ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4560/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2002 la Tribunalul Gorj reclamanta

P.A. a contestat decizia nr.1 din 18 ianuarie 2002 emisă de S.C. N.S.T. SRL

Târgu Jiu solicitând anularea ca netemeinică și nelegală și pe cale de consecință

obligarea pârâtei la restituirea în natură a unui teren în suprafață de 192

m.p. situat în Tg. Jiu, având ca vecini: Est - M.R. și R., Vest - rest

proprietatea reclamantului, Nord - rest proprietate și Sud - S.C. P. SRL.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că terenul în litigiu face parte din

fosta curte a imobilului ce a aparținut defunctului R.C.(autorul său) și care a

devenit proprietatea fiului și nurorii sale M.R. și  R.,  fiind  ocupat abuziv

în 1974 de către fosta I.P.R.U.C. Tg.Jiu, devenită ulterior S.C. S. S.A., ale

cărei acțiuni majoritare au fost cumpărate de către pârâtă.

Se

mai arată că Consiliul Județean Gorj a emis în baza H.G. nr. 834/1991

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria G.J. nr. 0005/1 iulie

1993 pentru S.C. S. S.A. Tg. Jiu.

Reclamantul

a mai susținut că terenul nu a putut fi solicitat în temeiul Legii fondului

funciar întrucât acesta nu intrase în proprietatea C.A.P. sau a primăriei.

Prin

sentința civilă nr. 89 din 16 aprilie 2002 Tribunalul Gorj a admis acțiunea, a

dispus anularea deciziei nr.1 din 18 ianuarie 2002 emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să restituie reclamantei suprafața de 166 m.p. teren

situat în Tg. Jiu.

A

mai fost obligată pârâta la 1.400.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada

dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu cu actul de vânzare

cumpărare din 10 ianuarie 1930, că acesta este ocupat de pârâtă nefiind ieșit

din circuit civil, prin acte legale, astfel că în cauză sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva

acestei sentințe pârâta a declarat apel criticând în esență soluționarea

litigiului fără ca în cauză să fie citat Statul Român reprezentat prin

Ministerul Finanțelor. S-a mai arătat că prin restituirea în natură a terenului

din litigiu ocupat de construcții cu caracter definitiv și care aparțin în

proprietate pârâtei au fost încălcate dispozițiile art. 46 din Legea nr.

10/2001.

Prima

instanță a făcut abstracție de actele depuse de pârâtă și a reținut în mod

nejustificat că terenul a fost preluat abuziv de stat.

În

ultimul motiv de apel s-a susținut că neîntemeiat au fost respinse obiecțiunile

la raportul de expertiză formulate de pârâtă.

Prin

decizia nr. 121 din 2 septembrie 2002 Curtea de Apel Craiova a respins apelul.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că în cauză reclamanta a respectat

prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că s-a adresat cu

notificare în vederea restituirii terenului în litigiu persoanei juridice

deținătoare, astfel încât Statul Român nu are legitimare procesuală pasivă cum

greșit susține recurenta.

Și

critica privind încălcarea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 constând

în aceea că instanța greșit a dispus restituirea în natură a terenului în

litigiu întrucât acesta este ocupat de construcții definitive ale apelantei

pârâte a fost apreciată ca nefondată cu motivarea că astfel cum rezultă din

constatările raportului de expertiză întocmit în cauză construcția amplasată pe

terenul a cărui restituire se solicită nu are caracter permanent.

Cât

privește critica referitoare la faptul că instanța de fond a reținut

nejustificat că terenul a fost preluat abuziv de stat este înlăturată de

instanță cu invocarea textelor Legii nr. 10/2001 respectiv art. 20-33 care

reglementează procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

De

asemenea, neîntemeiat a fost apreciat și ultimul motiv de apel privitor la

respingerea obiecțiunilor formulate față de expertiza administrată în cauză

întocmit astfel cum rezultă din practicaua sentinței acestea nu au mai fost

susținute de pârâtă.

Împotriva

acestei decizii în termen legal a declarat recurs S.C. N. S. T. SRL invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.  și

criticând hotărârea pentru că:

-

contractul de vânzare-cumpărare pe acțiuni nr. 288 din 22 aprilie 1996 dintre

FPS (actualul APAPS) și S.C. N.S.T. SRL s-a încheiat cu bună credință din

partea celor doi contractanți în sensul dispozițiilor art. 46 din Legea nr.

10/2001;

-

actele de proprietate depuse vizează un alt titular;

-

reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate cu privire la

imobilul din Tg. Jiu nr. 82, actele depuse fiind pentru imobilul nr. 86;

-

instanțele de fond și de apel nu au ținut seama de certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului pe care recurenta îl deține, titlu

rămas definitiv și irevocabil prin decizia Curții de Apel Craiova.

Se

cere casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru

rejudecare.

Recursul

este fondat potrivit celor ce se vor arăta.

Din

examinarea lucrărilor din dosar se constată că reclamanta nu și-a dovedit

legitimarea procesuală activă și imobilul revendicat nu este clar identificat.

Astfel,

prin acțiune reclamanta a solicitat restituirea terenului de 192 m.p. situat în

Tg. Jiu   nr.84 provenind de la autorul său R.C.

Contractul

de vânzare-cumpărare aflat la fila 13 a dosarului nr. 523/2002 al tribunalului

Dolj conține ca date pe cumpărătorii C.R. și N.R. pentru imobilul nr.86.

La fila 60 a aceluiași dosar maticola nr. 2 (impozitul pe

clădiri) indică proprietatea lui N.R. în Tg. Jiu  pentru nr. 82 iar următoarea

filă a dosarului o reprezintă maticola nr. 2 (impozitul pe clădiri) indicând

proprietatea lui N.D.C. în Tg. Jiu  nr. 86.

În

fine, la fila 64 a aceluiași dosar sunt două adeverințe emise în 1994 de

R.A.F.L.I.P.S. Tg. Jiu prin care se atestă că imobilul nr. 84 nu a făcut până

în prezent obiectul unei documentații de expropriere și nu este naționalizat

conform Decretului nr. 92/1950.

Certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria G.J. nr.0005

din 1 iulie 1993   indică  imobilul nr. 86. Aceeași adresă este și în Decizia

nr. 48/1972 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului Gorj.

În

fine, certificatul nr. 3654 din 28 octombrie 1991 emis de Ministerul de

Interne, Direcția Generală a Arhivelor Statului atestă pentru  imobilul nr. 84

ca proprietar pe N.G.

Din

cele ce preced rezultă pe de o parte că nu s-a stabilit calitatea procesuală

activă a reclamantei și nici care este imobilul asupra căruia poartă litigiul.

În

raport de cele expuse se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei

la instanța de fond pentru rejudecare.

În

rejudecare, eventual în baza administrării de noi probe, instanța de trimitere

va verifica legitimarea procesuală activă a reclamantei și va identifica

imobilul.

De

asemenea, cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte critici

care fac obiectul prezentului recurs.

Față

de cele cepreced recursul fiind întemeiat va fi admis în baza art. 312 și  art.

313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

S.C. N.S.T. SRL Târgu Jiu

împotriva deciziei nr. 121 din 2

septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 89 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Gorj, secția civilă, și

trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.