. și C.P., în calitate de moștenitori ai defunctului C.D., au formulat contestație împotriva deciziei nr. 415 din 5 mai 2004 emisă de pârâta C.N.L.O. SA Târgu Jiu prin care li s-a respins notificarea prin care au solicitat despăgubiri bănești pentru suprafața de 9,70 ha teren agricol, arabil și pădure, ocupat de obiective miniere și utilaje de decopertat. Prin sentința nr. 180 din 25 iunie 2004, Tribunalul Gorj a respins acțiunea reclamanților reclamanții N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. și C.P.

împotriva pârâtei C.N.L.O. SA Târgu Jiu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 “nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea 18/1991 de fond funciar, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.” . În acest sens, s-a arătat că legiuitorul a avut în vedere ca și domeniu de reglementare a acestei legi, numai acele terenuri situate în intravilanul localității, care până la intrarea în vigoare a Legii 1/2000 nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.

Potrivit probelor instanța a reținut că suprafața de teren de 9,70 ha solicitată de reclamanți a făcut obiectul legilor fondului funciar, reclamanților fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate, dar neexistând posibilitatea restituirii în natură s-a dispus înscrierea lor în anexa 39 a Legii nr. 1/2000 pentru acordarea de despăgubiri. Suprafața de teren figurează la poziția 6 la numele reclamantului C.G., în tabelul nominal de persoane fizice pentru care nu s-au putut restitui în natură suprafețele de teren solicitate. Respectiva împrejurare s-a confirmat prin adresa nr. 2271 din 28 noiembrie 2002 emisă de Primăria Comunei Câlnic și recunoscută de către reclamanți. Prin decizia nr. 713 din 7 martie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții N.M., C.G., C.C., C.D., C.V.

și C.P. împotriva sentinței nr. 180 din 25 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu intimata C.N.L.O. Târgu Jiu. Instanța de apel a reținut că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001 terenurile solicitate de reclamanți nu intră sub incidența acestei legi, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar. S-a arătat că, în speță, este de necontestat că terenul în litigiu a fost solicitat de către reclamanți în temeiul Legii nr. 1/2000, fiind înscriși în anexa nr. 39, poziția 6 la Hotărârea Comisiei Județene nr. 3153/2000, pentru acordarea de despăgubiri. În plus, instanța de apel a avut în vedere că apelanții-reclamanți au recunoscut în fața instanței că nu au atacat hotărârea privind înscrierea lor în anexa nr. 39 a Legii nr. 1/2000 pentru acordarea de despăgubiri, situație față de care terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

În acest context s-a concluzionat că susținerile apelanților-reclamanți, în sensul preluării abuzive a terenurilor, a aspectelor privind actualii deținători ai terenului și că despăgubirile trebuiesc achitate de actualii deținători sunt irelevante. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanții, fără a arăta temeiul legal. Susțin în esență că instanța de apel greșit a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 1/2000, deoarece reparația prejudiciului trebuie realizată în temeiul Legii 10/2001, deoarece întreaga suprafață este ocupată efectiv de obiective miniere și utilaje miniere aparținând intimatei, terenul fiind preluat de la autorii lor în mod abuziv.

Analizând recursul declarat de reclamanții N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. și C.P. în limita motivului de nelegalitate invocat, ce face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat. Recurenților reclamanți le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9,70 ha. teren în baza cererii formulate în temeiul Legii nr. 1/2000 conform Hotărârii nr. 1353/2002 a Comisiei Județene pentru aplicarea legii fondului funciar.

Deoarece nu a existat posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamanților, ca moștenitori ai lui C.D., s-a dispus înscrierea în anexa nr. 39 a Legii nr. 1/2000 pentru acordarea despăgubirilor corespunzătoare, conform înscrisurilor aflate la filele 6-7 din dosarul instanței de fond, respectiv adresa nr. 2273/28 noiembrie 2002, emisă de Primăria Comunei Câlnic, județul Gorj și tabelul nominal cuprinzând persoanele fizice pentru care nu există suprafețe de teren agricol pentru restituirea integrală, reprezentând anexa nr. 39. Această împrejurare a fost recunoscută de către reclamanți atât în fața instanței de fond cât și a instanței de apel.

Este adevărat că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, “nu intră sub incidența acestor legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997” . Acest articol delimitează sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 de cea a unora dintre actele normative “înrudite” în sensul că au un caracter reparator. În cauză, s-a dovedit nu numai faptul că terenurile în litigiu intră sub incidența legii fondului funciar ci împrejurarea că au și fost aplicate dispozițiile respectivei legi, reclamanți fiind în măsură să-și valorifice hotărârea în posesia căreia se află.

Față de aceste considerente, este evident că instanța de apel corect a apreciat incidența dispozițiilor art. 8 din Legea 10/2001, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. neregăsindu-se în speță, ceea ce impune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. și C.P. împotriva deciziei nr. 713 din 07 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2006.