ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4560/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2002 la Tribunalul Gorj reclamanta P.A. a contestat decizia nr.1 din 18 ianuarie 2002 emisă de S.C. N.S.T. SRL Târgu Jiu solicitând anularea ca netemeinică și nelegală și pe cale de consecință obligarea pârâtei la restituirea în natură a unui teren în suprafață de 192 m.p. situat în Tg. Jiu, având ca vecini: Est - M.R. și R., Vest - rest proprietatea reclamantului, Nord - rest proprietate și Sud - S.C. P. SRL. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că terenul în litigiu face parte din fosta curte a imobilului ce a aparținut defunctului R.C.(autorul său) și care a devenit proprietatea fiului și nurorii sale M.R.

și R., fiind ocupat abuziv în 1974 de către fosta I.P.R.U.C. Tg.Jiu, devenită ulterior S.C. S. S.A., ale cărei acțiuni majoritare au fost cumpărate de către pârâtă. Se mai arată că Consiliul Județean Gorj a emis în baza H.G. nr. 834/1991 certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria G.J. nr. 0005/1 iulie 1993 pentru S.C. S. S.A. Tg. Jiu. Reclamantul a mai susținut că terenul nu a putut fi solicitat în temeiul Legii fondului funciar întrucât acesta nu intrase în proprietatea C.A.P. sau a primăriei. Prin sentința civilă nr. 89 din 16 aprilie 2002 Tribunalul Gorj a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr.1 din 18 ianuarie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să restituie reclamantei suprafața de 166 m.p.

teren situat în Tg. Jiu. A mai fost obligată pârâta la 1.400.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu cu actul de vânzare cumpărare din 10 ianuarie 1930, că acesta este ocupat de pârâtă nefiind ieșit din circuit civil, prin acte legale, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel criticând în esență soluționarea litigiului fără ca în cauză să fie citat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor. S-a mai arătat că prin restituirea în natură a terenului din litigiu ocupat de construcții cu caracter definitiv și care aparțin în proprietate pârâtei au fost încălcate dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Prima instanță a făcut abstracție de actele depuse de pârâtă și a reținut în mod nejustificat că terenul a fost preluat abuziv de stat. În ultimul motiv de apel s-a susținut că neîntemeiat au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtă. Prin decizia nr. 121 din 2 septembrie 2002 Curtea de Apel Craiova a respins apelul. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în cauză reclamanta a respectat prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că s-a adresat cu notificare în vederea restituirii terenului în litigiu persoanei juridice deținătoare, astfel încât Statul Român nu are legitimare procesuală pasivă cum greșit susține recurenta.

Și critica privind încălcarea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 constând în aceea că instanța greșit a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu întrucât acesta este ocupat de construcții definitive ale apelantei pârâte a fost apreciată ca nefondată cu motivarea că astfel cum rezultă din constatările raportului de expertiză întocmit în cauză construcția amplasată pe terenul a cărui restituire se solicită nu are caracter permanent.

Cât privește critica referitoare la faptul că instanța de fond a reținut nejustificat că terenul a fost preluat abuziv de stat este înlăturată de instanță cu invocarea textelor Legii nr. 10/2001 respectiv art. 20-33 care reglementează procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. De asemenea, neîntemeiat a fost apreciat și ultimul motiv de apel privitor la respingerea obiecțiunilor formulate față de expertiza administrată în cauză întocmit astfel cum rezultă din practicaua sentinței acestea nu au mai fost susținute de pârâtă. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs S.C. N. S. T. SRL invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și criticând hotărârea pentru că: - contractul de vânzare-cumpărare pe acțiuni nr. 288 din 22 aprilie 1996 dintre FPS (actualul APAPS) și S.C. N.S.T. SRL s-a încheiat cu bună credință din partea celor doi contractanți în sensul dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001; - actele de proprietate depuse vizează un alt titular; - reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate cu privire la imobilul din Tg. Jiu nr. 82, actele depuse fiind pentru imobilul nr. 86; - instanțele de fond și de apel nu au ținut seama de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care recurenta îl deține, titlu rămas definitiv și irevocabil prin decizia Curții de Apel Craiova.

Se cere casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. Recursul este fondat potrivit celor ce se vor arăta. Din examinarea lucrărilor din dosar se constată că reclamanta nu și-a dovedit legitimarea procesuală activă și imobilul revendicat nu este clar identificat. Astfel, prin acțiune reclamanta a solicitat restituirea terenului de 192 m.p. situat în Tg. Jiu nr.84 provenind de la autorul său R.C. Contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 13 a dosarului nr. 523/2002 al tribunalului Dolj conține ca date pe cumpărătorii C.R. și N.R. pentru imobilul nr.86. La fila 60 a aceluiași dosar maticola nr. 2 (impozitul pe clădiri) indică proprietatea lui N.R. în Tg.

Jiu pentru nr. 82 iar următoarea filă a dosarului o reprezintă maticola nr. 2 (impozitul pe clădiri) indicând proprietatea lui N.D.C. în Tg. Jiu nr. 86. În fine, la fila 64 a aceluiași dosar sunt două adeverințe emise în 1994 de R.A.F.L.I.P.S. Tg. Jiu prin care se atestă că imobilul nr. 84 nu a făcut până în prezent obiectul unei documentații de expropriere și nu este naționalizat conform Decretului nr. 92/1950. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria G.J. nr.0005 din 1 iulie 1993 indică imobilul nr. 86. Aceeași adresă este și în Decizia nr. 48/1972 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului Gorj. În fine, certificatul nr. 3654 din 28 octombrie 1991 emis de Ministerul de Interne, Direcția Generală a Arhivelor Statului atestă pentru imobilul nr. 84 ca proprietar pe N.G.

Din cele ce preced rezultă pe de o parte că nu s-a stabilit calitatea procesuală activă a reclamantei și nici care este imobilul asupra căruia poartă litigiul. În raport de cele expuse se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. În rejudecare, eventual în baza administrării de noi probe, instanța de trimitere va verifica legitimarea procesuală activă a reclamantei și va identifica imobilul. De asemenea, cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte critici care fac obiectul prezentului recurs. Față de cele cepreced recursul fiind întemeiat va fi admis în baza art. 312 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. N.S.T. SRL Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 121 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 89 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Gorj, secția civilă, și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.